2,586 matches
-
11, Harry Brauner 12, Gheorghe Retegan 13, primii trei chiar au decedat în timpul detenției. H.H. Stahl nu a fost aruncat în închisoare, dar a lucrat ca tehnician desenator la un institut de proiectare. Totuși, în timp ce sociologia a fost declarată pseudoștiință burgheză, există indicii că vechi monografiști care își găsiseră de lucru în cercetarea de folclor și etnografie, de statistică, de economie au utilizat spiritul sociologiei, chiar dacă fără a-i pronunța denumirea. Dar până la urmă se poate constata că lipsa cultivării publice
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
analiza acelor date și fapte care evidențiază mecanismul dezvoltării social-economice. Aceasta presupune o poziție consecvent-științifică din însuși momentul culegerii datelor, capacitatea de a deosebi esențialul de ceea ce este secundar sau neconcludent, de a prinde sensul mișcării fenomenelor. Faptul că ideologia burgheză se folosește de numeroase date extrase din realitate nu este un lucru nou. Sociologii burghezi contemporani caută să epateze pe cititori cu un vast material faptic, cu aparența de obiectivitate. Aceasta nu înseamnă că metodele folosite de ei urmăresc cunoașterea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
un vast material faptic, cu aparența de obiectivitate. Aceasta nu înseamnă că metodele folosite de ei urmăresc cunoașterea esenței capitalismului, ci, dimpotrivă, ele slujesc unei false interpretări a datelor, a faptelor, în scopul apologiei capitalismului. Aceasta este caracteristica metodelor cercetării burgheze și ea se verifică pe deplin și în sociologia gustistă (...). În cercetarea realității, independent de forma sub care aceasta are loc, orientarea științifică, marxist-leninistă este hotărâtoare. Pierderea din vedere a conținutului ideologic al metodelor de cercetare nu are nimic comun
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
exploatarea cu care luptau țăranii, lipsa aproape completă a unei asistențe medicale, analfabetismul, lipsa mijloacelor și a căilor de comunicație etc. nu puteau să nu atragă atenția unor oameni de știință cinstiți, chiar când ei plecau de pe poziții de știință burgheze. În scrierile publicate de către Dimitrie Gusti și unii din colaboratorii lui, scrieri care au avut o largă circulație în țară și în străinătate, aceste situații erau semnalate insistent, în repetate rânduri. Ele au avut darul de a informa opinia publică
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sa teoretică. Iată cum era prezentată de către Ovidiu Bădina 39 concepția fondatorului sociologiei românești, Dimitrie Gusti: "Cercetarea monografică, preconizată de el ca metodă de cercetare sociologică, era soluția ce o propunea pentru a se evita impasul în care intrase sociologia burgheză în prima etapă a crizei generale sistemului mondial al capitalismului"40. [Gulian (coord.), 1964: 421] După ce respinge punct cu punct tezele sistemului gustian, caracterizându-l drept idealist metafizic, eclectic, voluntarist, autorul afirmă că "[...] Gusti a militat pentru ‚armonia socială' între
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
rezultat al muncii conștiente, desfășurate sub conducerea partidului marxist-leninist. În acest proces de formare a intelectualității socialiste participă un complex de factori constitutivi: 1. Intelectualitatea marxist-leninistă crescută în sânul mișcării muncitorești revoluționare încă înainte de cucerirea puterii. 2. Reeducarea vechii intelectualități burgheze și mic-burgheze. 3. Atribuirea de munci intelectuale elementelor de frunte din rândurile muncitorilor și țăranilor muncitori și perfecționarea lor. 4. Pregătirea medie și superioară, educarea tineretului provenit în majoritate din rândurile muncitorilor și țăranilor"20. Nu era tocmai o noutate
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în 1946 la împlinirea a 65 de ani, în cuvântul de mulțumire subliniază că unul dintre motivele pentru care este apreciat este acela de a fi poetizat "muma proletară". Este, de asemenea, și perioada în care îi apare volumul Stanțe burgheze. Se mai păstrează tehnica refrenului, versul liber, sincopat, citadinul aflat în centrul universului liric. Versurile devin eliptice, se constituie din lungi enumerații din care adesea verbele lipsesc, astfel încât devine dificil de lămurit dacă poetul respinge cu toată ființa poezia anterioară
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lungul timpului, preferă să abordeze problema aceasta într-un stil dinamitard: Se știe că unul dintre cele mai reprezentative aspecte ale poeziei moderne este acela al rânjetului sarcastic, pe care aceasta îl comite înaintea unui castel de prejudecăți și limite burgheze. Poetul modern își însușește libertatea satanică de a dărâma, acolo unde s-a clădit cu calcul și sudoare o întreagă citadelă de etichete și rețele convenționale", deși poezia unora dintre albatrosiști este scrisă chiar în acest stil. Finalul articolului ni
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aflat veșnic în căutarea ei și nevoit să se mulțumească cu puținele momente în care pare să o întrezărească. Aspect dinamitard îmbracă și poezia erotică a lui Geo Dumitrescu, nu e atât un dispreț față de iubire, cât față de concepția calm burgheză, alimentată de o tradiție literară a idealului erotic. Iubita se înfățișase în ipostază angelică sau demonică, fie imagine pură, ideală, de neatins, fie imagine a celei care dezamăgește, dar accentul cădea întotdeauna pe trăirile eului liric, oricât de clar conturate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Nevermore!" Universul e sumbru și prezentat ironic. Totul pare a se reduce la această baracă de bâlci. Lumea e contrafăcută, corbul însuși e împăiat, Edgar Poe e și el o imagine pictată pe o pânză. Există un refuz al lumii burgheze, o ironie amară: "Duminică oamenii sunt deștepți,/ se plimbă pe bulevarde, merg la cinematograf, câte unii la bâlci vin să vadă tigri de Bengal/ născuți captivi la Huși și Focșani/ și corbul din poema de peste ocean". Universul descris e în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
stările elegiace. La el, clavirul, violina, vioara, harmoniile, flașnetele, piculinele, trompetele cel mai adesea „plîng”, care „trist”, care „sentimental”, care „cavernos”. Instrumentele sînt uzate, dezacordate: clavirul e „prăfuit”, scripca e „înnegrită”, orga e „stricată”, caterinca e „veche”, „hodorogită”. Odată cu Stanțe burgheze (și după acestea) climatul muzicii evocate de Bacovia se schimbă. A dispărut „muzica de toamnă”, exasperantă. Au dispărut clavirele, caterincile, flașnetele. A rămas vioara, partenerul său în singurătate, instrumentul care îl leagă de trecut și au apărut acordeonul, ghitara, naiul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a avut-o, pretutindeni în țară, la sfîrșitul secolului XIX-lea și în primele trei decenii și jumătate ale secolului al XX-lea. în acest interval, invariabil, toate clădirile mari erau numite „palate”, deși multe nu depășeau dimensiunile unei vile burgheze. Investite cu funcții simbolice, în ele era concentrată puterea politică, juridică, administrativă, financiară, elita didactică, sau bogăția și luxul anumitor familii. Capitala număra zeci, începînd cu Palatul Regal, Iașul pe cel al Universității și alte cîteva, în schimb orașele mici
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cabinetelor particulare” frecventate în adolescență. Așteptarea îl „înfiorează”, anticipînd plăcerea simțurilor: „Ca de plăceri să tremuri...”8) Simțurile sînt cele care definesc „iubirea”. Carnea prevalează asupra spiritului. Undeva, un vers amintește de „tarea iubire” de odinioară, care, în epoca Stanțelor burgheze, „numai poetică [adică subiect de poezie - n. m.] a devenit”9). Echivoc, „tare” nu se referă la intensitatea participării sufletești, ci pur și simplu la vigoare. „Blîndul” Bacovia gîndea lucrurile nu o dată, inclusiv în acest domeniu, cu violență. Cititor al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
caută, de asemenea, să ajungă la cauzele ei13). Prostituatele lui Bacovia sînt anonime, deziluzionate, umile. N-au alura de „mercenare ale dragostei” ce-și merită soarta. Figurile lor nu se asociază cu ideea de viciu: viciul aparține „femeii moderne”, „femeii burgheze”, „cochetei”. Lecția de compasiune Din glosa precedentă lipsesc cîteva „accente”. N-am subliniat că versurile din „Amurg de vară” sînt un exemplu semnificativ pentru comprehensivitatea inimii lui Bacovia. Spus simplu, poetul evocă un tablou cu „fete bătrîne”, pe care le
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
economie politică predat, la Facultatea de Drept din Iași, de A. C. Cuza, autorul faimosului studiu Meseriașul romîn, în care de la observații în general corecte se ajunge la concluzii catastrofice, alarmiste 4). De la poezie la reportaj După Plumb, pînă la Stanțe burgheze, volumele lui Bacovia cuprind poeme scrise la mari intervale de timp unul de altul, cîteodată de peste două decenii. Faptul acesta este derutant pentru cititorul care nu le cunoaște datările. El e înclinat să le raporteze pe toate la momentul apariției
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dor de mine” 7). O încercare „Cu cuvîntul eternitate se poate face multă retorică”, susținea Blaga. „Mai puțină poezie”, adăuga el imediat 1). Bacovia e dintre cei care au încercat. E drept, însă, că îl folosește foarte tîrziu, în Stanțe burgheze, și numai o dată: „Cîntec deasupra cetății,/ îmbătrînire?!/ Eternității i-am zis:/ La muzica asta frumoasă,/ Sunt lipsuri/ în sîngele meu”2). „Eternitate” sună, aci, familiar: ea e cerul sau, poate, neantul, încorporat de mult în sensibilitatea poetului. Blaga avea totuși
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
autorul Nopții furtunoase, el avea 31 de ani, în ultimii 13 dintre aceștia, cei de după debutul în „Literatorul” (1899), fiind contemporanul lui ca scriitor. Există și o mențiune că l-a „văzut”.1) Bacovia e un Caragiale „mîhnit de crimele burgheze”, cam cu aceleași resentimente față de epocă. El a cunoscut atît spiritul ludic al începutului de veac XX, cît și pe cel agonal. Lumea sa e, de fapt, lumea lui Caragiale marcată de imensa dramă din 1907, de frămîntările de dinaintea războiului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o anexă de lux, a devenit uzurpator. Evident, - repet -, nu fiindcă ar fi vrut aceasta. Bacovia și-a lăudat protectorul, într-un fel în care (excepție Agatha) n-a mai făcut-o cu nimeni.5) Poemul în oglindă în Stanțe burgheze, ediția a II-a, bibliofilă,1) la pagina 50, ceea ce editorul a crezut a fi o „ciornă”, e un fragment de poem scris invers, variantă la „Dialog de iarnă”, care nu se poate citi decît în oglindă. Primul vers e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acolo un „fitil” care, după așteptările sale, ar fi trebuit să producă o explozie de „mirări...lucrative”(vorba lui), ceva de genul „Cum e posibil așa ceva?” Ce anume l-a determinat s-o facă? Citind recenta ediție bibliofilă a Stanțelor burgheze 3) el a observat că în textele reproduse există „un melanj de reguli ortografice”, respectiv al celor valabile la apariția ediției princeps (1946) cu cele intrate în vigoare în 1954. Da, așa e, deși nu peste tot! De aci bănuiala
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
urmărește să dea o explicație „melanjului”, ci să atragă atenția, printr-un soi de zeflemea, asupra incompetenței sau neglijenței celor care au girat ediția, una care - afirmă - ar fi înghițit „79 de milioane”! Fie din cauză că Despre starea autografului și Stațe burgheze, ieșite aproape odată, n-au ajuns în mîna acelorași lectori, fie din alte cauze, „fitilul” a ars, se pare, pînă la capăt, însă fără nici un alt efect decît o anumită rumoare prin unele redacții și instituții de cultură locale. Dînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
iulie 1923). Cei ce voiau reconsiderarea lui s-au oprit la lucrările sale pedagogice și didactice, interesante prin idei, dar unele scrise cam repezit. 5. Vezi: Opere, Ed. Minerva, 1978, p. 425. Poemul în oglindă 1. G. V. -Bacovia, Stanțe burgheze, Ed. Look Design, 2000. 2. Apud: Radu R. Rosetti, Corespondența generalului Cantilli, Tipografia E. Marvan, 1931, p. 17. 3. Ibidem, p. 25. Un scandal eșuat 1. Articol publicat în ,,Monitorul de Bacău”, 6, nr. 115, 21 mai 2001, p. 11
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aci? Primul e un cuvînt vechi, traco-dac (spune G. Mihăilă în Dicționarul său), al doilea e un neologism, de proveniență latină! Puțină mirare e îndreptățită, căci Bacovia contează doar ca poet neologistic. Ceea ce-i surprinzător în ediția bibliofilă a Stanțelor burgheze nu ține de materia volumului respectiv, ci de „poemele în oglindă”, de paginile cu desene și cu versuri aruncate „la inspirație”. Unul dintre acestea l-a entuziasmat pe Ovidiu Genaru: „Ninge ca în Petersburg”. „Auzi, bătrîne, mi l-a repetat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pagină cu exerciții de scriitură: scris drept, scris înclinat spre dreapta, înclinat spre stînga, buclat etc., și ornată cu o stea în cinci colțuri) nu apare în nici unul din poemele sale. Nu-s lămurit dacă pagina e din epoca Stanțelor burgheze, e de dinainte sau ulterioară? Singura sugestie pe care mi-o dă acest vers e că Bacovia, cunoscut ca admirator al lui Rollinat, citea, probabil, și literatură rusă, lucru care n-a fost relevat pînă acum. în 1964, cu ocazia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fericire” și pentru alții. într-un articol („întoarceri sufletești”, în „Gîndirea”, 3, nr.1-2, 5-20 mai 1923, p. 2), Al. Busuioceanu spunea despre epoca de dinainte de război: „A fost poate cea mai împăcată cu sine, mai senină, dar și mai burgheză, dintre epoci. Am fi putut trăi și scrie în bună proză descriptivă pînă la sfîrșitul lumii”. Dar s-a produs - constată el, bazîndu-se pe Rilke - o schimbare de gust, „un întreg exod al artei și gîndirii europene actuale către tot
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
spune-mi de ce-i toamnă/ Și frunza de ce pică?” Iar răspunsurile le cauți nu în vreun manual științific, ci în sufletul tău. „De iubire/Natura-i statică”. Și: „Orașul, seara.../ Din statica uitării, -/Destul de frumos”. Ambele exemple sînt din Stanțe burgheze. „Static” și „statică” pătrund destul de tîrziu în poezia lui Bacovia. La fel și „mișcare”: „Război/Mișcarea popoarelor/Comerțul a-ncetat” (tot din același volum). în discursul epocii, „mișcare” intrase cu cîteva decenii mai devreme: „mișcarea populației”, „mișcarea boalelor sociale”, „mișcarea vaccinaților
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]