2,212 matches
-
spune unde ești, prin asta: (Bătu în focalizatorul miniatural prins în ținuta de luptă.) Ea studie obiectul, curioasă. ― Nu văd la ce-ar putea folosi. ― Simplă precauție. Ea se uită nedumerită la bărbat, apoi dădu din umeri și-și puse brățara la mână. ― Mulțumesc, tu n-ai? El zâmbi, și-și luă ochii de la ea. ― N-am decât una. dar în general eu știu pe unde mă aflu. Bun, ce facem acum? Ea uită de brățară pentru a studia planurile furnizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
din umeri și-și puse brățara la mână. ― Mulțumesc, tu n-ai? El zâmbi, și-și luă ochii de la ea. ― N-am decât una. dar în general eu știu pe unde mă aflu. Bun, ce facem acum? Ea uită de brățară pentru a studia planurile furnizate de imprimanta ordinatorului. Ceva ciudat se întâmpla în vreme ce ei lucrau. Erau prea ocupați ca să-și dea seama, dar Newt le atrase atenția. Vântul nu mai bătea. Deloc. O liniște stranie pentru această planetă se instaurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
au verificat securicamele din secția asta și funcționează toate. Asta te supraveghează, iar eu o să mă uit mereu la ecranul ei în cealaltă cameră. O să te văd ca și cum ai fi lângă mine. Newt nu era convinsă și Ripley scoase o brățară emițătoare pe care i-o dăduse Hicks. Îi reduse circumferința și o închise pe încheietura copilei. ― Ține. E un talisman. O să mă ajute să te supraveghez. Dormi, acum... și să nu visezi, de acord? ― Să-ncerc. Ripley auzi foșnetul așternutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
auzi foșnetul așternutului când trupșorul își căută locul în culcuș. O văzu răsucindu-se pe o parte, în lumina slabă a aparatelor. Fetița strângea capul păpușii la piept și observa printre pleoapele pe jumătate închise lucirea martorului de observare a brățării, legănată de mormăitul liniștitor al caloriferului. Femeia ieși din cameră. Îndărătul altor pleoape întredeschise, alți ochi se mișcau intermitent: unicul indice, demonstrând că locotenentul Gorman era încă în viață. Se puteau considera aceste semne ca o ameliorare a stării sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
falii întredeschise șiroind de umori vâscoase. Cea mai neînsemnată cavitate era o gură căscată și amenințătoare. Își aminti un amănunt: caporalul îi dăduse un obiect pe care ea i-l dăruise fetiței. ― Hicks, coboară la mine. Am nevoie de localizatorul brățării pe care mi-ai dat-o. Apoi își făcu mâinile pâlnie la gură și strigă:) Newt! Stai pe loc. Venim la tine! Copilul căzuse într-o gaură din cea de-a doua ramură a puțului. Peste tot locul, împânzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
măgulitoare, femeia se mai liniști când îl văzu. Simpla prezență a unei ființe umane era suficientă pentru a-i alunga spaima. În clipa în care atinse solul cu picioarele, desprinse de pe ținuta de luptă un mic aparat. ― Ție îți dădusem brățara, declară el pe un ton de reproș, apăsând întrerupătorul detectorului. ― Și eu i-am dat-o lui Newt. M-am gândit că ea are mai multă nevoie și din nefericire nu m-am înșelat. Dacă aș fi păstrat brățara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dădusem brățara, declară el pe un ton de reproș, apăsând întrerupătorul detectorului. ― Și eu i-am dat-o lui Newt. M-am gândit că ea are mai multă nevoie și din nefericire nu m-am înșelat. Dacă aș fi păstrat brățara asta, n-am fi avut mari șanse de a o găsi. O să mă cerți mai târziu. Încotro? El privi cadranul aparatului, se răsuci și se îndepărtă prin tunel. Ajunseră la o secțiune încă alimentată cu electricitate de grupuri de siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
O a doua deflagrație, încă și mai puternică, se produse în adâncurile stației. O sirenă porni să geamă și ansamblul instalațiilor se cutremură. Ripley trecu de o altă cotitură, pregătită să suporte un șoc, fiindcă telemetrul localizatorului ajunsese la zero. Brățara emițătoare a lui Newt era pe jos, spartă. Ochiul său verde lucea în continuare. Ripley se rezemă de un perete. Se sfârșise totul. Nu mai era nici o speranță pentru găsirea lui Newt. Ochii fetiței se deschiseră pe jumătate și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fi întrezărit, creatorul anonim al bancului, peste timp, fața galbenă a Tovarășului, cu crestături negre la tâmplă, de la cele 30 de gloanțe, trase orbește de parașutiștii militari? Și cadavrul Tovarășei, în paltonul de culoare deschisă, pătat de sânge, dar fără brățara de aur masiv? Și serialele televizate cu subiectul macabru: cine se află în mormintele Elenei și ale lui Nicolae Ceaușescu de la Cimitirul Ghencea Civil? Poate bancul cu șobolanul a fost fabricat în laboratoarele securistice care încă de la mijlocul anilor ’70
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
vreo masă, stăpânul se oprește din plimbare, își răsucește cu greutate capul specific rasei sale și aruncă pe sub potcoava mustății un mormăit amenințător, dar tandru: „Cosette!...” Țigăncușa îi surâde, apoi, încărcată de farfurii, talgere, căni, cuțite, hangere, fuste, bluze, mărgele, brățări, cercei, iese spre bucătărie pe lângă masa noastră, a povestitorilor, foșnind și lăsând în urmă un parfum de o tristețe iremediabilă. Mulțumit, Kir Haciaturian își reia plimbarea. în fond, are și el dreptate: a crescut-o de mică. Episodul 51 LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
controla senzațiile într-un perimetru istoric dat este un popor migrator. Gândește-te la bieții pecenegi: toți bărbați unul și unul. Cine ar fi crezut atunci că îi poate asimila? Și ce-a mai rămas azi de pe urmele lor? Două brățări și - reține! - o agrafă slavă! Acum te-ai liniștit? Broanteș tăcea mâlc. — Să-ți povestesc mai departe - reluă Cosette. Rămăsesem la Brăila. Stăteam cu foaia pe care trebuia să arăt de ce vreau să mă turcesc în față și nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îngrijiți. Fiecare din ei știe de mic patru limbi materne, plus rusește de la tata, care cu-atâta s-a ales din toate campaniile lui de tinerețe. Un ac n-a adus acasă, ca alți oameni, de pe unde-a fost, o brățară, un lănțișor, ceva cât de cât, o amintire. A adus niște cuvinte: harașo, davai și ura. Episodul 218 COPILUL LA TURCI — De multe ori m-am gândit - zise Metodiu, văzând că turcul are chef de vorbă - cât de diferită trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a aranjat două eșarfe subțiri ca de voal, care atârnau libere și alunecau. Felul lui Janey de a se îmbrăca nu prea se schimba în funcție de anotimp; vara în straturi pale plutitoare de mătase și bumbac în loc de lână, dar eșarfele, colierele, brățările și cerceii erau mereu acolo. Ce vezi la el? Este foarte bun la pat, i-am spus pentru a mă scuza. Și este foarte chipeș, chiar dacă poartă numai costume - vreau să spun costume frumoase, nu cele negre, japoneze. Mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bună. Problema - ne-a explicat cu o anume pedanterie doamna consul - rezidă în faptul că locuitorii din Rio (vreo douăzeci de milioane, nu mai mulți) sunt cam săraci, ceea ce îi face să scaneze de la o poștă bancnotele, monedele, lănțișoarele, broșele, brățările, inelele și tot ce se întâmplă să porți. N-are nici un rost să interacționezi cu ei din puerila plăcere de a avea în buzunar portofelul ticsit sau de a-ți arăta, printr-o verighetă, iubirea conjugală. Nu chiar ținuta adamică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
Eu cred că minte. Dacă aș fi pusă în relație cu, să zicem, Brad Pitt și George Clooney și m-aș plânge din cauza asta, oamenii m-ar crede nebună. Caut ceva pentru nepoata mea. O clientă ține în mână o brățară oribilă. —E de aceeași vârstă cu tine. Crezi că i-ar plăcea? Doar dacă e oarbă sau/și minte în legătură cu vârsta ei, cred eu. Cred că i-ar sta foarte bine, spun pe un ton entuziasmat. Îi dau brățara înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o brățară oribilă. —E de aceeași vârstă cu tine. Crezi că i-ar plăcea? Doar dacă e oarbă sau/și minte în legătură cu vârsta ei, cred eu. Cred că i-ar sta foarte bine, spun pe un ton entuziasmat. Îi dau brățara înapoi și mă gândesc că nepoatei femeii s-ar putea până la urmă să-i placă. Nu e atât de urâtă. Vreau să spun că, în comparație cu brățările alea pe care marocanii încearcă să ți le vândă în Spania, asta e chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Cred că i-ar sta foarte bine, spun pe un ton entuziasmat. Îi dau brățara înapoi și mă gândesc că nepoatei femeii s-ar putea până la urmă să-i placă. Nu e atât de urâtă. Vreau să spun că, în comparație cu brățările alea pe care marocanii încearcă să ți le vândă în Spania, asta e chiar drăguță. Și oricum, ce să știe Amy? Probabil prinde doar frânturi de bârfe de pe la ceilalți colegi. Bârfa e doar unul din riscurile meseriei, mă tem. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
uită la pantofii mei, la dresurile mele, părul meu, la tot. Sper din tot sufletul că nu-mi atârnă tivul sau ceva de genul ăsta. N-aș vrea să-i dau vreun motiv să-mi facă plângere. Cumva porți o brățară de argint? întreabă ea. Aha. M-a prins! Nu e șireată? Nu ai voie să porți decât bijuterii de aur la serviciu. Probabil o persoană plictisită a născocit acum mulți ani regula asta și nimeni nu s-a deranjat s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Nu e șireată? Nu ai voie să porți decât bijuterii de aur la serviciu. Probabil o persoană plictisită a născocit acum mulți ani regula asta și nimeni nu s-a deranjat s-o schimbe. A, pardon, zic. Îmi dau jos brățara și mi-o pun în buzunarul de la șorț. O port de aseară și am uitat cu desăvârșire s-o scot. Mă întreb dacă o să-mi mai spună ceva. Unde sunt afurisitele alea de jeleuri? O să-l omor pe puștiul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ca să mâncăm aici. Erau în stare să te elimine din școală dacă te prindeau că mănânci în oraș. Când își scotea ochelarii de soare, Midori părea mult mai somnoroasă decât cu ei pe nas. Avea două ticuri: se juca cu brățara de la mâna stângă sau se scărpina cu degetul mic la colțurile ochilor. — Ești obosită? am întrebat-o. — Puțin. Nu dorm destul, dar nu te îngrijora, mă simt bine. Îmi pare foarte rău pentru miercuri, dar a intervenit ceva important chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a întâmplat ceva? — Acasă? a spus ea încruntându-se puțin. De unde-ai știut numărul? — L-am căutat în dosarul de la facultate. Oricine poate face asta. A dat din cap de două-trei ori și a început iar să se joace cu brățara. Păi da, mie nu mi-a dat prin cap așa ceva. Puteam să mă gândesc și eu la soluția asta. Cât despre spital, o să-ți spun data viitoare. Acum n-am chef. — Lasă, lasă! De fapt nu vroiam să-mi bag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
locul și ora întâlnirii și am închis telefonul. Când am ajuns la DUG, Midori stătea în capătul barului cu o băutură în față. Purta o vest\ bărbătească albă, șifonată, peste un pulover subțire galben, blugi, iar la mână avea două brățări. — Ce bei? am întrebat-o. — Tom Collins. Am comandat whisky cu sifon și în clipa aceea am observat un geamantan mare la picioarele lui Midori. Am fost în excursie. Tocmai m-am întors, spuse Midori. — Unde? — La Nara și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nesimțitoare. Poate am fi putut plânge, ca să evităm bârfele, dar n-am făcut-o. Toată lumea se aștepta să plângem, dar noi n-am vrut să le dăm satisfacție. Din punctul \sta de vedere semănăm foarte bine, deși suntem firi diferite. Brățările lui Midori zdrăngăniră când ridică mâna să-i facă semn chelnerului. A mai comandat un Tom Collins și un bol cu fistic. După ce s-a terminat înmormântarea și a plecat toată lumea, ne-am pus pe sake și am băut până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bicicleta și am pedalat... Stai. La naiba. Să fie așa, oare? Am verificat. — Dracu’ s-o ia, Anton. Cred că am uitat ceva acolo. — Minunat. — Îți mai amintești clipsurile pe care mi le-ai dat? — Alea de arătau ca niște brățări, gravate pe dinăuntru cu numele tău? Se Întinse după paharul meu cu bere. — Sigur. Pe atunci voiai să te faci regele bicicliștilor - ca Binda sau cum Îl chema pe ăla. Dar asta a fost cu mult timp În urmă. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sau reținere, puse volumul pe care-l cerusem În fața mea, Întorcând-o astfel că o alinie cu marginea biroului. Apoi plecă fără a mai spune ceva. Din obișnuință, absolut inutil Într-o zi Însorită ca aceasta, m-am Întins după brățara de alamă conectată la lampa de citit cu abajur verde și am aprins lumina. Karp nu-mi spusese nimic despre o eventuală plecare de la fundație. Desigur, era decizia sa, dacă dorea să-și dea demisia. Dar nu era ciudat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]