14,936 matches
-
b) Matei era un bebeluș; c) când într-un apartament din Drumul Taberei apărea un bebeluș, apăreau și sute de treburi; d) cu treburile se ocupau, de obicei, mamele, tații și bunicile; e) tata era plecat pe șantiere, pe-o bunică nici n-o cunoșteam, cealaltă ne vizita o dată pe an, când aducea cremșnituri de la „Leonida“ și cruciulițe de alamă; f) cremșniturile erau gustoase, cruciulițele simpatice, iar treburile îmi reveneau mie, singur cu mama pe-acasă; g) dacă ieșeam la miuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fiindcă plăcinta cu mere despre care e vorba, una grozavă, era specialitatea lui tanti Lucica. Or, tanti Lucica, sora unei mătuși prin alianță, e una și aceeași persoană cu Uca. Iar Uca a fost pentru Matei mai mult decât două bunici, mai mult decât șapte, a fost un înger păzitor pământean. Boieroaică, frumoasă (semăna într-o poză din tinerețe cu Liz Taylor, iar când i-am spus asta în garsoniera ei de la Frigocom, s-a îmbujorat și m-a pupat), a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fie și nimeni nu e vinovat. Mama a plecat pe la trei să-l alăpteze pe noul Mircea, unchiul meu Ionică, doctorul, a spus că lipsește cam un ceas jumate, poate două, ca să se odihnească și să aducă altă sondă urinară, bunica mea Veronica se închisese în camera ei ca un altar și se ruga neîntrerupt, unchiul meu Didi, al cărui nume e încrustat pe cantul unei mese de la cabana Omu (alături de-al fratelui lui și de un an, 1935), plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
după ce bunicul nostru încetase să mai respire și, cred eu, plecase la Cruce, pe Caraiman (unde sufletul îi bântuia pe Brâna Portiței, pe Albișoare, pe Colții Picăturii, pe Vâlcelul Spumos și, mai cu seamă, în primul circ glaciar, La Verdeață), bunica noastră Veronica a vândut sufrageria lor florentină, cu banii și-a cumpărat o garsonieră, iar nouă, fiindcă vroia să scape de ele, dar se rușina să le arunce, ne-a adus o grămadă de pachete, pline cu obiecte personale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Avem avocați! Ha-ha! Și lupul o luă înainte, urmat de zgomotoasa gloată de activiști pentru salvarea animalelor. Procesul fu scurt și devastator pentru vânător. Scufița Roșie, nepoata bătrânei cu care trăia în concubinaj, depuse mărturie împotriva lui și a propriei bunici, care fusese acuzată de complicitate la revoltătoarea crimă comisă împotriva lupului. Înainte de pronunțarea sentinței, judecătorul ținu morțiș să adreseze câteva cuvinte publicului și reprezentanților presei și televiziunii veniți puhoi în sala de judecâtă. Era un tip între două vârste, pipernicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pipernicit, ghebos și cumpătat. Sub nas i se bălăngănea o mustață portocalie. - Onorat public, zise. Eu, și poate și dumneavoastră, am învățat o lecție deosebit de tristă din acest proces. Apărarea a susținut că acuzatul a acționat pentru a salva viața bunicii și până la un punct înțeleg această argumentație. Dar nu pot în ruptul capului să pricep de ce inculpatul i-a pus victimei bolovani în burtă și a aruncat-o în fântână. Pe cine a vrut să salveze cu această mizerabilă acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
condamnat la o pedeapsă de nouă ani de închisoare fără drept de apel și fără suspendare. Declar procesul încheiat. Aplauze și câteva urale zguduiră sala. Lupul făcu semnul victoriei, adică un V, cu laba. Vânătorul se prăbuși pe jos plângând. Bunica Scufiței suspină și își duse o batistă la ochi. Iar eu, grefierul de ședință al tribunalului, am așternut pe hârtie această poveste în toate detaliile ei. Și acum, lipsit de alte preocupări, mă duc la culcare. 30 septembrie 2004 HEADLESS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe stradă cu ceilalți baieți... Nu știți cum e! Și cum vorbește cu mine, și sunt totuși mama lui... Zău, nu știu ce să mai fac cu el... uneori îmi vine pur și simplu să-mi iau câmpii, să-l las la bunici și să plec, dar nu pot, e totuși copilul meu... I-ar trebui un tată, iar mie mi-ar trebui un bărbat... - Dacă asta e tot ce trebuie, se rezolvă numaidecât, am zis. Am aruncat țigările pe fereastră și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
băltoacele, camioanele, autobuzele și celelalte surse eterne de murdărie cu care se mândrește Bucureștiul. Am ajuns cu bine. Yves aștepta în fața bisericii, mimând buna-dispoziție. Apăru și Anca, venise cu părinții. Arăta OK, cineva o machiase destul de zdravăn, altcineva (poate o bunică) îi aranjase părul după o modă de mult trecută, dar care îi punea în evidență părțile mai interesante ale feței. După puțin small-talk am intrat în biserică. Ceremonia a fost impresionantă și plictisitoare. Către sfârșit i-am dat lui Yves
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Mi-a dat slipul înapoi. L-am agățat de oglindă. - Și acum poți să faci ce vrei cu mine, am spus, aproape gânditor. Septembrie 2005 ADMINISTRATORUL Privindu-mă sau, pur și simplu, stând în apropierea mea, oricine, de la nepot la bunică, și-ar fi putut imagina ce scria pe afișul lipit de administrator cu scoci pe ușa blocului: Stimați locatari, din cauza unei conducte sparte, în următoarele trei zile va fi sistată atât apa caldă, cât și apa rece. Reparațiile le va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
reputația legendară de prinzător de șerpi. Era un animal maroniu, costeliv, cu una sau două pete albe și cu coada tăiată. Îl găsise la marginea satului, abandonat și mort de foame, și-l luase să stea cu el în casa bunicii. Ea fusese împotriva ideii de-a irosi mâncarea pe un animal care, aparent, nu le era de nici un folos, dar el își impusese punctul de vedere, iar câinele a rămas. În câteva săptămâni se dovedise a fi folositor, omorând trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
doar de siguranța și de fericirea ei - așa cum, de altfel, fusese dintotdeauna. E norocoasă că a avut așa un tată, reflectă ea; în ziua de azi sunt atât de mulți copii fără tată, copii care sunt crescuți de mame sau bunici, și care, adesea, nici măcar nu știu cine e tatăl lor. Par destul de fericiți, dar în mod sigur e un gol mare în viețile lor. Poate că dacă nu ești conștient de golul acesta, nu-ți faci probleme. Dacă ai fi un miriapod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
tot mai mulți oameni; fusta, însă, era ieftină, iar pantofii erau ușor scâlciați. Doamna aceasta lucrează într-un magazin, raționă ea. A absolvit școala elementară obligatorie și poate și două-trei clase de liceu. N-are soț, iar copii locuiesc cu bunica la Silokwolela. Mma Ramotswe observase în partea de sus a pungii de plastic un exemplar din Biblie și asta-i oferi un alt indiciu. Doamna asta este enoriașa unei biserici și probabil urmează niște ore de religie. Diseară le va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
asta-i oferi un alt indiciu. Doamna asta este enoriașa unei biserici și probabil urmează niște ore de religie. Diseară le va citi din Biblie copiilor. Copiii dumneavoastră sunt acolo, Mma? întrebă Mma Ramotswe politicoasă. — Da, sosi răspunsul. Stau cu bunica lor. Eu lucrez într-un magazin din Gaborone, New Deal Furnishers. Poate ați auzit de el? Mma Ramotswe încuviință dând din cap, atât în semn de confirmare a raționamentului ei cât și ca răspuns la întrebarea femeii. — N-am soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din tablă și înclinată periculos, era privata, dotată cu o ușă din scânduri și o sfoară cu care se lega aceasta. Copiii alergară și își îmbrățișară mama, apoi așteptară sfioși să fie prezentați străinei. Din interiorul întunecat al casei ieși bunica, îmbrăcată într-o rochie albă, uzată, și afișă un zâmbet știrb. Mma Tsbago își lăsă punga în casă și le spuse că se va întoarce într-o oră. Mma Ramotswe le dădu copiilor dulciuri pe care aceștia le primiră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
gata să vină în Botswana. Va veni peste o zi-două, dacă o anunț. Puteți pleca de aici? Doar pentru câteva zile? — Am o secretară, răspunse Carla. Poate să-mi țină locul. — Și băiatul? Michael? Ar fi fericit să-și întâlnească bunica, nu credeți? Carla își ridică privirea. — Da, Mma Ramotswe, aveți dreptate. Porni spre Gaborone a doua zi și ajunse acasă seara târziu. Menajera ei, Rose, locuise la ea, ca să să aibă grijă de copii, care dormeau buștean la sosirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și americanca stăteau una lângă cealaltă, iar figura femeii mai în vârstă exprima pace, aproape bucurie, ceea ce-i spunea lui Mma Ramotswe că își atinsese scopul. Băură ceai împreună, doar privindu-se una pe cealaltă. Băiatul avea un cadou pentru bunică, o bucată de steatit pe care o sculptase chiar el. Ea îl primi și îl sărută cum ar fi făcut orice bunică. Mma Ramotswe avea un cadou pentru americancă, un coș pe care îl cumpărase, nici ea nu știa de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că își atinsese scopul. Băură ceai împreună, doar privindu-se una pe cealaltă. Băiatul avea un cadou pentru bunică, o bucată de steatit pe care o sculptase chiar el. Ea îl primi și îl sărută cum ar fi făcut orice bunică. Mma Ramotswe avea un cadou pentru americancă, un coș pe care îl cumpărase, nici ea nu știa de ce, de la o femeie de pe marginea drumului, la Francistown. Femeia era disperată, iar Mma Ramotswe, care nu avea nevoie de coș, îl cumpărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
soacra, mâine se sinucide, poimâine îl calcă metroul? Fratello, eu scrisei ca-n transă, douăzeci de pagini pe zi, când e El, când e Ea... n-are decât să le așeze cei de la editură. E treaba lor! Ciulește-aci urechea la bunica: șpilu’ e că poți citi cum te taie mintea. Eu dădui marfa, e-a-ntâia, are scene hard, înjurături, homo, perversiuni... E pe val, n-au decât s-o ambaleze ei! - Pro... - E-o carte ca un poem-fluviu-urlet, adică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am gândit la tine... - Cum să scriu eu? Ce știu eu... - Nici el nu știe, nu ți-am zis? Ce-i așa de greu? Doar ești prozator, inventezi cum te duce capul viața familiei lui. Mă uimeau ochii mari ai bunicii, plini de o melancolie nedefinită, așa cum se văd în fotografia îngălbenită atârnată deasupra mesei, între ferestrele care dau spre curtea umbrită doar de firavele tufe de soc... Când venea seara... se scărpina undeva și lua laxative... Mi-amintesc soba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să-i dau un titlu mai ochios. Câteva desene, arbori alb-negru cu legende și, după cum crengile au frunze sau nu, scorburi sau nu, cuiburi sau nu, alte semne, subiectul a avut tată castrator, mamă dominatoare, familie care l-a abandonat, bunică sadică, mătușă transsexuală și cine știe câte traume încă nedescoperite. - Crezi c-o să se vândă? l-am întrebat pe Marcu, doar e interesul meu la mijloc, ar trebui să-mi dea și 8% din încasări. - Normal că se vinde! Ca wisky-ul contrafăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dar el stătea în blocurile de la Agigea, pe când ducea cazanele cu fasole, fără costiță, se-nțelege, la soldați, dar câți s-au prăpădit acolo, mai bine să nu ne gândim, s-a surpat malul și l-a acoperit. Mai minoritară bunica, din Roșiorii de Vede, abia a scăpat și ea cu viață când majoritarii au dat foc într-o noapte coșmeliilor, au sărit ca arși și-au scăpat numai cu hainele de pe ei, le-au ars și instrumentele și... Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de undiță mâna mortului și stătea la geam și, când venea cineva să-l pupe, trăgea și se ridica mâna... Și s-au speriat la început, da’ după aceea au râs, „măi puță... ce faci tu acolo?”. Și râdea și bunica, uite la ei ce le trece prin cap... Au jucat șeptic și a câștigat tata niște bani. Și-am băut și eu jumătate de pahar și fetele au jucat ața și-am desenat un șotron mare și unu’ avea pistol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
te culcă...” și mama m-a lăsat să stau chiar lângă sicriu și-am văzut cum au bătut cuiele în sicriu, avea un ciocan mare, am aruncat și eu cu țărnă când l-au coborât pe frânghii în groapă. Și bunica mi-a zis să nu spun la nimenea că l-am găsit spânzurat în magazie, că nu mai vrea popa să-l îngroape și nu-i mai face slujbă și-i păcat, se poate face strigoi din asta și vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Să mergi până te lasă oasele și mușchii, ca-n Legiunea Străină. Și să fii fericit că nimeni nu se va întoarce să-ți ridice botul înfundat în nisip. Te lasă acolo când te-ai prăbușit. Îți mai trebuie pozele bunicilor? Nu, Dumnezeu să-i ierte. Mai ai nevoie de toate cărțile? Nu, nu m-au făcut mai deștept și nici mai bogat. Tablouri? Nu erau ale unor nume mari și, dacă vrei artă, sunt destule muzee pe lumea asta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]