2,180 matches
-
voleu. De nu te vezi te arde. Să te scarpini la testicule în public știe oricine că e un gest condamnabil. Asta dacă o faci pe furiș. Ești penibil. Dacă, în schimb, îți scuturi clopotele așa, ostentativ, pentru a epata burghezul, aici nu mai e absolut nimic obscen. Gestul împricinat te transformă într-un tip nonconformist. Interesant. Un rebel. Che Guevara era mic copil. Nu te scarpini, așa de foaie verde. Te scarpini în semn de protest. Nu am vorbit niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu vreau să spun decît că am găsit un scaun pe care să ne petrecem noaptea. Nu sîntem din cale-afară de săraci, dar niște exploratori de talia noastră, cu un asemenea trecut, preferă să moară decît să plătească pentru confortul burghez oferit de vreun mic hotel. După acestea, am fost primiți În serviciul pentru leproși, deși În prima zi ne priviseră cu neîncredere, din cauza scrisorii de recomandare pe care o aduseserăm din Peru - foarte măgulitoare, dar semnată de dr. Pesce, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
că, dacă soțul meu ar fi fost aici, copiii mei ar fi dus-o altfel. Sunt aproape șapte ani de când suportă fără nicio vină! condițiile unei detenții cu regim de exterminare pentru simplul fapt că a fost polițist în regimul burghez. Dar avem încredere în Dumnezeu, care este mare și bun și drept și ne va ajuta să depășim până la urmă suferințele provocate de semenii noștri cei răi și să ajungem în vremuri mai bune. Însă până atunci, doamnă, avem bunul-simț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Geneva. Ultimul. După scurgerea lentă a TGV-ului de la peron, senzație de moarte, de pustiu, de descompunere lentă. Totul s-a sfârșit. În tramvai nu mă pot abține să nu mă gândesc la povestea noastră. Un amestec extraordinar de rafinament burghez și comportament de fată de țară "sănătoasă", seducție și naivitate, cruzime a sentimentului, dar și o extremă delicatețe. Plus o idee care nu îmi dă pace, și anume aceea că a fost "descoperirea" mea, iar atunci când și-a dat seama
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
table (citește chelner de lux, discret) chez Madame de Launay, o burgheză scăpătată, proprietară a unui magnific hôtel particulier (un fel de palat în miniatură) undeva la marginea unei păduri din cartierele "verzi" ale Genevei. Organizează mese sofisticate pentru alți burghezi și, mai ales, pentru "ciocoii" de afaceri ai locului (există așa ceva și acolo, există, spre marea mea mirare) care nu vor ști niciodată să manevreze cum trebuie un cuțit și o furculiță de argint. De data aceasta este vorba de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Polirom, 2005. 25 martie 2002 Primăvară triumfătoare la Geneva. Jardinage (grădinărit) pe circa 3 metri pătrați de pământ, în curtea unei vile plasate într-unul din cele mai șic cartiere ale Genevei, cu un nume grăitor: Florissant, cartier înfloritor și burghez ca și viața locuitorilor care îl populează. Mai degrabă artizanat decât grădinărit: locul, lotul, săpăligi miniaturale, semințe de legume în plicuri colorate cumpărate de la supermarketul Migros. Indicații riguroase de sădire, inclusiv măsurarea temperaturii solului. Proprietara mini-grădinii îmi arată și explică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a lungul întregii emisiuni, impresia de incomprehensiune totală între cele două părți implicate în joc, conflictul (real, netrucat !) izbucnit pe platoul de filmare la un moment dat. Dar cel mai mult mi-a plăcut faptul că atunci când un riche, un burghez, intra hotărât pe platou, ceilalți invitați din mediul său îl întâmpinau cu priviri de complicitate, de animale de pradă ce se recunosc între ele pe teren ostil. Emisiunea în sine a fost o emisiune pubelă, cum spun francezii, dar o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o coloană de tancuri T34 zornăind din șenile pe străzile lui Calvin. De fapt, mărturiesc că este vorba de o imagine cam "anarhistă" care mă obsedează de când am pus piciorul în acest oraș enervant de bogat, de așezat și de burghez. Destin românesc și "european". Adriana, chimistă, asistentă universitară în România, cu diplomă de master la Geneva, înscrisă fictiv la un doctorat la Facultatea de Științe Exacte din Geneva, revine periodic în fiecare vară în Elveția pentru a lucra într-un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mortal de la cârnați la enciclopedii Sau sergenții din armată. Lista este lungă. Tot în această logică, mârâitul-exclamație al elvețianului bogat întâlnit la cafeneaua Dorian, șeful unei mari întreprinderi de transport, pe care mi l-a prezentat politicos domnul Philippe. G., burghezul meu amic genevez. După ce i-am spus că în curând voi fi fericitul posesor al unei diplome de doctor, m-a întrebat mârâind ca un câine căruia i se ia osul de sub nas: "Și la ce îți folosește?". Chiar așa
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ca pe niște obiecte. Tare urât (răuspuneau țăranii mei din Bărăgan) se mai îmbătrânește astăzi în Occident. La întoarcerea de la azil, mă rătăcesc efectiv în cartierul Cologny poate cel mai șic și mieux habité cartier din Geneva. Cartier bogat, așezat, burghez din casă-n casă, din familie în familie, din moștenire în moștenire. Inundat de verdeață, cu vedere spre lacul Léman, spații largi, aerisite. Un miracol, dacă ținem seama de criza de locuințe de la Geneva. Pedalând temeinic pentru a urca pante
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
acestui talent poliform, în viața acestui pătimaș al dreptății, aspirația tenace spre unitate. Câte ispite ale tuturor sirenelor libertinajului în duh și simțire a trebuit să înfrunte și să înfrângă acest luptător! El s-a rupt de timpuriu din mediul burghez în care s-a născut, a sfâșiat într-însul învățătura școlilor prin care a trecut, a rezistat tendințelor anarhice care se treziseră în el după cel dintâi război mondial, pentru că avea setea neistovită, generoasă a unei orânduiri mai drepte, a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și mai mult legăturile, prin colaborarea la realizarea unor volume de filozofie, prin publicarea reciprocă de studii în reviste, prin participarea la consfătuiri și seminarii.“ (Contemporanul, 21 februarie 1958) Un academician subdezvoltat: C.I. Gulian (nota V. I.) „Desigur că ideologii burghezi nu renunță la tactica încercată de a-i atrage, mai ales pe intelectuali, spre un umanism apolitic, spre un ideal «pur» spiritual. Se întâmplă însă că tuturor acestor campioni ai umanismului «pur» le scapă manifestări de dispreț și ură față de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
canalului ARTE sunt oricum niște „marginali“... Dar filmul lui Florian Iepan și Răzvan Georgescu dezvăluia nu numai scandalul unei intimități permanent violate de supravegherea statului, ci și fața nebănuită a aplicării unei ideologii și doctrine cu care cochetaseră în tinerețe burghezii noștri colegi de generație din Occident, foști maoiști, troțkiști, actanți ai mișcării 68-iste, promotori și profitori ai revoluției sexuale pe care noile moravuri și pilulele contraceptive au pregătit-o, ducând-o mai departe, în cele mai inedite forme. Mi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
aceea, mult timp mișcarea n-a avut nici un răsunet. În mediul muncitoresc nu se bucura decât de un credit cu totul redus. Mijloacele de propagandă erau naive și declamatorii. La club și la întruniri, nu se vorbea decât de hoitul burghez, de prăbușirea șandramalei, de victoria muncitorimei, fără a pregăti, practic, cuceririle dorite și așteptate. Dacă nu le voi fi văzut destul de clar lucrurile acestea, apoi tot trebuie să fi avut măcar intuitiv înțelegerea lor. Căci știu bine că, la epoca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
era așa de departe de a corespunde ideologiei socialiste. Fatală și din cauză că cei mai mulți din socialiști țineau încă prea mult de burghezia națională din care evadaseră, pentru a fi putut rezista forțelor care i-au făcut să se întoarcă în mediul burghez în care s-au recontopit. Întâmplarea aceasta a fost și bine venită, pentru că din moment ce socializmul nu putea trăi ca un organizm politic de sine stătător, el a reușit, prin asocierea forțelor sale proprii cu acele ale unui vechi partid istoric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-mi continui munca, să nu-i fac să creadă că „sabotez“ partidul fiindcă am fost exclusă. Motiv de a fi cu ochii în patru, încă și mai mult decât până acum. Ieri-noapte, locatarul din apartamentul de deasupra noastră, un evreu burghez, a plecat la ora trei la via lui, cu tărăboi, și m-am trezit brusc, cu inima zvâcnind, fiindcă mi se păruse că la ușa noastră se bate. Cât despre rochii, n am să uit niciodată pasajul din scrisoare în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nici capabilă și nici dispusă să genereze profit. Muncile câmpului reprezintă singura activitate «dreaptă» [...]” <endnote id="(652, p. 50)"/>. Constantin Rădulescu-Motru a subliniat faptul că „marea majori tate a populației satelor românești n-are Într-Însa nici o asemănare cu spiritul burghez”. Într-adevăr, țăranul român nu gândește agricultura În termeni capitaliști. Pentru el, roadele pământului sunt un dar „de la Cel-de-Sus” și cresc „după cum e vremea”. Așa cum țăranul român „așteaptă totul de la Cer”, orășeanul român „așteaptă totul de la Stat”. „Mistica Cerului la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mă amuz de pățania telalului [= negustorului ambulant] ovrei asupra căruia s-au năpustit cânii ?”, se Întreabă un personaj din romanul lui I. Peltz Țară bună (1936). Snoavele populare cu acest subiect au fost rescrise pentru gustul târgovețului și al mic- burghezului. Vezi „cânticelul comic” Herșcu Boccegiul al lui V. Alecsandri, interpretat de Matei Millo În 1851, la Teatrul din Iași <endnote id="(427, p. 51)"/>, sau „anecdota piperată” Cânele ovreului, versificată de G. Topîrceanu În maniera „anecdotelor populare” publicate de Theodor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de puține ori vede bine. De exemplu, imediat vede ceva inconsistent și bovaric dincolo de bunele intenții ale noii profesoare de desen, Sheba (Cate Blanchett) o femeie la vreo 35 de ani, soție și mamă, care trăiește boem dintr-un buget burghez (e fiica unui profesor eminent) și care, după ce a renunțat la propriile ambiții de artistă, și-a descoperit brusc un interes pentru încurajarea laturii artistice a adolescenților defavorizați. Interesul ăsta al ei nu e decît o formă de snobism (un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ore nemaipomenit de încărcate și de inconfortabile moral, întreaga istorie a terorismului modern. Schroeder beneficiază pe tot parcursul de asistența amabilă a lui VergŁs însuși. Cu o figură relaxată, superior benevolentă, combinație perfectă și tocmai de-aceea dubioasă între stereotipul burghezului plin de sine și stereotipul asiaticului indescifrabil (mama lui era vietnameză), avocatul trage dintr-un trabuc și vorbește despre convingerile sale. Dar ce convingeri sînt acelea ? în al Doilea Război Mondial, VergŁs a luptat sub comanda generalului de Gaulle, pentru
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
COMPOZIȚIA SOCIALĂ: muncitori 18(75%); intelectuali 2; revoluționari de profesie 2; țărani 1; fără profesie, restul. Menționam -că Alexandru Iliescu "Ignat" s-a înscris drept muncitor, desi atunci când a fugit în U.R.S.S. el avea o băcănie; așadar; un mic burghez, conform canoanelor staliniste ale muncii de cadre. SPECIALITATEA CELOR 18 MUNCITORI AUTODECLARAȚI: metalurgiști 10; ceferiști 2; constructori 1; tăbăcari 3; tâmplari 1; tipografi 1; muncitori la cartonaj 1. Printre cei 18 muncitori autodeclarați, nici unul nu lucra, în acel moment, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
literar, curent artistic înfloritor în secolul XIX când scrie Caragiale. Pentru Stendhal, romanul este nimic altceva decât „o oglindă purtată de-a lungul unui drum”, oglindă în care se reflectă băltoacele și relieful accidentat al acelui drum. În aceeași oglindă burghezul își aranjează jobenul și cravata, doamnele pălărioarele și rochiile. Ce vedem atunci când privim în oglinda operei lui Caragiale ? Oglinda de la bun început ne joacă o festă, cea mai mică dintre toate, o primă deformare pe care o uităm aproape imediat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
simț acut de observație, dar îngăduitor, înclinat mai degrabă spre umor decât spre sarcasm, ironic, nu satiric, și în definitiv, el însuși un personaj cât se poate de caracteristic al epocii frumoase, la imaginea scriito ru- lui-sperietoare, mâncător de mici burghezi, simțind enorm și văzând monstruos racilele ăvă amintiți cuvântul ?Ă socie- tății românești din vremea regelui Carol I.” Este vorba și în acest caz de excesul criticii, de lentila prin care e privită opera pentru a o deforma conform cu un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
scenă pe baza unei identificări precise. Ceea ce atrage atenția, în opinia mea, ține tocmai de faptul că naratorul este înregistrat ca străin. Senzaționalul pro- vine aici nu dintr-un efect de recunoaștere, ci dintr-un efect de neăreăcunoaștere. În cercul burghez al provinciei toată lumea cunoaște pe toată lumea, astfel încât un străin este numaidecât localizat și investigat, forma de anchetă primară rămânând cea a privirii curioase care „măsoară” necunoscutul. Dar asta nu lămurește pe deplin întrebarea pe care o reformulăm : ce este senzațional
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ziarul constituind resursa inepuizabilă de clișee și mediul nu doar informativ, ci și formativ al cuplului. Ziarul, această lentilă deformantă a cărei expresie o constituie o retorică grandilocventă repro- iectează cuplul într-o dimensiune a ficțiunilor compensatorii în care spiritul burghez se complace. Pasiunile politice ale lui Leonida nu depășesc platitudinile cuminți ale unui anumit orizont burghez care asociază evenimentul brutal al unei revoluții cu sărbătoarea. Spiritul sărbătorii este corect înregistrat ca vehicul al pierderii măsurii, înscrierii într-o dimensiune a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]