3,316 matches
-
fiind dialectului de la noi, era ușor de imitat, mai cu seamă că la Conradinum fusesem coleg, chiar dacă pentru scurtă vreme, cu un băiat din Riga. Dar germana specială a bucătarului nostru șef, degradat, cum spunea el, „degradat la rangul de bucătar de campanie“, a cărui carieră militară se oprise la gradul de fruntaș, era străină urechii mele. El spunea „olecuță“ în loc de „nițel“. Verzei îi zicea „Kapuster“ și vorbea la fel de tărăgănat ca îndrăgitul actor de film Hans Moser, de îndată ce se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sec, așa cum vor fi înghițit în sec și ceilalți elevi ai cursului de gătit, pentru a acoperi zgomotul continuu al rozătoarei din interior. De aceea mi-au rămas atât de adânc întipărite lecțiile maestrului, astfel încât, mai târziu sau, cum spunea bucătarul-șef din Basarabia pe baza unei atât de sigure previziuni, când era de cumpărat „porc destul“, nu m-am mulțumit doar să aștern pe hârtie poezia care celebra răciturile din cap de porc, dar am înțeles și să-mi bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
au fost invitați, pe lângă editorii antologiei de folclor Băiatul cu cornul fermecat, și frații Grimm și pictorul Runge -, într-o variantă sau alta, despre acel curs de gătit abstract, dar care reușea să acopere foamea. Îmi plăcea să variez originea bucătarului: o dată venea din Banatul sârbesc, pe urmă orașul lui natal era Cernăuți, unde spunea că s-a întâlnit cu tânărul poet Paul Celan, care pe atunci se numea încă Antschel. Iar după Bucovina Basarabia putea să fie din nou regiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mine în pădurea întunecată Hans cel mic..., decât o singură autoritate: acel bărbat uscățiv și deja grizonat, ale cărui sprâncene se voiau pieptănate. El s-a priceput să-i smulgă foamei mele ghimpele, fie și numai pentru câteva ore. Astfel, bucătarul nostru șef care, învățându-ne pe noi, a trecut cu siguranță prin cuțit și alte lighioane, a fezandat vânat, a mai făcut fel de fel de cârnați și a pregătit pești și vietăți acvatice cu mers de rac, spre deliciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
poveștilor mincinoase în general și în particular. La masă, copiii - Franz, Raoul, Laura și micul Bruno - ședeau cu gura căscată și-l ascultau pe atât de specialul nostru oaspete, crezându-i fiecare cuvânt, așa cum și eu odinioară îl ascultasem pe bucătarul-șef din Basarabia, când a poruncit ca acel condiment numit peliniță să nu lipsească din nici o umplutură de gâscă. Dintr-odată a dispărut. Nici un bucătar-șef care, invitându-ne prin gesturi - „Mă rog frumos, domnii mei“ - să fi putut atenua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de specialul nostru oaspete, crezându-i fiecare cuvânt, așa cum și eu odinioară îl ascultasem pe bucătarul-șef din Basarabia, când a poruncit ca acel condiment numit peliniță să nu lipsească din nici o umplutură de gâscă. Dintr-odată a dispărut. Nici un bucătar-șef care, invitându-ne prin gesturi - „Mă rog frumos, domnii mei“ - să fi putut atenua foamea noastră. Se spunea că a fost transferat la o indicație venită de sus de tot. Într-un jeep, așezat între doi polițiști militari cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
exprimată deschis în discursuri de tot felul, alimentase acele șușoteli din latrină, conform cărora noi am fi putut fi folosiți, reînarmați, pe un nou front de est, acest general, vai, atât de vizionar l-ar fi cerut pe el, pe bucătarul-șef de renume internațional, ca bucătar personal care să-l hrănească pe el și pe oaspeții săi de rang înalt. Mai târziu, când generalul Patton și-a pierdut viața - după cum se spunea, într-un accident - s-au trezit încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
felul, alimentase acele șușoteli din latrină, conform cărora noi am fi putut fi folosiți, reînarmați, pe un nou front de est, acest general, vai, atât de vizionar l-ar fi cerut pe el, pe bucătarul-șef de renume internațional, ca bucătar personal care să-l hrănească pe el și pe oaspeții săi de rang înalt. Mai târziu, când generalul Patton și-a pierdut viața - după cum se spunea, într-un accident - s-au trezit încă o dată la viață tot felul de zvonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de rang înalt. Mai târziu, când generalul Patton și-a pierdut viața - după cum se spunea, într-un accident - s-au trezit încă o dată la viață tot felul de zvonuri: că ar fi fost asasinat, probabil otrăvit. Complice fiind la crimă, bucătarul său personal, maestrul bucătăriei noastre imaginare, ar fi fost arestat. Împreună cu el ar fi ajuns după gratii și alți agenți și personaje dubioase. La sfatul unui specialist german în materie de servicii secrete, procesul intentat conspiratorilor și dosarele aferente procesului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ar fi fost însă ținute în cea mai mare taină. Astfel, a rezultat un material de roman sau de film, care ar fi fost bun de umplut cârnați. În ceea ce mă privește însă pe mine, abia plecase maestrul și presupusul bucătar personal, că foamea a și început să mă roadă cu dinți și mai ascuțiți. Abia acum mă simt provocat să schițez scenariul unui film polițist în care arta culinară est-europeană îi provoacă generalului Patton o dispoziție grandilocventă, îndemnând la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
supele de aer, găluștele de nori, găinile de vânt au început să figureze pe lista mea de bucate. Eul care mi-a dispărut în anii tinereții trebuie să fi fost un vas gol. Indiferent cu ce era umplut acesta, un bucătar basarabean era acolo. Cu el, care zicea „rog frumos, domnii mei“, mi-ar plăcea să iau masa. La suprafață și în subteran Gata cu sârma ghimpată care îi prescria privirii linii orizontale și verticale. El sau eu, cu ceva bagaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mare, supa de griș cu lapte avea întotdeauna gust de ars. Când ușor, când temeinic, un iz care voia să rămână neuitat. După noi, erau hrăniți, cu supa matinală, bătrânii. Prin ghilotina ferestruicii care dădea spre sala de mese, călugării bucătari o împărțeau cu polonicul. Și ei vorbeau cu bătrânii ca și când ar fi trebuit să le dea de mâncare unor copii. Și, deoarece căminul Caritas de pe Rather Broich mi-a oferit, timp de ani întregi, casă și masă ieftine, pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și de stupiditatea acum la modă, de demența săltăreață din zona video și de țopăitul din eveniment în eveniment, de sanctificarea fierului vechi și de golul arhiplin al unei arte superficiale. Iar apoi eu aș avea voie, ca gazdă și bucătar, să-i bucur pe oaspeții mei cărora moartea le-a dat permisie. La început, s-ar servi o supă concentrată de pește din căpățâni de batog, asezonată cu mărar proaspăt. Pe urmă aș putea să pun pe masă o pulpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Witte, cu care împărțeam un atelier sub supravegherea blândă a lui Pankok; în roman, lui i-a revenit, sub numele de „von Vitlar“, un rol fantomatic. Iar prietenul Geldmacher, despre care are să se mai povestească, s-a preschimbat într-un bucătar specializat în spaghete zăcând bolnav la pat, care, comunist fiind, o venera totodată pe Regina Angliei și, atunci când cânta la flaut, amesteca Internaționala cu God save the Quee“. E drept că, atunci când ești autor, devii treptat robul personajelor tale inventate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
apărea crezul meu, „asceză“. Din păcate, banda pe care, spre sfârșitul anilor ‘50 el a înregistrat, cu o glazură dulce din cale-afară și tonuri scrâșnite, stridente, muzica la un libret de balet compus de mine pentru Anna, Gâsca și cinci bucătari, s-a pierdut. Premiera absolută a avut loc în Aix-les-Bains, din păcate fără Anna. Toate sunetele astea s-au stins. Doar câteva discuri mai există, piese de colecție cu care sunt zgârcit. Și doi prieteni pe care i-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dădeau spre curtea care era îngustată de niște ateliere. Imediat mi-am instalat în camera de încălzire de la subsol un atelier cu pupitru înalt și roată de modelaj și mi-am împrăștiat manuscrisele începute la Berlin: piesa în cinci acte Bucătarii cei răi și mai multe schițe în proză care, în ciuda schimbării locului, tot nu știau încotro să o ia. Fata care, în locuința de sub noi, era bătută cu regularitate de nevasta muncitorului se numea Chantal, motiv pentru care am scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Între rusul Fainberg și o anume domnișoară Josefa Mamberto, de la mercerie. A scris prostia asta pe niște inimioare, punând inițiale În locul numelui. Doamna soața ta, care le-a văzut, a crezut că J.M. Însemna Juana Musante. L-a pus pe bucătarul vostru să-l pedepsească pe bietul nefericit și, bașca, a continuat să-i poarte ranchiună. Și ea bănuise un oarece interes În spatele umilinței lui Limardo; când a auzit că venise cu revolverul „ca să facă moarte de om“, și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe locurile unde s-a petrecut mult vânturata fabulă istorică. Alții, și mai Învechiți, au urcat până la breslele care, În Evul Mediu, reprezentau istoria universală pe căruțe rustice, Încredințând Arca lui Noe oamenilor mării, iar pregătirea Cinei celei de Taină, bucătarilor contemporani. Chiar dacă veridice, toate acestea nu umbresc numele de-acum venerat al lui Bluntschli. Înainte de 1909, el și-a câștigat la Ouchy bine cunoscuta faimă de excentric. Era tipul incorigibil care răstoarnă tava chelnerului, acoperindu-se adeseori ba de Kümmel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o valijoară de fibră banii Încasați. Drumul mi-era clar: să caut o vizuină, un cuib, un refugiu greu de localizat, unde să stau la umbră pe când practicienii de buzunar de la spitalul Durand aveau să externeze rănitul. La stăruințele unui bucătar negru, m-am instalat la Noul Imparțial, un hotel aflat la un cvartal și ceva depărtare de mahalaua Unșpe, unde am adunat material pentru studiul meu polițist Victima lui Tadeo Limardo* și unde am continuat să-i fac pase Juanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca pretenar și chiar pă daiboj. Ultima vorbă l-a dat gata. Dându-și talente că-i simplu ca orșicare baștan, don César a Întrebat: — Cu pansiune și tot tacâmu? Ca să nu mă las, i-am suflat: — Poți conta pă bucătar și argat, la fel ca pă mine, pentru orșice toană. Mi-a venit inima la loc În caraiman. Don César s-a Încruntat și mi-a turuit: — Nici să n-auz dă bucătar și argat. Să mă Încrez În tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
las, i-am suflat: — Poți conta pă bucătar și argat, la fel ca pă mine, pentru orșice toană. Mi-a venit inima la loc În caraiman. Don César s-a Încruntat și mi-a turuit: — Nici să n-auz dă bucătar și argat. Să mă Încrez În tine, bă Neica Nimeni, poate că ie o idioție, da nici În ruptu capului n-o să Împart taina cu ăia doi, care poa să mă vânză lu Caponsacchi drept fier vechi. Nici bucătaru, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În debara și mandea m-am culcușit În magazia dă lemne, care ie al doilea ogeac dă nu plouă În iel. A doua zi la crăpatu zorilor, când, vai dă mămulica mea, am dat să mă coafez cu bonetu dă bucătar, am și ginit că În cămară haleala făcea pași. Nu iera vro minune: deși prăpădea camăta dân ochi dă dragă, pretinu Kosher mi-a cântat că n-o să-mi mai deie nici o copeică; furnizorii obișnuiți mi-a dat decât Yerba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să să deie jos pă concret dă pă masa lui rotundă În favoarea la poligamia ecleziastă. Toaișu nedespărțit Lucio Scevola nu mi-a zis nici ora. Un cuoco negru dă la Popolare mi-a respins hotărât negocierile ca să intru ajutor dă bucătar la ei și, cu jicnitoare ironie, m-a Întrebat că de ce nu Învățam io să gătesc pân răvașe. Fraza aia, zvârlită la Întâmplare, a fost axu și pivotu tristei mele sorți. Ce-mi mai rămânea, vă zic, decât veșnica rentoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lup! Te mănânc toată, mami! Apoi plecăm, da? Da, băiatul mamii! Ia și puțin gem..., mănâncă și din omletă... Mami, cine a făcut gemul și omleta? Ca de obicei, eu. De ce întrebi, Ionuț? M-am gândit că o să mă fac bucătar. Nu acum. Când voi fi mare... Doamna Mia își privi lung, băiatul, cu mult drag și, după ce-l văzu cu ce poftă mănâncă, îi vorbi încet, ca într-o legănare de vânt, aproape șoptit. Să știi, băiatul mamii, că meseria
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
acum. Când voi fi mare... Doamna Mia își privi lung, băiatul, cu mult drag și, după ce-l văzu cu ce poftă mănâncă, îi vorbi încet, ca într-o legănare de vânt, aproape șoptit. Să știi, băiatul mamii, că meseria de bucătar este pretențioasă. El trebuie să cunoască foarte bine alimentele. Nu se pregătesc oricum... Bucătarul are o mare răspundere: sănătatea oamenilor care mănâncă ce prepară el. Trebuie să cunoască legumele, fructele, produsele din lapte, tipurile de carne și multe altele. În
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]