4,934 matches
-
pierdut, draga mea. Iar lacrimile tale sânt cele mai adevărate din câte ai vărsat în toată viața. Femeia cu evantai nu-ți va mai aparține niciodată! Ni-cio-da-tă!" Cârnul, cu mâinile încătușate pe genunchi, cânta încetișor. ― În țara fluturilor albaștri / O broască și un vârcolac / S-au dat cu capul de-un copac / Era acolo și un dentist, un gândăcel micuț și trist / Voia să ajungă adventist... Își căuta rimele scrutând vârfurile negre ale copacilor, subțiri ca niște sulițe înfipte în cerul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
toată șmecheria! Nu pot să vă dau adresa, ar fi prea de tot! De altfel, nu făceați nimic cu filmul. Tipa s-a distrat fotografiind niște tablouri și niște tipi aflați în muzeu. Dacă ar fi fotografiat numai grilajul și broasca ar fi dat de bănuit, dar așa n-a luat-o nimeni în seamă. Probabil mai fotografiau și alții. Eu nu i-am dat importanță, nici nu m-am uitat la el, pe mine mă interesau grilajul și broasca și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și broasca ar fi dat de bănuit, dar așa n-a luat-o nimeni în seamă. Probabil mai fotografiau și alții. Eu nu i-am dat importanță, nici nu m-am uitat la el, pe mine mă interesau grilajul și broasca și nu ăia de se căscau la tablouri. ― Dacă Ionescu a developat filmul s-ar putea ca el să se fi uitat pe film, să vadă ce este acolo? ― Pe dracu'. Nu era treaba lui, habar n-are cum se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Și ce să vadă? Niște vizitatori și tablouri? Pariez pe ce vreți că n-a văzut filmul, de altfel nici n-a avut timp, trebuia să mi-l aducă mie. Eu eram specialistul grupului. Am făcut un cântec cu o broască. Alta nu aia de la muzeu: Broasca pușcăriașă. Aici l-am inventat! Cristescu îl privea cu inima strânsă. Celălalt întrebă sfios, cu o voce mică: ― Să vi-l cînt? Maiorul înclină ușor capul. Dascălu își schimbă fericit poziția. Înfipse mâna stângă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și tablouri? Pariez pe ce vreți că n-a văzut filmul, de altfel nici n-a avut timp, trebuia să mi-l aducă mie. Eu eram specialistul grupului. Am făcut un cântec cu o broască. Alta nu aia de la muzeu: Broasca pușcăriașă. Aici l-am inventat! Cristescu îl privea cu inima strânsă. Celălalt întrebă sfios, cu o voce mică: ― Să vi-l cînt? Maiorul înclină ușor capul. Dascălu își schimbă fericit poziția. Înfipse mâna stângă în genunchi și cu dreapta începu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu o voce mică: ― Să vi-l cînt? Maiorul înclină ușor capul. Dascălu își schimbă fericit poziția. Înfipse mâna stângă în genunchi și cu dreapta începu să zdrăngăne la o ghitară imaginară. ― Odată, într-o țară fără fluturi albaștri / O broască și un cânta lup ha, ha / Au intrat la zdup! Ha, ha / Pe cantalup îl chema Lae / Și-i plăcea la pârnaie, ha-ha / Pe broască o chema Lența / Și-i plăcea existența, ha-ha / Au murit într-o seară, pe vânt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
începu să zdrăngăne la o ghitară imaginară. ― Odată, într-o țară fără fluturi albaștri / O broască și un cânta lup ha, ha / Au intrat la zdup! Ha, ha / Pe cantalup îl chema Lae / Și-i plăcea la pârnaie, ha-ha / Pe broască o chema Lența / Și-i plăcea existența, ha-ha / Au murit într-o seară, pe vânt și ploaie... Lăsă "ghitara" lângă scaun și chicoti încet: ― V-a plăcut? Maiorul zâmbi stors și apăsă pe buton. ― Și-a făcut numărul? întrebă Azimioară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de nylon. ― Foarte ciudat. N-aș fi zis niciodată că o femeie ca Valerica Scurtu și-ar putea lăsa casa vraiște, la dispoziția primului curios. Și mai ciudat, față de spiritul de prevedere pe care-l dovedea în orice împrejurări: o broască de proveniență străină, două zăvoare pe dinăuntru și, deși n-am verificat, pariez că și frigiderul e închis cu cheia. Melania Lupu își îndreptă părul la tâmple. Obrajii îi ardeau. ― Domnule maior, îmi pare extrem de rău, sânt o grămadă de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
început să-ți revii". Cum aveam un oarecare talent la desen, m-am apucat să le fac portretele, iar atunci le-am devenit de-a dreptul simpatic. Am avut un singur hop de trecut. Unul dintre doctori, cu ochi de broască și mustața scurtă, care se ocupa mai îndeaproape de mine, m-a luat peste picior. "Băiete, tu ar trebui să ajungi la Belle Arte". Și a râs. N-a lipsit mult să-i arunc cu creionul și cartonul în cap
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dar destul de sigure, și am luat una dintre ele. Vâsleam eu. Dinu se uita la stufărișul care amenința să cotropească într-o zi toată balta și se juca vîrîndu-și degetul în apa neagră, putredă, acoperită pe mari porțiuni de mătasea broaștei. Soarele îi bătea în față. Privindu-l, m-am întrebat de ce tresărisem prima oară, când îl cunoscusem. Din pricina numelui, care îmi amintise de fratele meu? Numele era totuși destul de frecvent. Mai frapantă era poate coincidența ținând de ceea ce se numește
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
știe cât adevăr poate îndura un om, în ce doză care să nu fie mortală. Numai zeii și brutele sânt mașini fiziologice desăvârșite pe care nici un adevăr nu le poate deregla. Din acest motiv, cred, arhiva fusese înzestrată cu o broască solidă, iar Arhivarul avea ordine stricte, să nu permită nimănui accesul, acolo, în lipsa lui. Dacă la început arhivei nu i se dăduse, poate, prea mare importanță, cu vremea devenise o veritabilă magazie cu dinamită. Unii, îndeosebi Domnul Andrei și Siminel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dar cei mai mulți, auzind asta, zîmbeau: "Basme". În orice caz, pentru acest ipotetic secret fuseseră întreprinse, cu ani în urmă, singurele tentative de forțare a arhivei. "Odată, când Arhivarul zăcea bolnav ― mi-a povestit Domnul Andrei ― Mopsul a reușit să desfacă broasca și a încercat să se strecoare înlăuntrul. A împins ușa, dar ce spaimă a tras! În încăpere, ce credeți, fusese lăsat de pază un câine uriaș care a făcut un salt furios spre ușă, să-l omoare nu alta. Spre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a trimis în celulă. M-am trântit pe patul îngust și tare, muncindu-mi creierii. În zadar. Nu-mi venea nici o idee. Și nici n-a trecut o oră că am auzit pași în fața ușii. Apoi cheia răsucindu-se în broască. Era gardianul, un om cumsecade, oare neavând cu cine să-și lase acasă fetița o aducea uneori cu el la închisoare. O ținea și acum de mână. Era o fetiță slabă, cu ochi foarte triști. ― Gata, mi-a zis gardianul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-o de mână. "Unde fugi?" Nu mi-a răspuns. Se citea în ochii ei o abia stăpânită surescitare. Nu s-a opus când am tras-o de mână în camera mea. N-a protestat nici când am răsucit cheia în broască, nici când am strîns-o în brațe. A lăsat cearceaful ud să cadă de pe ea și a rămas goală. Ne-am iubit la lumina incendiului care se prelingea până în dreptul ferestrei mele, în timp ce agitația și panica de pe coridoare creșteau. A fost
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
De ce m-ai urmărit, domnule?" l-am întrebat. El s-a îndreptat spre ușă și, înainte de a ieși, a ridicat din umeri: "Nu știu". Dar umbra lui a rămas în cameră ; ba chiar am văzut-o tîrîndu-se încet ca o broască țestoasă spre patul meu. M-am retras spre perete, dar ea înainta mereu, vroia să se urce în pat și atunci am aruncat cu o carte groasă. Umbra s-a sfărâmat în bucăți, însă toate cioburile de umbră continuau să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
altul unduios. Șarpele boa și liana. Puah! O uram și pe Laura în clipa aceea în aceeași măsură în care o iubeam. Balta era pustie. O lună, pe jumătate îndoliată acum de nori, plutea pe fundul bălții printre alge și broaște. Cerul se înnora, se apropia ploaia, atmosfera devenise înăbușitoare. Vâslele clătinau apa neagră, putredă, adormită. Ceva ca o spaimă ușoară înfiora în jur balta. Dinspre maluri se auzeau țârâituri de greieri care ciuruiau noaptea și din când în când țipete
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gata să-i spun, " Nu fii proastă, Laura" pentru a o sili să-și trădeze emoția în ochii oblici și păcătoși, umeziți de lacrimi. Barca abia înainta. Lin, ca în somn. Am privit în adâncul apei și am tresărit văzând broaștele cum se târau cu burta pe stele. Era o imagine aproape nerușinată. Parcă orăcăitoarele făceau dragoste cu astrele. Brusc, am înfipt vâslele adânc în apă ca să sperii broaștele; am tulburat balta și nu le-am mai văzut țopăind. După care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca în somn. Am privit în adâncul apei și am tresărit văzând broaștele cum se târau cu burta pe stele. Era o imagine aproape nerușinată. Parcă orăcăitoarele făceau dragoste cu astrele. Brusc, am înfipt vâslele adânc în apă ca să sperii broaștele; am tulburat balta și nu le-am mai văzut țopăind. După care am întors barca și am vâslit puternic în direcția azilului. M-am dus sub fereastra Moașei, am luat un pumn de pietricele și am început să arunc cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
noaptea în casă. Am bătut insistent, până ce am auzit dinlăuntru un zgomot ușor și o respirație. Dar nici un răspuns nu veni. "Marta, sânt eu, Daniel", am zis ca s-o liniștesc. După câteva clipe am auzit cheia răsucindu-se în broască, un zăvor care se dădea la o parte și ușa se deschise scârțâind din balamalele ruginite și neunse. "Tu ești?" întrebă Marta. Părea surprinsă, și nu foarte plăcut de apariția mea în plină noapte. "Da, Marta, eu, mi s-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gura cui nimerești. Oricum pute. Lasă prostiile și nu mai bea", încearcă doctorul Dinu să-ți ia sticla din mână. Dar tu te înfierbînți: "Ascultă. Dacă ești deștept, trăiești fără să te mai gândești la nimic. Ca păduchii. Sau ca broaștele. Atunci nu ți se mai întoarce stomacul pe dos. " Îți aduci aminte ceva și te umflă rîsul: Am auzit că Aristide de câte ori se îmbată rău, înainte de a cădea cu capul pe masă, bombăne aceleași cuvinte: "Și-acum la treabă!" După
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zi m-am hotărât să-l caut în cătun. Eram convins că se ascundea acolo; dacă nu cumva făcuse o criză de astm. În timp ce vâsleam, examinam balta. Abia atunci am observat că apa devenise parcă mai neagră și sporise mătasea broaștei. Barca târa după ea adevărate zdrențe verzi. Pilcurile de stuf sporiseră și ele. Dacă nu era curățată, balta avea să devină în curând impracticabilă, înăbușită de alge, de stuf și de mâl. Probabil, mi-am zis, pescarii nu mai vroiau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și s-a întors spre mine. Părea că vroia să-mi comunice un anumit lucru și că-și cântărea cuvintele. În cele din urmă începu: "Sînt mulțumit, domnule sculptor. Chiar foarte mulțumit. Crede-mă, mă plictiseam să disec fluturi și broaște. Doream demult să disec și inima unui om. De aceea te-am invitat aici. Am fost poate crud transformîndu-te în cobai, dar țineam să studiez pe viu rezistența la ispitele bolii. Am bănuit totdeauna că nu există o ierarhie a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
știu că boala de care sufăr are aceeași evoluție, aceleași simptome și același apogeu. Îți mulțumesc, domnule sculptor, ai fost un cobai perfect. Mi-ai luat o piatră de pe inimă. Și, crede-mă, nu te urăsc mai mult decât urăsc broaștele și fluturii pe care îi disec. Din contră, mi-ai devenit aproape simpatic văzând cât de repede te-ai obișnuit în sala cu oglinzi. Îmi pare rău că trebuie să te sacrific; e soarta tuturor cobailor. S-a întors și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe când se apropia de ușa de sticlă. Ziad, care stătea nemișcat în birou, cu mâna strânsă pe sertarul pe care tocmai îl scosese din dulapul de acte, auzi un zăngănit de chei. Într-o clipă, acest paznic va descoperi că broasca a fost forțată. Nu era timp de pierdut. Ziad scoase arma din toc și ieși în holul principal, de unde avea vizibilitate directă spre ușă. Văzu cum gardianul se uită în sus și nu îl observă pe el sau pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu ai dreptate, domnișoară Costello. Mortul era, se pare, un vânzător de fructe și legume. Nimic antic în asta. Era un zarzavagiu. Îl chema Afif Aweida. Capitolul 30 Ierusalim, joia anterioară Mâna lui Shimon Guttman tremura în timp ce introducea cheia în broască. Drumul spre casă fusese confuz, mintea lui oscilând între entuziasm și îngrijorare. Nu s-a temut niciodată de tâlhari în toți anii cât a stat în Ierusalim, dar azi s-a uitat și peste un umăr, și peste celălalt, scrutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]