1,849 matches
-
mai 1995, București) a fost un dirijor, compozitor și profesor universitar român. A urmat Conservatorul din București în anii 1940-1948 (după alte surse, doar până în 1947). Aici i-a avut ca profesori pe Mihail Jora (armonie, contrapunct și compoziție), George Breazul (teorie și solfegiu), Constantin Brăiloiu (folclor și istoria muzicii), Ioan D. Chirescu, Vasile Popovici și Ion Ghiga. A studiat în paralel și Academia de Comerț din București, pe care a absolvit-o în 1945. A debutat în compoziție la sfârșitul
Mircea Basarab () [Corola-website/Science/319648_a_320977]
-
de cor Gheorghe Comișel. A urmat școala primară și liceul de fete „Despina Doamna” din orașul natal. A continuat prin studii de specialitate la Academia de Muzică din București (1933-1937), unde i-a avut ca profesori pe Alfred Alessandrescu, George Breazul și Ioan D. Chirescu. Studenta a urmat și cursul - pe atunci, opțional - de „folklor” al lui Constantin Brăiloiu; acesta a remarcat-o și i-a propus colaborarea. Comișel a studiat timp de un an (1942-1943) la Facultatea de Sociologie a
Emilia Comișel () [Corola-website/Science/319131_a_320460]
-
din campionat încă de la începutul lunii august. Astfel, în locul acestora, deși retrogradate la finalul sezonului precedent, au rămas în Liga a II-a echipele Dinamo II București și Mureșul Deva, precum și ACSMU Politehnica Iași, echipă formată prin fuziunea dintre Tricolorul Breaza și Navobi Iași. Pe parcursul sezonului echipele Silvania Șimleu Silvaniei și Minerul Lupeni s-au retras din campionat, ultima din cauza problemelor financiare. În componența celor două serii ale ligii secunde s-au produs schimbări complexe. Numărul de echipe din fiecare s-
Liga a II-a 2010-2011 () [Corola-website/Science/319265_a_320594]
-
total cinci echipe din Seria a II-a, cele patru de pe ultimele poziții și FC Baia Mare, și doar trei din Seria I, ultimele două clasate și FCM Bacău, locul 12. Au fost păstrate din Seria I: Dinamo II și Tricolorul Breaza, repsectiv Mureșul Deva din Seria a II-a. Pentru a suplini locul eliberat prin retrogradarea echipei FC Baia Mare, a fost mutată în Seria a II-a Tricolorul Breaza, care apoi s-a transformat prin fuziune în ACSMU Politehnica Iași. Echipe
Liga a II-a 2010-2011 () [Corola-website/Science/319265_a_320594]
-
locul 12. Au fost păstrate din Seria I: Dinamo II și Tricolorul Breaza, repsectiv Mureșul Deva din Seria a II-a. Pentru a suplini locul eliberat prin retrogradarea echipei FC Baia Mare, a fost mutată în Seria a II-a Tricolorul Breaza, care apoi s-a transformat prin fuziune în ACSMU Politehnica Iași. Echipe retrogradate în Liga a III-a 2010-11 Echipe promovate din Liga a III-a 2009-10 Echipe retrogradate din Liga I 2009-10 Săgeata Năvodari a fost declarată inițial neeligibilă
Liga a II-a 2010-2011 () [Corola-website/Science/319265_a_320594]
-
1932 erau înregistrate 23 cohorte, formate din 2,078 cercetașe, comandanta Marii Legiuni a Cercetașelor României fiind principesa Ileana, secondată de Nissa Cămărășescu (ajutoarea comandantei) și Viorica Litzica (directoarea generală). Cel mai important eveniment al cercetașelor a fost Jamboreea de la Breaza (august 1935). Simbolul cercetașelor era frunza de trifoi. Cercetașii erau organizați în patrule. O "patrulă" era formată din 2 "echipe" a câte 3 cercetași. 5 patrule formau o "grupă" și 3 grupe o "centurie". Centuriile dintr-o localitate se constituiau
Cercetașii României () [Corola-website/Science/318577_a_319906]
-
colaborare cu Ion Popescu-Pasărea și G. Comana); Colecție de coruri (în colaborare cu Ioan D. Chirescu); Colinde (colecția Cartea satului); Cântece românești pentru școala primară; D. G. Kiriac. Opere alese (în colaborare cu Ioan. D. Chirescu); Gavriil Musicescu. Opere alese; Breazul George. Scrisori și documente, vol. 1. Bibliografie: Viorel Cosma, Muzicieni din România, Lexicon bibliografic, vol. I
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
marcantă pentru filarmonica din Arad, filarmonica și opera din Timișoara. După absolvirea școlii din Deva, a studiat la Conservatorul din București între 1940-1947, clasa de compoziție, dirijat și pedagogie, unde îi are ca profesori pe Ioan D. Chirescu și George Breazul (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), Tiberiu Alexandru (folclor), Ion Ghiga (citire de partituri, dirijat de orchestră), Ștefan Popescu (dirjat de cor), Dimitrie Cuclin (estetică muzicală), Eugenia Ionescu (pian auxiliar), Constanța Bădescu (canto). A studiat
Nicolae Boboc () [Corola-website/Science/320651_a_321980]
-
Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov (1983), obținând diploma de inginer silvic. A lucrat ca profesor de specialitate la Liceul Industrial Moldovița (1983-1987), apoi ca inginer cercetător la Stațiunea pentru Cultura Molidului din Câmpulung Moldovenesc (1987-1988), inginer la Ocolul Silvic Breaza (1988), apoi la Ocolul Silvic Moldovița din cadrul Direcției Silvice Suceava. A fost șef al Ocolului Silvic din Moldovița (1990-2001, 2006). Ulterior a absolvit un curs de management în THR pentru conducerea societății comerciale de turism (2002), obținând un atestat de
Casian Balabașciuc () [Corola-website/Science/321774_a_323103]
-
totdeauna cu "Romanțe și arii naționale" sau "Jocuri din toate ținuturile României Mari". Repertoriul său nu a cunoscut granițe între horele și sârbele din Oltenia și Muntenia, între învârtitele din Ardeal și jocurile cu strigături din Banat: "Tărășelul", "Ca la Breaza" și "Doina de la Sibiu", "De doi ca-n Banat", "Învărtita din Făgăraș", "Țarina ca la Abrud", "Sârba din Moldova", "Hora boierească", "Horă și sârbă muntenească" etc. Nu au lipsit nici creațiile celorlalți lăutari, precum "Sârba lui Pompieru" (Costică Pompieru), "Sârba
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
așează locuitori veniți din Ardeal, formând satul înfloritor de astăzi și care o vreme, între 1783-1785, a făcut parte din Volovăț. La fel și satul Burla, unde pe la 1700, se așează aici câteva familii venite din Straja, apoi, huțani de la Breaza (Câmpulung Moldovenesc). Se organizează repede, având în 1780 un vornic, Becica Vasile, mai ales după ce, prin 1750, aici se așează și familii venite din Ardeal. În 1862-1871, apare comună Burla, ce cuprindea satul Pleșa, iar din 1925, parțial, cătunul Bodnareni
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Aceasta se afla la drumul mare, într-un loc din spatele actualei biserici. În anul 1794 i s-a constituit sesia parohială compusă din 24 de fălci de pământ ""în hotarul comunei Sadova cu Breaza, pe Runculeț, lângă pârâul Neagra"". Matricola celor decedați începe cu anul 1802. La această biserică au slujit ca următorii preoți parohi: Alexandru Corlățan (în 1802-1803), Nicolai Chirilă (în 1804), Simion Grigorovici (în 1804), Ion Grămadă (1805-1832), Ion Daschievici (1832-1839), Gheorghe
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323652_a_324981]
-
au abordat repertoriul de cântece și romanțe din culegerile și creațile lui Anton Pann. Studiile sale teologice i-au permis accesul la scrierea psaltică în care erau notate melodiile. A realizat acest proiect în strânsă colaborare cu muzicologul George Georgescu Breazul, al cărui discipol era, în anul 1954, exemplificat pentru printr-un recital cântecele prezentate în conferința profesorului ținută la filarmonica bucureșteană și repetată la Sala Dalles, la Uniunea Compozitorilor și la Academia Română. În același an Dan Moisescu înregistra cântece din
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
1649, Fronda parlamentară a luat sfârșit și curtea s-a întors la Paris în august pe fond de mare sărbătoare. Mademoiselle s-a îmbolnăvit de variolă, însă a supraviețuit bolii. După convalescență, Mademoiselle s-a împrietenit cu Claire Clémence de Breze, "Madame la Princesse", soția nedorită a "Le Grand Conde". Perechea a locuit temporar la Bordeaux, unde Mademoiselle a fost implicată în pacea care a dus la încheierea asediul asupra orașului, în octombrie 1650. Rolul ei în materie a făcut-o
Anne Marie Louise d'Orléans, Ducesă de Montpensier () [Corola-website/Science/323018_a_324347]
-
special de viță de vie (pentru care solurile sunt excelente), astfel că pe versanți sudici și sud-estici se întind mai ales plantații viticole care aparțin Podgoriei Dealu Mare (în care predomină soiurile roșii), cu centre aflate la Zorești, Merei, Pietroasele, Breaza, Cricov, Tohani, Ceptura. În partea vestică a comunei Pietroasele se află o "Stațiune de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație" Calcarele de vârstă sarmațiană superioară care apar sub forma unui complex carbonatic amplasat pe flancurile anticlinalului Istriței, cu orientare vest-sud-vest
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Brașov). Următoarele drumuri traversează dealul Istrița transversal: Cu dispoziție radiară, din satele Fântânele și respectiv Greceanca mai pornesc spre DN10 și continuă ulterior spre sud DJ 149 și respectiv DJ 103R. Pe vârful dealului suie DC 147 (Pietroasele, DJ 205 - Breaza, DJ 205). Porțiuni de drum închise iarna se află pe DJ 203G (segmentul Sărata Monteoru - Leiculești), DJ 238 (segmentul Sângeru - Malu Roșu) și DJ 104 N. DJ 100H pe porțiunea care traversează transversal Istrița este cotat cu un nivel de
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
T.Nägler presupune că ea a fost zidită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, opinie susținută la acei ani și de către arheologul sighișorean J.M.Ackner. K.Horedt se oprește asupra anului 1200, deci contemporană cu cetatea de la Breaza, sau cu cele de pe Tâmpa, Măgura Codlei, cea dintre Sadu și Cisnădie ori cele de la Orlat, Tilișca, Gârbova etc. Istoricul de artă V.Vătășianu, consideră datarea ei la anul 1200 prea timpurie, R. Heitel împărtășind la rândul său ipoteza lui
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
legate tot de zona sub montană, importantă a Defileului, au din perspectiva strategiei de apărare a zonei o sarcină secundară. Ele sunt mai degrabă legate geografic și strategic de drumurile de plai și de celelalte „cetăți din pădure” începând de la Breaza (județul Brașov), până la Cucuiș (jud. Hunedoara). Fără discuție este recunoașterea administrației autorităților voievodale sau episcopale și mai târziu a mandatarilor sași asupra ansamblului defensiv sud transilvănean. Implicarea cnezilor români împreună cu plăieșii în securizarea regiunii este o ipoteză bazată pe dimensiunile
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
front a lui Ciolac, Radu Rosetti începe să scrie sonete inspirate din versurile lăutărești ale violonistului. Tot acum Enescu începe să strângă legăturile sale cu Ciolac, notând o altă serie de melodii populare din repertoriul său mai târziu: „Ca la brează”, „Sârba din căruță” și „Hora Bâzoiul” din care se va inspira pentru Sonata nr. 3 pentru pian și vioara în caracter popular românesc. În 1918, influențat de întâlnirea cu Ciolac, Richepin ține o conferință la Paris cu titlul „Roumaine ame
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
Krauss Silvestrini); fata găsește jurnalul lui sentimental și-l citește, dar escrocul îi spune că scrie în timpul liber un roman de dragoste. Plecați de la fermă, cei doi escroci sunt văzuți de rudele lui Mimi care îi așteptau în gara din Breaza; după o urmărire pe câmp, ei sunt bătuți și li se iau toți banii. Temistocle și Alecu ajung la mare, unde învățăcelul o escrochează de 10.000 de lei pe Lăcrămioara (Draga Olteanu Matei), o văduvă de marinar care câștigase
Astă seară dansăm în familie () [Corola-website/Science/322530_a_323859]
-
Compoziție, Muzicologie, Dirijat și Pedagogie, mai întâi la secția Compoziție (1960-1963) cu Ioan D. Chirescu, Victor Iușceanu (Teorie și solfegiu), Ion Dumitrescu (Armonie), Nicolae Buicliu (Contrapunct), Tudor Ciortea (Forme muzicale), (Orchestrație), Ion Ghiga și Vinicius Grefiens (Citire de partituri), George Breazul și Zeno Vancea (Istoria muzicii), Tiberiu Alexandru (Folclor), Alexandru Pașcanu (Teoria instrumentelor), Anatol Vieru (Compoziție). A efectuat stagii de documentare la Conservatorul din București (februarie 1967), Polonia (septembrie 1968) și în URSS (noiembrie 1970). A fost membru al Uniunii Compozitorilor
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
Gheorghe Șovăială (din Berivoi, muncitor), Ion Chiujdea, (din Berivoi, student), Novac Ion (din Berivoi, elev), Mogoș Ion (din Toderița, elev), Pică loan -Victor (din Toderița, elev), Mazilu Nicolae (din Leu), Novac Petre, Pop Jean (pădurar, din Lisa), Hașu Laurian (din Breaza, student), Hașu Andrei (elev), Cîlțea Cornel (din Șonea), Cornea Marcel (student, din Sinea), Novac Gelu (din Făgăraș), Hașu Gheorghe (țăran), Malgan Mihai (student), Ramba Gheorghe (din Voivodeni), Moldovan Dumitru-Bambu (țăran, din Lisa), Moldovan Vasile, Bărcuț Ion (țăran, din Felmer), Pârâu
Grupul Carpatin Făgărășan () [Corola-website/Science/328347_a_329676]
-
îi derutează pe oamenii maturi, dezvăluindu-i înțelepciunea și caracterul superior tipice unei ființe libere. Nuvela pune accent pe factorul divinație și pe antrenarea voinței. Un băiat orfan pe nume Brânduș, în vârstă de vreo 12-13 ani și originar din Breaza (azi în județul Prahova), este angajat de căpitanul Lopată ca să boxeze cu fiul său, Valentin, pe care vrea să-l învețe neapărat acest sport dur ca să facă din el un bărbat adevărat. Partidele au loc în fiecare seară în curtea
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
mă simte pasere, și într-o zi am să-mi pot da drumul pe râpă fără să mă vatăm. Eu sunt copil găsit, eu n-am părinți de rând, ca ceilalți.”" Locul unde se petrece acțiunea acestei nuvele este orașul Breaza, aflat la poalele Munților Bucegi. Mircea Eliade cunoștea localitatea deoarece își petrecuse acolo în două rânduri câteva zile din concediul de vară: mai întâi în iulie 1932, când se afla în permisie militară și a petrecut o zi la casa
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
nord) Are culmea largă și teșită ca o platformă, iar spre nord are abrupturi tectono-erozive. Este formată din șisturi cristaline. În proporție mare este acoperită de păduri de fag și gorun. La vest se află "Dealul Țicău" (Dealurile Silvaniei) "Culmea Breaza" (974 m) se află la sud-est de cea a Prelucăi și, închide la sud Depresiunea Lăpuș. Reprezintă porțiunea cea mai coborâtă din jugul intracarpatic.. Spre vest desparte prelungirile vestice ale Munților Igniș de Culmea Codrului, iar spre est culmea Meseșului
Jugul intracarpatic () [Corola-website/Science/330759_a_332088]