4,074 matches
-
Este Exu, foarte puternic În cultul umbanda, dar nu și În candomblé. Și totuși, și candomblé-ul Îl cinstește, Îl consideră un spirit mesager, un fel de Mercur degenerat. În umbanda ești posedat de Exu, aici nu. Totuși, e tratat cu bunăvoință, nu se știe niciodată. Uitați-vă acolo, pe perete...” Îmi arătă statuia policromă a unui indio nud și pe aceea a unui sclav bătrân, negru Înveșmântat În alb, șezând și fumându-și pipa: „Aceștia sunt un caboclo și un preto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la operă heralzii. Ca Într-unul dintre misterele medievale În care Îngerii Își arată aripile de hârtie velină, fata avea pe spate două mari aripi albe Împodobite cu forme migdalate marcate În centru cu un punct și care, cu puțină bunăvoință, puteau trece drept niște ochi. Îl văzurăm pe profesorul Camestres, unul dintre primii diabolici care ne vizitaseră la Garamond, adversarul lui Ordo Templi Orientis. Abia Îl puturăm recunoaște, căci se deghizase Într-un stil ce ni se păru bizar, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
către malul pârâiașulul Dâmbu, de la periferia spațiului orășenesc civilizat și într-un sens de parcurs diametral opus, topografic, tronsonului de scăpare pe care Avocatul îl va fi stabilit cu ai săi, inițial. În avangardă, mergeau Îngerul de rang înalt, ambasadorul bunăvoinței Domnului, cu barba și pletele blonde, înveșmântat ca un paparazzo, alăturea de Poet, un lungan așijderea bărbos, șaten și încruntat. La mijloc, urma un bărbat matur, robust, încărunțit de tânăr, Fratele, purtător a unei mustăți bonom plivite, mici, în ton
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Pantelimoane!... De ce fugi, măi Pantelimoane? Își reveni îndată, se mohorî mai tare și se întoarse la datorie. Bănuiții, îngrămădiți ca oile în tindă, auzind râsetele de afară, își luară și ei niște mutre zâmbitoare în speranța că așa vor câștiga bunăvoința plutonierului. Acesta însă crezu că vor să-și bată joc de el și, ca să le taie scurt pofta de veselie, împărți la întîmplare o droaie de ghionturi, mormăind indignat: ― Rebeliune, ai, puturoșilor?... Și hoți, și obraznici, ai? Peste câteva clipe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe când se întorcea dintr-o plimbare pe jos, un grup de țărani o întîmpină în curtea conacului. Se roși și se enervă. Între țărani era și Petre, pe care oamenii îl luaseră socotind că are să fie ascultat cu mai multă bunăvoință, fiindcă a purtat-o cu sania. Flăcăul însă n-apucă să rostească nici trei vorbe că Nadina îl și întrerupse cu asprime: ― Ce, ați început acuma să-mi ațineți calea? Nu v-am spus că nu vînd? Atunci ce mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-l roage pe dumnealui să-i ușureze, fiindcă nu mai pot răzbi cu învoielile vechi. În aceeași zi, după-amiazi, se prezentă învățătorul Dragoș. Mai fusese de două ori după Crăciun, în chestii de școală. Miron l-a primit cu toată bunăvoința, ca o urmare a surprizei bune ce i-a făcut cu colindele și imputîndu-și că l-a apreciat prea sever înainte din pricina unor impresii poate superficiale, când, în fond, învățătorul e bărbat copt și potolit. Deși acuma era plictisit de ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se proțăpi în dreptul ușii, între doi stâlpi ai cerdacului, parcă s-ar fi pregătit să oprească lumea de-a năvăli asupra stăpânului său, dar cu fața mereu umezită de un surâs sortit să-i ascundă frica și să-i câștige bunăvoința tuturor. Înmulțindu-se mereu, oamenii se îmbulzeau și vacarmul creștea. Unele glasuri înțepau și pe logofătul zâmbitor care, când înțelese, făcu vinovat: ― Ce-i, băieți? Ce vreți voi?... Spuneți-mi mie că... Râsete batjocoritoare și câteva huiduieli îi acoperiră vorbele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
regiunea de est a Mediteranei. Raționamentele acestor acțiuni erau pur politice, cu scopul de a satisface cererile mulțimii și, astfel, să intre în grațiile ei. Așadar, iertarea de Paște reflecta șiretenia instinctelor politice ale lui Pilat, nu slăbiciunea politică sau bunăvoința umană. Ea țintea să arate respectul romanilor pentru marea sărbătoare religioasă a evreilor, ca și cum ar spune: „Ținând cont de celebrarea eliberării din sclavie, vom elibera pe cineva, la alegerea voastră”. Tradiția iertării de Paște i-a dat lui Pilat oportunitatea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
24,32). Oasele lui Saul, ucis împreună cu fiii săi, au fost duse în Iabeș (1Sam 31,12-13). David i-a lăudat pe cei doi oameni care au făcut aceasta (2Sam 2,5: „Binecuvântați să fiți de Domnul, fiindcă ați arătat bunăvoință față de stăpânul vostru Saul și l-ați îngropat”). Oasele lui Saul vor fi duse mai târziu în pământul tribului Beniamin (2Sam 21,12-14). Chiar și cel păcătos și cel judecat de Dumnezeu, precum cei din deșert care s-au lăcomit
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
expresie a voinței de a verifica și a dispoziției caritative. Constituie, așadar și o condiție de dialog, întrucât este o participare la condiția comună a omului, care se întreabă cu toată sinceritatea, cu o intenție curată și cu o mare bunăvoință a inimii. Experiența pe care am descris-o, se spunea mai sus, nu este deloc ușoară, dar dacă se reușește trăirea ei, se va găsi în ea o puternică confirmare interioară a unei perspective conceptuale de o mare însemnătate teologică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Assam, să inspecteze terasamentul și podurile pe linia Lumding-Sadyia. M-am gândit numaidecât la d-ta, și Consiliul te-a acceptat, pe răspunderea noastră. Ai trei zile ca să-ți aranjezi afacerile și să predai Tamlukul... Mă privea cu o imensă bunăvoință, și fața lui urâtă se iluminase de o căldură și o dragoste care aproape mă stânjeneau. Am aflat mai târziu că avusese mult de luptat cu Consiliul, susținîndu-mă pe mine, un alb, căci Societatea era svarajistă și încerca să elimine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-mi trimeată lucrurile aici... D-na Ribeiro s-ar fi simțit oricând jicnită să telefoneze unui "negru", dar în acel ceas era atât de fericită, încît am ascultat-o cum vorbea politicos, probabil lui Mantu, și cum mulțumea pentru bunăvoință. ― Mă duc să aranjez odaia, îmi spuse. M-am bucurat că pleacă și că pot acum ofta în voie și plânge. Mă străbătu deodată gândul că am îmbătrînit și că părul mi-e alb de supărare, și sării în sus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
unor asemenea oameni, dacă îi tratezi de la egal la egal. Sau dacă le faci mărturisiri adevărate, dacă te umilești în fața lor să le faci. E o naivitate să îți închipui că ai putea să le câștigi încrederea sau cel puțin bunăvoința. Nu, ei sunt mai șireți decât tine, iar de crezut tot n-au să te creadă, pentru că tocmai de aceea au ajuns unde au ajuns : pentru că ei cred mai puțin decât oricine. Ei sunt convinși că totul e o minciună
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
are și ea caprițiile ei femeiești, dar junele este veșnic prevenitor, veșnic ampresat să-și ofere serviciile. Cum să nu apreciezi o astfel de generozitate ? Și, față de cel ce ți-o oferă, cum să nu capeți și tu o crescândă bunăvoință ? Tot zărindu-l astfel zi de zi, ochiul tău, fără voie, se îmblânzește : acolo unde vedeai banale defecte, începi să întrezărești mici înrudiri. Și, pe neobservate, cu o iubire încă ușor disprețuitoare, l-ai adoptat pe Titi Ialomițeanu, fapt pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când le întorci și celălalt obraz, pentru că intră în obișnuință ca la un atac să răspunzi tot cu un atac. Dar dacă tu nu ripostezi și te porți ca și când nu s-a întâmplat nimic, ba chiar cu un plus de bunăvoință glumeață, atunci ai ocazia să îi vezi dezamparați. Chiar confuzi. Și, mai ales în ochii sexului grațios, care asistă la scenă, rezultatul este favorabil pentru tine, acest sex arătându-și totdeauna tendința de ocrotire a victimelor. De aceea, chiar dacă te-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sau chiar grădina ! Cineva care nu putea fi decât Profesorul, doar el își rezolvă în salon orele de corespondență ! Emoția îl face să-și audă asurzitor bătăile sângelui, ca niște gonguri rău-prevestitoare, dar, în pofida lor, tânărul încă mai răspunde cu bunăvoință la absurda întrebare a Profesorului. El, din păcate, nu s-a gândit până acum la această temă de discuție, numai că pe viitor - dacă vom mai avea viitor - va găsi explicațiunile cuvenite. Profesorul își strânge contrariat pleoapele peste ochii fierbinți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
venind din restaurantul de la parter, și traversați holuri cu plante jigărite care abia dacă Înveselesc decorul uzat, Îți povestește că nepoțica nu e inclusă pe bilet, dar stă cu bunica În cameră - se mai fac și astfel de chestii, cu bunăvoința recepționereloră mă rog, le dai ceva să Închidă ochii. Așa că a Îndrăznit și ea să... Probabil că Înțelegi cum vine treaba, nu e nevoie să spuneți toate cuvintele. O, sigur că Înțelegi, Înțelegi foarte bine. Dacă doamna poate să stea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ar fi bine să nu le dau prilej să se ia de mine - aș putea ajunge În arestul Gării de Nord din București, și așa ceva nu e de dorit. — Există acest obicei, ai auzit și tu sigur de el... Soldații abuzează de bunăvoința angajaților CFR și nu Își cumpără bilet. Acum nu e momentul, mi-a zis el cu un aer sincer Îngrijorat, crede-mă, poate altă dată. Dar acum nu, a insistat el ferm, iar eu, deși mă uitam direct În ochii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
posibil. Nu mai vrea lumea, dom’ne, comunism. (inginer mecanic IAS Vișina, negricios și masiv, diagnostic incert - suspect de cancer) — Păi și toți oamenii Partidului? Toată Securitatea? (Moise, soldat, scurt și mai degrabă lat, sănătos tun - ținut În spital din bunăvoința cadrelor medicale) — Hai să fim serioși. Securitatea a fost desființată și a fost trecută sub controlul armatei, au anunțat mai Înainte. Armata română e destoinică, a salvat poporul de multe ori. Ce mă, voi n-ați Învățat istorie la școală
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de curaj, e aproape prînzul și nu prea se Întîmplă nimic În Caracal, toată lumea e În fața televizorului, orașul Își trăiește Ajunul Crăciunului, Într-o stare de euforie nesperată. Prin fața spitalului trece o stradă, poate fi numită, cu un pic de bunăvoință, bulevard. SÎnt momente În care e pustiu și momente În care trec oameni care se manifestă euforic. Toți trăiesc cu intensitate momentul și cînd ne văd fețele radioase se exprimă zgomotos: Ole-ole, Ceaușescu nu mai e! Pe unele mașini sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să mă mai țină În spital, iar eu mă port cum mă port cu ea, cam asta lăsa de Înțeles, nici măcar cu cuvinte, ci cu priviri prăbușite spre podele sau ridicate spre tavan, cu oftaturi discrete, cu zîmbete de o bunăvoință un pic forțată și, În cele din urmă, cu felul În care și-a luat la revedere și a pășit pe ușă. De ce trebuie să fie de fiecare dată la fel? De ce sîntem prinși În acest mecanism fără greș al
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe alții fericiți, răspunse Gabriel. Când discuta cu părintele Bernard, adopta un fel de a vorbi solemn, care nu-i stătea în fire. — Adevărat. Preotul nu dădu curs acestei idei simple, dar plină de tâlc. Se uită la Gabriel cu bunăvoință, arborând un aer de atenție vicleană. Părintele Bernard era un bărbat înalt, frumos, deși cu o înfățișare ciudată. Părul negru, lins, îi era despărțit de o cărare la mijloc, și-i cădea în două plete drepte până la nivelul bărbiei. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am închiriat-o ca reședință temporară pentru nepoata mea, Harriet Meynell, și pentru însoțitoarea ei. Cele două tinere își vor purta singure de grijă și nu vă vor deranja; vor circula numai pe poarta din spate. Vă sunt recunoscător pentru bunăvoința Dvs. În conformitate cu prevederile contractului, vă voi înștiința din timp când locuința se va elibera. În scurtă vreme mă voi reîntoarce în Statele Unite, așa încât mă folosesc de acest prilej pentru a vă mulțumi și a vă spune bun rămas. Al Dvs.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i această impresie? Părintele Bernard rămase tăcut un moment, pe urmă răspunse: — Ar trebui să fiți bun cu el. Într-o manieră... calmă. Nu v-ar răpi mult timp. S-ar mulțumi cu orice, cu cel mai mic semn de bunăvoință. Și atunci ar deveni docil, s-ar putea chiar să vă lase în pace. Dumneata nu cunoști nimic despre toată chestiunea asta! John Robert se disprețui pe loc pentru un răspuns atât de banal și atât de neadevărat. Era presat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
renunțase la proiect. Scurta apariție a lui Hattie la Băi, care-l făcuse pe Emma să râdă cu atâta poftă, îi tăiase și lui Tom orice chef. Văzuse o fetiță udă leoarcă, cu nasul roșu, un copil în legătură cu care, oricâtă bunăvoință ar fi avut, nu putea țese fantezii romantice. Când luminile se stinseră, Tom tocmai intra în grădină pe poarta din spate. Înainte cu o clipă putuse vedea crengile copacilor, de un verde fraged, argintate de felinarele străzii, luminile din Papuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]