2,408 matches
-
și dacă i-o mai dat drumul sau nu. De exemplu, știu că stăteam într-o celulă din asta, așa, o cameră mai mică, uite așa cum ar fi asta, deci de câțiva metri pătrați, ca să înțelegeți puțin. Eram cu un bucureștean, și pe ăsta îl chema din cameră și când venea înapoi îmi spunea că i-o dat ciocolată și ce i-o mai dat. Na, nu mă tenta ciocolata lui sau alte treburi... Pe urmă l-o adus pe alt
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și pe ăsta îl chema din cameră și când venea înapoi îmi spunea că i-o dat ciocolată și ce i-o mai dat. Na, nu mă tenta ciocolata lui sau alte treburi... Pe urmă l-o adus pe alt bucureștean și l-o băgat în cameră cu noi... Lu’ ăla îi venea să se urce pe pereți, dom’le... Luat la ora 2 după masa, de pe stradă, și băgat acolo în pușcărie... O stare extraordinar de groaznică... Ce-o făcut
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dădea o diplomă că l-ai făcut, dar cu el nu realizai nimic, doar învățai limba franceză. Și studentele astea, cu care am stat în închisoare, făcuse și ele toate liceul acesta francez, ca să se specializeze în limba franceză. Că bucureștenii aproape toți vorbeau franceza, că știți că am fost tare prieteni cu Franța... Și printre profesoare era și sora scriitorului Cezar Petrescu, doamna Șihata. Era profesoară de franceză, făcuse facultatea la Paris, și era foarte bună prietenă cu toți profesorii
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
sunt... Aveți vreun regret pentru cele întâmplate? Eu am fost achitat de Tribunalul Suprem în timpul lui Ceaușescu absolut ca nevinovat. Deci au întors-o la 180 de grade... Eu am fost ultimul care am aflat. ăilalți colegi de lot, fiind bucureșteni, au aflat, și s-au dus, că nu ne-a făcut o reabilitare colectivă, cum ne-a făcut un colectiv când ne-a’ condamnat, ci ne-a făcut o reabilitare individuală... Deci ei și-au recunoscut vina... Dar după ce-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
asta bilet... Și așa am ajuns în București... E, da’ am scurtat povestea și nu v-am spus... În colonie la noi, în brigadă cu mine, am avut un băiat, cel mai deștept băiat care l-am cunoscut eu, un bucureștean arestat în lotu’ de elevi de la liceu’ „Matei Basarab”. Se numea Ică Olteanu... Am înțeles că e prin America acum... Era un tip extraordinar, o enciclopedie. Vorbea șapte limbi străine... Și orice îl întrebai, de orice țară, faună, floră, program
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că e mama lui. Zâc: Săru-mâna! Mâine vine șî el... E strigat în lotu’ de mâine. Am început să plâng... Și-acum îmi vine... Și-a plecat... Iar eu am schimbat banii acolo în Gara de Nord, și-am dat la toți bucureștenii câte 50 de bani, că mi se pare că 25 era tramvaiu’, să aibă de telefoane și de tramvai... Și eu am intrat într-o cabină telefonică cu unu’ Titus Sima, care era coleg cu mine, un băiat tot de
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
1958. În 1871, în timp ce se amenaja fundația unui pod peste Dâmbovița în apropierea mănăstirii Văcărești, a fost descoperit un izvor de apă minerală, căruia avea să i se dea denumirea de „Apele de la Văcărești”. Locul a devenit foarte frecventat de bucureșteni în anii care au urmat, după cum relatează Constantin Bacalbașa: „În scurt timp s-au instalat câteva barăci și un adăpost acoperit cu scânduri, s-a așternut nisip pe o distanță șoseluită și lumea a început să vie. Mai ales duminicile
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
căci așa era prescripția medicală./ Duminicile venea să cânte și o muzică militară, tramvaiele cu imperială pline de lume se succedau, în frunte vagonul cu muzica și în urmă trei sau patru vagoane cu public. Până la ora 12 dimineața, petrecerea bucureștenilor era la apele de la Văcărești” (Bucureștii de altădată..., I, ed. cit., pp. 120-121; vezi și nota editorilor, p. 121). În momentul însemnării, izvorul nu mai exista; el dispăruse ca urmare a lucrărilor de regularizare a râului Dâmbovița, pe care le
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
complex la enunțul primar: „Cine sunt eu?” Absența termenului primar, enunțul de bază, poate rămâne fără consecințe asupra autonomiei enunțului secund: ș„Mi-am spus că poate el e refugiat ardeleanț (de fapt, nu știam de unde e, crezusem că e bucureștean) șși n-am vrut să-l jignesc, m-am așezat și eu în fața lui...”ț (M. Preda, Viața..., 186) sau o poate submina, până la anulare: ș„Cine sunt eu?ț fu cea întâi cugetare ce-i veni în minte.” Tipuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în studenție la Iași și m a vizitat la redacție. A descins la Iași să urmeze istoria, împlinind slăbiciunea bunicului. M-am reîntâlnit și cu rigoarea lui conuʹ Artur. Șt efan Gor ovei e acum redactor la „Magazin istoricʺ, devenit bucureștean. O mai fi vreun Gorovei la Fălticeni ? în schimb casa Goroveilor și a lui Nicu Gane a rămas acolo, lângă primărie. Parcă a mai intrat în pământ, încolo e bine, mulțumesc. Zilele trecute, Gri. Acatrinei — primarul orașului — parcă îmi spunea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
tenul lui. Dugheana acestei culori istorice n-avea altă stemă. O lampă chioară destăinuia câteva mese șchioape cu rude le lor și mai sărace (scaunele), o gură de bucătărie și un adân c de beci. într-o zi, mare de bucureșteni năpădește crâșma lui Manaș. Cuconii dâmbovițeni veniseră în prăbușitul târg moldovenesc să-și dea examenele dreptului la facultatea din Iași, vestită pe atunci pentru mărinimia ei (de ciur spart). Auziseră de Cotnarul lui Manaș. Deci veniseră buluc, cu ifos și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Procesul Etapei” pentru o discuție postelectorală cu câțiva dintre favoriții cursei. Discuția este condusă de către Mihai Tatulici care îndeamnă candidații spre un dialog deschis fiindcă „suntem între bărbați, nu e nici o femeie aici”. Imediat vine replica primarului interimar al tuturor bucureștenilor și bucureștencelor: „Dacă venea Pădure, era și o femeie”. Interlocutorii se amuză. Pentru ideile care urmează, mi s-ar putea reproșa faptul că lucrez cu supoziții de tip speculativ. În definitiv, cei doi protagoniști ai dialogului nu au spus mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
reuși împreună cu el să depășească orice dificultăți posibile. Manifestația organizată în onoarea tânărului prinț la intrarea sa în capitală era dovada unor mari așteptări care existau din partea populației și a autorităților față de acesta. Prin vocea primarului D. Brătianu, autoritățile îndemnau bucureștenii să-l întâmpine pe suveran cu flori, iar casele lor să fie împodobite cu obiecte deosebite. Bucuria provocată de eveniment urma să fie ilustrată și prin iluminarea clădirilor din întregul oraș406. Același Dimitrie Brătianu realiza, în cuvântarea sa către noul
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
a acorda drepturi politice evreilor 617. Dorința de a contracara astfel de zvonuri și modul în care se reacționase în fața lor, erau expresia maturității clasei politice românești din acel moment. Prin Monitorul Oficial, guvernul adresa o proclamație mai întâi către bucureșteni, apoi pentru restul țării, în care afirma că nu intenționa să lărgească prea mult posibilitatea obținerii cetățeniei române, delimitându-se în același timp și de acțiuni precum arderea Sinagogei din București la 18 iunie 1866618. Pe acest fundal, o intervenție
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
probei nu este concludent unei activități neurochirurgicale (subiectul era tehnică anastomozei hipogloso-faciale) Foarte interesante sunt notele de la proba de anatomie patologica ce au departajat pe Bagdasar și Moruzi. Este cunoscut faptul că D. Bagdasar a lucrat În laboratorul cunoscutului neuropatolog bucureștean I.T. Niculescu, iar apoi a beneficiat de o bursă oferită de H. Cushing la recomandarea lui Nicolae Paulescu, În care timp de 2 ani a lucrat la John Hopkins Hospital, unde avea un important laborator de anatomie patologica. Al. Moruzi
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
sa viață. Era un om profund atașat de valorile neamului nostru, era un om care se identifica cu ele, motiv pentru care, probabil știți, și-a atras multe neplăceri din partea foștilor săi coreligionari. A.S.: Da. În Ispita lecturii, Steinhardt mărturisește: "bucureștean ce mă aflu, am fost repede fermecat și cucerit de Maramureș". Ce însemna Maramureșul cu adevărat pentru cel devenit monahul de la Rohia? R.D.M.: În privința aceasta, vedeți, Steinhardt era un om al atașamentului, însă nu un idealist. Vă reamintiți, desigur, acel
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
al epocii de tranziție, căreia încearcă să-i traducă aspirațiile, el rămâne totuși revelator și caracteristic. Nu Johann Schlatter a adus la noi goticul, ci nevoia de gotic l-a adus la noi pe Schlatter. 25 O clădire pe lângă care bucureșteanul trece zilnic, fără totuși a-i refuza uneori un crâmpei al atenției sale: palatul Șuțu (muzeul de istorie a municipiului). Patru turnulețe octogonale, cu cornișe neogotice, flanchează o construcție de clasică simetrie, nobil echilibrată în totalitatea părților ei. Ridicat de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
7. Între suprarealism și onirism / 225 CONCLUZII / 229 247259269BIBLIOGRAFIE / 278239 Index / 247 Abstract / 259 Résumé / 269 Generația recuperată Din ceea ce s-a numit patruzecism sau postavangardă fac totodată parte membrii grupului suprarealist român, componenții Cercului literar de la Sibiu și poeții bucureșteni grupați pentru puțin timp în jurul revistei "Albatros". Laolaltă cu cerchiștii, poeții albatrosiști s-au opus tendinței promovării unui tip de literatură angajată, oficială, fie că era în cauză poezia tradiționalistă ("pășunistă") a refugiului ardelean de după Dictatul de la Viena, fie că
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
violență, la vulgare rivalități și răzbunări, etc. De altfel, să-mi dea voie Virgil să-i amintesc că, în perioada respectivă, (vreme de război și regim de dictatură militară) asemenea strigăte de stradă nu erau deloc o obișnuință delectabilă a bucureșteanului; cine s-ar fi încumetat să emită, în gura mare, o asemenea strigare împotriva lui Antonescu (chiar fără a-i preciza gradul - mareșal - cum relatezi că ți-a relatat Virgil, risca să nu-l mai vadă soarele o bună bucată
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mătase albastră, vînătă sau galbenă”4). Și tot acesta e menționat de Caragiale, într-una din „schițe ușoare”5) și de Al. Macedonski, în nuvela „Pe drum de poștă”6). în fine, ca dovadă că era adînc fixat în memoria bucureștenilor, e folosit ca termen de comparație de Mateiu I. Caragiale, într-o scrisoare către N. A. Boicescu, trimisă din Berlin, la 4 decembrie 1904: „în Tiergarten e un loc mare, aproape cît de la havuzul mare de la șosea la rondul al doilea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ei au durata unora dintre războaiele medievale, cu învingători și învinși niciodată definitivi, cu permanentă poftă de revanșă. Bacovia e descoperit, mai întîi, de „străini”. Primul articol despre el îl face un ieșean, primul interviu cu el îl face un bucureștean (e drept, originar din Tecuci), primul desen - un gălățean, primul lied pe versurile lui - un severinean. Cazul său nu e, totuși, neobișnuit; dimpotrivă, confirmă o regulă: aceea de a nu fi recunoscut, sau de a fi recunoscut tardiv, în locurile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a lua, dată pentru a urca, dată pentru a trăi, metronomul implacabil care îi jalonează viața, în ritmul respirației. Exacta pană a cronicarului, reluată în superbul eseu despre munteni scris de boierul moldovean Alecu Paleologu, ne dă cheia ADN-ului bucureștean așa cum este el dezvăluit de istorie: "Olio, olio - se tânguie fiica de domn valah mazilit - las' că pune taica pungă dă pungă pân' la Țarigrad și ia el domnia îndărăpt!" Chiar așa, nu? Ca-n ziua de azi, nu alta
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Iași, fie doar și pentru a asculta sonorități tradiționale ale locului, dacă nu pentru un concert (am întrebat, onorariul lui ar putea fi negociat la 200.000 de euro!), dar, până atunci, vă invit să degustați meniul propus de el bucureștenilor, așa cum apare în interviul din Adevărul: "Turneul Back to Front va fi servit ca o masă și va cuprinde trei secțiuni: aperitivul - o scurtă sesiune acustică îmbietoare, felul principal - o parte savuroasă dedicată experimentelor muzicale, în care ne-am jucat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și-a uitat servieta cu partiturile muzicale la una din elevele lui, Otilia Voitinovici și pentru aceasta Își propune să se Întoarcă din drum. Din Întâmplare, ori purtat de o voință ocultă, Gavrilescu ajunge „la țigănci”, un loc suspect pentru bucureșteni. Intrat aici, trece printr-o serie de experiențe neașteptate. Bordeiul țigăncilor nu este o casă de plăceri, așa cum se credea, ci locul unor ritualuri ezoterice ( Înțelese numai de cei inițiați) a căror semnificații Îi scapă. Nu reușește să treacă probele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și dramei. Prin schițe și momente, Caragiale „realizează o adevărată fenomenologie a societății românești, surprinsă În câteva din zonele unde acesta se lasă mai ușor definită: familia, școala, birocrația, justiția, cafeneaua, berăria, trenul etc. Tipologia dramaturgului se lărgește cu chipul bucureșteanului, cu cel al amicului, copilului rău crescut, cronicarul monden, teoreticianul aflat În veșnică disponibilitate. Se poate vorbi de o pitorească formă socio-morală, miticismul. Câteva dintre ele sunt: „D-l Goe”, „Vizită”, „Bubico”, „Mici economii”, „Tren de plăcere”, „Reportaj”, „Ultima oră
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]