13,186 matches
-
Mitchievici îl stigmatizează printr-o formulă memorabilă, Avatarii ciocoiului Dinu.) Pretextul e de farsă burlescă. Din copilărie, protagonistul are permanent de-a face, fără ca asta să-l tulbure în vreun fel, cu asemenea detestabile coleoptere. Într-un rând își vede bunicul, enervat de toate tabuurile politice, înghițind unul, nimerit cine știe cum în ciorbă. Altă dată, ratează o relație pentru că trece cu vederea, în fața părinților fetei, un asemenea condiment nepoftit. Nu lipsa de gust, ci absența dezgustului îi e fatală, explică nuanțat vocea
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
într-o Americă aseptică, se va atașa de unica ființă care-i aduce aminte de casă. Când logodnica lui îi va strivi prietenul conjunctural, nu va ști ce altceva să facă decât, cu lacrimi în ochi, să-l mănânce. Gestul bunicului e repetat dincolo de ani și dincolo de Ocean. De ce? Sunt atâtea răspunsuri! În orice caz, aceasta e singura proză din volum care se poate rezuma cu relativ succes (altminteri, tot rafinamentul stilistic e netransmisibil). Căci în ea abia, Angelo Mitchievici face
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
prin ea însăși, un certificat de noblețe. Acest tip de asumare a unei nobleți familiale prin ceea ce s-ar putea numi „contaminare culturală" nu este singular la Alexandru Paleologu. Într-un interviu acordat României literare, în anul 2004, vorbind despre bunicul său patern, fost director al ziarului „Timpul", aruncă o afirmație cât se poate de tranșantă: „Eminescu a fost de multe ori la noi în casă, la niște petreceri amicale și erau prieteni foarte buni" vi. Nu este de neadmis ca
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
și erau prieteni foarte buni" vi. Nu este de neadmis ca doi oameni care lucrau sub același acoperiș să fi fost prieteni apropiați și chiar să se viziteze. Chiar dacă nu există nicio consemnare a presupusei prietenii dintre poet și și bunicul lui Alexandru Paleologu. De altfel, în fraza imediat următoare, eseistul pune un bemol relației dintre cei doi: „Nu atât de buni (prieteni - n.n.) încât să se fi înregistrat mențiuni literare"vii. Ce se știe cu certitudine este faptul că Mihail
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
este faptul că Mihail (Mișu) Paleologu a fost directorul ziarului „Timpul" în două perioade distincte: 1883-1884, respectiv 1889-1890. În mod cert, venirea lui a coincis cu internarea poetului la Institutul „Caritatea" al doctorului Șuțu, la 28 iunie 1883. Știrea instalării bunicului scriitorului este inserată chiar în paginile ziarului „Timpul" din 2 iulie 1883: „Cu începere de astăzi, 1 iulie, direcțiunea politică și redacția ziarului «Timpul» este (sic!) încredințată d-lui Mihail Paleologu". Și pentru ca lucrurile să fie lipsite de orice echivoc
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
a fost un conservator fidel „Nababului" Gheorghe Grigore Cantacuzino, în vreme ce Eminescu, după cum bine se știe, avea convingeri junimiste. Alexandru Paleologu însuși remarcă acest aspect, dar îl relativizează la maximum pentru a nu compromite ipoteza bovarică a prieteniei dintre cei doi: „ Bunicul meu era acolo un fel de politruc al «Nababului», însă nu foarte clar și exclusiv pentru că întotdeauna între oamenii inteligenți există un limbaj comun"viii. „Prietenia" dintre Mihai Paleologu și Mihai Eminescu este evocată și în cartea de convorbiri cu
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
admise, de la eludarea cu eleganță a unor mici detalii cronologice (tocmai am demonstrat mai sus că cei doi nu au lucrat nicio zi împreună în redacția „Timpul"), la utilizarea unor sofisme de-a dreptul hazlii. Iată însă cum arată portretul bunicului Mișu Paleologu: „ Jntors de la Paris, bunicul a fost avocat, om politic conservator și director la «Timpul» în epoca în care Eminescu era redactor-șef. Bunicul era un fel de «politruc» al NababuluiCantacuzino, la ziar, și avea o oarecare aversiune față de
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
unor mici detalii cronologice (tocmai am demonstrat mai sus că cei doi nu au lucrat nicio zi împreună în redacția „Timpul"), la utilizarea unor sofisme de-a dreptul hazlii. Iată însă cum arată portretul bunicului Mișu Paleologu: „ Jntors de la Paris, bunicul a fost avocat, om politic conservator și director la «Timpul» în epoca în care Eminescu era redactor-șef. Bunicul era un fel de «politruc» al NababuluiCantacuzino, la ziar, și avea o oarecare aversiune față de junimiști, ceea ce pentru mine e un
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
redacția „Timpul"), la utilizarea unor sofisme de-a dreptul hazlii. Iată însă cum arată portretul bunicului Mișu Paleologu: „ Jntors de la Paris, bunicul a fost avocat, om politic conservator și director la «Timpul» în epoca în care Eminescu era redactor-șef. Bunicul era un fel de «politruc» al NababuluiCantacuzino, la ziar, și avea o oarecare aversiune față de junimiști, ceea ce pentru mine e un mare semn de întrebare, mă tulbură și mă ofensează, fiindcă știu bine că junimiștii au fost, nu mai încape
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
peste mai bine de un secol chiar nepotul său: „A făcut un banc, odată, cu un fonograf, la care a pus imprimarea unei cuvântări a lui Gambetta, care mai avea un spațiu pe care se mai putea scrie ceva. Și bunicul a adăugat discursului lui Gambetta următoarele cuvinte: «Etsurtout, lesjunimistes sont des cochons»x. Cum nici Eminescu nu era recunoscut pentru blândețea cu care își trata adversarii politici devine greu de crezut că cei doi ar fi fost buni amici, ba
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
râdă și să provoace râsul"xi. Bogăția detaliilor este cu atât mai surprinzătoare cu cât, cu numai un an înainte, fascinat de ideea prezenței lui Eminescu în casa lor, am purtat cu Alexandru Paleologu următorul dialog privind amintirile legate de bunicul Mișu: „- Dar în familie nu ați găsit urme de-ale lui, jurnale, memorii... - Din păcate nu. Eu nu știu despre el decît că era cunoscut la Curtea de Casație prin vorbele sale de duh. - În familie nu se vorbea despre
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
plăcută și cultivată în care exercițiul unei foarte corecte, prețioase și subtile cunoașteri a limbii franceze făcea ca mintea să fie capabilă de nuanțe. Mai multe nu știu. Nu mam interesat niciodată, pentru că nu sunt preocupat de genealogii. Din păcate bunicul meu a murit mult prea devreme pentru mine. Ar fi trebuit să-l fi apucat măcar pînă am avut eu 15 ani""'. E clar că nu bunicul Mișu stă la originea informațiilor din care este creionat splendidul portret al lui
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
știu. Nu mam interesat niciodată, pentru că nu sunt preocupat de genealogii. Din păcate bunicul meu a murit mult prea devreme pentru mine. Ar fi trebuit să-l fi apucat măcar pînă am avut eu 15 ani""'. E clar că nu bunicul Mișu stă la originea informațiilor din care este creionat splendidul portret al lui Eminescu. Ceea ce nu reduce însă valabilitatea descrierii. Pentru că, o spune, Alexandru Paleologu: „Adevărata lume este lumea din literatură. Cea care a trecut prin imaginația unui scriitor. Cealaltă
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
fost un copil dorit. Încă de cînd s-a născut sora mea mai mare, părinții ar fi vrut să aibă un băiat. Atunci s-au consolat, dar cînd întîmplarea s-a repetat li s-a părut o pedeapsă nemeritată. Și bunicii și-ar fi dorit în primul rînd un nepot, care să le poarte numele atunci cînd ei nu vor mai fi, dar au privit venirea mea pe lume mai cu înțelepciune. La a treia fată au înțeles cu toții că asta
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
din ea. Dacă nu, putea să ți se pară plicticoasă și tristă. Pentru mine avea un farmec anume pentru că eram integrată cu trup și suflet în ea. Misterul ei sta și în faptul că eram convinsă - ca și părinții și bunicii mei - că nu se termină totul aici, ci lumea de dincolo există cu adevărat. Mai mult, mi-o reprezentam în imagini concrete, care s-au dovedit a fi foarte prielnice poeziei. Din păcate, vremurile despre care vorbim s-au dus
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
noblețe o făcea una din cele două sute și ceva de principese numai bune de măritat, în fecunda Germanie... Nici prin gând nu-i trecea fetei ce viitor o așteaptă... Frederic al Prusiei ar fi vrut să-l însoare pe strănepotul bunicului lui Petru cel Mare, pe marele arhiduce Petru de Holstein, viitorul succesor al împărătesei Elisabeta cu o prințesă... De ce își pusese ochii marele Frederic pe o copilă ca... această Figchen, lipsită de vreo însușire?... Nu avea nici o urmă de farmec
Ecaterina a doua cea Mare a Rusiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6781_a_8106]
-
și la sfârșit de lună tragi linie și ai plătit tot ce ai făcut. Nu am lăsat Clujul chiar brusc. Eu lucram aici și seara plecam în oraș. Lucram terenuri, am vreo 7-8 hectare de terenuri ale mele cu ale bunicului, fac comerț cu cereale, asta e partea de bază a veniturilor pe care le am, în perioada asta cu îngrășăminte și animale. Am crescut și cresc animale, viței, porci și mai nou și găini, un soi pentru ouă. Eram alt
Un nou val de migrație. Vezi care este destinația românilor by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/67954_a_69279]
-
termenul circulă destul de mult - "o ții până vin eu din pârnaie, că am făcut o boacănă și mi-au dat trei cotolani" (impact-est.ro) -, fiind cuprins în ultima vreme și într-unul din dicționarele de argou on-line: "a făcut și bunică-su cinci cotolani la Gherla, și pe urmă l-au luat nenorociții ăia și la Canal" (dictionarurban.ro). Destul de frecvente sînt și folosirile actuale ale termenului cu un sens extins, mai general, ca simplu sinonim glumeț al cuvîntului ani, fără
Ani, coți, cotolani... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7891_a_9216]
-
să nu fi știut a ceti, de mult aș fi înnebunit cîte am avut pe capul meu (...) Din cărți culegi multă înțelepciune și, la dreptul vorbind, nu ești numai așa, o vacă de muls pentru fiecare". Mamaie (re)confirmă ceea ce bunicul scriitorului, David Creangă din Pipirig, știa: cartea îți aduce mîngîiere și înțelepciune, te deșteaptă și te ferește de nebunie; lipsa de carte, năcăfale multe. Vorbele din tren și cele din cartea lui Ion Creangă sînt, într-o altă ordine, cel
Raport despre starea cărții by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7420_a_8745]
-
putea observa, contabilizînd debuturile de la noi, că numărul celor care citesc este sensibil egal cu al celor care scriu: românul s-a născut poet, nu, însă, și cititor, s-ar zice). Revenind la clasici, speranța se află tot în vorbele bunicului David Creangă și în fraza "mamaiei" din tren: cînd vom avea nevoie de "oarecare mîngîiere" și cînd vom refuza să înnebunim și să fim "numai așa, o vacă de muls pentru fiecare", vom regăsi, poate, cărțile: ele așteaptă cuminți, răbdătoare
Raport despre starea cărții by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7420_a_8745]
-
alene de cărturari care au reușit să dea la un moment dat direcția limbii vorbite. Și ŕ propos de asta: se întâmplă, greu și rar, dar totuși se întâmplă ca limba scrisă să determine uneori corecții subtile asupra comunicării orale. Bunicul meu îl pronunța pe â cu mult diferit de î. Cuvinte precum sânge sau stânjenel sunau cald și înflorit, pentru că â-ul lui era un sunet intermediar între ă și î. El avea conștiința faptului că â și î sunt
Nemulțumirea lui Vladimir by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7425_a_8750]
-
lac francez), ștearsă de praf întotdeauna, mereu întinsă în sufrageria noastră tăiată-n mobilă de frasin cu tente cenușii, masă ce-o folosim și azi la Pesah, e cea de ei cărată la Dover și sechestrată-n port, cu ceasul bunicului odată, da, e aceeași sub care ne plăcea să ne jucăm, senini și ocrotiți, asemeni caselor din Charing Cross și Parcul, jocuri copilărești, precum De-a v-ați ascunselea, Simon spune, Stingerea!, Stele și dungi, Păzește poarta și Bate la
RODY GORMAN by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7441_a_8766]
-
dramelor. O fi ceva în ființa noastră adâncă, în genele noastre conservatoare ce ne împiedică să ne replantăm fără durere în alte părți. Dacă mă gândesc la propria mea familie, încep să deslușesc ceva din misterioasa atracție a "locurilor natale". Bunicii mei, țărani ardeleni plini de inițiativă, au aparținut generației pentru care drumurile în America, "țara tuturor posibilităților", erau ceva obișnuit. O lungă perioadă, viața lor a fost un du-te-vino sacadat între câmpia Aradului și Mid-West-ul american: un an sau doi
V-ați gândit să plecați din România? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7446_a_8771]
-
mult aer. Dar cum nu scapi de ceea ce ți-e scris, în ultimele două decenii am început, la rându-mi, să călătoresc mai mult decât mi-aș fi închipuit și mai mult decât pot îndura. Avem în comun, eu și bunicii mei, același lucru: nu ne-am dorit niciodată să trăim în alte părți. Cel mai bine mă simt în zona mea de câmpie, unde puținele bucurii și desele necazuri pot fi zărite cu multă vreme înainte de a se produce. Înțeleg
V-ați gândit să plecați din România? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7446_a_8771]
-
de frate al acestuia. Mai mult, Castelul a fost construit din ordinul lui Carol I, nicidecum din cel al lui Ferdinand. Totodată, în articol, Ferdinand I este consemnat ca fiind străbunicul regelui Mihai I. În fapt, Ferdinand I era doar bunicul regelui Mihai. Castelul Peleș este într-un loc "de țară" O altă eroare comisă de "Le Figaro" este aceea legată de locul unde se află Castelul Peleș. Potrivit cotidianului francez, Castelul Peleș este situat "la țară", într-un loc unde
Erorile presei occidentale despre România: nici lauda nu poate acoperi lacunele de istorie și geografie by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/79534_a_80859]