2,949 matches
-
comunității la Direcția Parcuri a primăriei, ca de obicei, și că fusese trecut pe lista delincvenților sexuali. — Ca de obicei? Watson strânse din umeri. — Se pare că mereu ajunge la Direcția Parcuri, zise ea, Împrăștiind firimituri de ciocolată. — Plantează, smulge buruienile, repară chestii. Știi tu. Înghiți și strânse din umeri. — Judecătorului i-a fost milă de el, dat fiind că oferise dovezi pentru cazul lui Gerald Cleaver și-așa mai departe. A trecut iar prin toată povestea, doar că de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
loc În care Martin Strichen făcuse muncă În folosul comunității. Martin Strichen avusese, cu pauze, necazuri Încă de la vârsta de unsprezece ani. De când Își pusese Gerald Cleaver mâinile jegoase pe el. Strichen Își ispășise pedeapsa adunând frunze, tunzând tufișurile, pulverizând buruienile și desfundând toaletele din cea mai mare parte a domeniului de parcuri al orașului. Acționând În ordine invers cronologică, Logan stabili premisele de căutare, Începând cu locurile În care Strichen muncise recent. După aceea, merseseră Înapoi prin listă. Cu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ceea ce este bine, este bine. Iar ce nu este bine, evident se destramă și dispare când apare soarele... Atunci am văzut cum umbra s-a înfuriat și a început să arunce spre mine cu noroi, pietre și rădăcini uscate de buruieni, niște nori întunecați se adunaseră de-a lungul drumului și tălpile mele alunecau pe gheața care acoperea asfaltul. Peisajul începuse să se schimbe, în loc de dealuri înverzite și stuf se vedeau schelete de fier părăsite, grămezi de moloz, gunoaie aruncate... Am
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mamă, trăind În gesturile ei frumoase, merită viața. De ce se uită repede acest lucru atât de omenește omenesc? Toate În univers s-au rostogolit tot dintr-o matrice nefecundată de zei, Stelele se surpă-n foamea lor castă și vastă Buruienile cresc spre bucuria creșterii-n sine, Ideile se rup din pământ și cad tot În pântecul lui. Orice rupere cât de banală trebuie să treacă prin golul matern Ca să poată-exista-aștri-atârnați În ceruri Întoarse. Vezi, tu, omule rău, acum, când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voi, Să pot să sar viu dincolo de cuvinte și semne Bolboroseală nearticulată Într-un mârâit arhaic și repetat Mă voi arunca oare vreodată, cu liniște necăutată, pe mine În mine? Te-ai atașat de materie cu rădăcinile tuturor ierburilor și buruienilor Ca un disperat În vârtejul Înecului acuma zbieri ajutor Capul tău Încins de gânduri aprinse a căzut secerat ca de trăsnet Dar limpezimea aceasta nu se altoiește natural În sămânță, Cum de circulă-n mine atâta curent ereditar? Lucrurile ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spre timpanul urechii Sugrumat de cercul prea strâmt, nu pot fi același E o crâncenă alergare a lucrurilor Dinspre originea lor indiferentă, inertă, Către afirmarea autoreflexivă În alții. Prea se vântură atâtea gesturi tandre dinspre mine spre pulpele femeii Și buruienile rodesc altfel când le scarpini cu un pic de perfecțiune Mă Învățasem din cărți siropoasa iubire de viață Am tulburat toate izvoarele până unde nu s-a mai putut Ce se mai văietau visele mele tuberculoase sinucigându-se În aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aștrii bolnavi. 14.10.1960 Turme fără sfârșit răsar barbar Înainte, Zarea umplând-o de tropote ca-n vremi de-nceput Scuturile materiei se rup, se sfărâmă pline de viermi Ce colcăie grași-ntre idei și concepte putrede. Se lăbărțează buruienile tandru spre toate lucrurile În frunze, În priviri, În gânduri și-n concavitățile dintre constelații. Orice obiect Își caută originea spre două extremități Informă chemare putregăită apasă gingiile fără cuvinte Aerul albăstruiește culori ca-n abatoare opărite cu sânge Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
face două ore. (miercuri) În plimbare, fără nici un scop, ajung la Moșilor, mă rătăcesc pe Plantelor, mă Înfund În selva oscura a orașului; case ascunse În curți retrase, intrări triumfale, geamlâcuri colorate și balcoane brâncovenești, minipalate pitite prin grădini, printre buruieni mallarmeene etc. Unde am fost până acum? Am trecut de nenumărate ori pe aici, am colindat cu câte o fată toate străzile, le-am bătut pas cu pas. Acum le observ pentru prima dată, atunci o vedeam doar pe partenera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pretinzînd că-și caută soții. Conversația se opri cînd doctorul Lockwood deschise radioul pe unde scurte. Bucuros să vadă că toată lumea era ocupată, Jim ieși printr-o ușă laterală pe terasa din spatele casei. Urmări un șir de femei care scoteau buruienile, Înaintînd de-a lungul pajiștii. Erau douăzeci de chinezoaice Îmbrăcate cu tunici și pantaloni negri, fiecare pe un scăunel mini natural. Ședeau umăr lîngă umăr, secerile lor sclipind În iarbă, În timp ce ele pălăvrăgeau fără Întrerupere. În urma lor, pajiștea doctorului Lockwood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bun prieten al lui, ieșind pe verandă. Era o figură solitară dar plăcută, purtînd un costum din piele de șagrin, care Înfunta realitatea printr-un pahar mare de whisky cu sifon; privi dincolo de țigara de foi, spre femeile care curățau buruienile. Dacă toți oamenii din China s-ar așeza Într-un șir, acesta s-ar Întinde de la polul Nord la polul Sud. Te-ai gîndit la asta, Jamie? Ar putea curăța de buruieni toată lumea? Dacă vrei să vezi lucrurile astfel... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dincolo de țigara de foi, spre femeile care curățau buruienile. Dacă toți oamenii din China s-ar așeza Într-un șir, acesta s-ar Întinde de la polul Nord la polul Sud. Te-ai gîndit la asta, Jamie? Ar putea curăța de buruieni toată lumea? Dacă vrei să vezi lucrurile astfel... Am auzit că ai părăsit organizația de cercetași. Păi... Jim se Îndoia dacă avea vreun sens să-i explice domnului Maxted de ce părăsise organizația de cercetași, un gest de revoltă pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apoape mereu În piscină, și asta era realitatea, de ce oare cădea În ea doar cînd era plină cu apă? 3 Aerodromul abandonat GÎndindu-se la un răspuns, Jim coborî de pe terasă. Străbătu În fugă pajiștea, trecînd pe lîngă femeile care curățau buruienile, conducîndu-și aerodromul pe deasupra capetelor lor. Femeile Îl ignorară, cuțitele lor retezînd iarba, dar Jim simțea Întotdeauna un vag fior de groază cînd se apropia prea mult de ele. Își inchipuia ce s-ar Întîmpla dacă ar leșina În calea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Alunecă de-a lungul unei vechi cazemate de beton și căzu În iarbă dincolo de aceasta. Impresionat de viteza aeromodelului, Jim sări de pe capota motorului și alergă spre cazemată, cu brațele Întinse, În timp ce mitralia insectele: — Ta-ta-ta-ta-ta... Vera-Vera-Vera...! Dincolo de perimetrul năpădit de buruieni al aeroportului, se afla un vechi cîmp de luptă din 1937. Aici, armatele chineze făcuseră una dintre numeroasele lor Încercări inutile de a opri Înaintarea japonezilor spre Shanghai. Tranșee În ruine formau linii În zig-zag, un parapet de pămînt prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și toată apa din rezervor se scursese. Cămara era bine aprovizionată cu sifoane cu apă minerală, dar el acceptase deja faptul că mama și tatăl lui nu vor mai veni acasă. Se uită pe ferestrele verandei la grădina năpădită de buruieni. Nu era vorba de faptul că războiul schimba totul - căci lui Jim Îi plăceau schimbările -, ci de faptul că lăsa lucrurile așa cum erau, dar Într-un mod ciudat și neliniștitor. Chiar și casa părea sumbră, de parcă s-ar fi Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
colindară o oră prin camerele de la parter, dar Jim se simțea prea rău ca să-i poată striga. Într-o după-amiază, Jim se cățără pe zidul din jurul unei case din spatele Country Club-ului american. Sări Într-o grădină mare, năpădită de buruieni, și alergă spre verandă Înainte de a-și da seama că un grup de soldați japonezi Își pregăteau masa lîngă piscina goală. Trei bărbați stăteau pe vine pe trambuline, aruncînd surcele Într-un foc mic. Un alt soldat se afla jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
petrecuse noaptea și pornea În urma lor. Soldații intrau rareori În casele străinilor și erau preocupați doar să nu lase vreun cerșetor chinez sau vreun hoț să intre În cartierele rezidențiale. Uneori săreau zidurile de Împrejmuire și explorau grădinile năpădite de buruieni, ai căror boscheți și copaci ornamentali păreau mult mai interesanți pentru ei decît casele bogat echipate. Jim le făcea servicii, căutînd caschete de baie pe care aceștia le adunau, spărgînd lemne și aprinzînd focul. Îi privea tăcut cum Își luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
brațul unui lac artificial și trecură de scheletul ars al Country club-ului, din care rămăseseră doar falsele coloane de lemn În stil Tudor, din ciment vopsit. Carcasa unei șalupe cu motor zăcea În apa mică, avînd puntea străpunsă de buruieni care Înaintau pe plajă, pînă la cenușa hotelului. În fața lor, un camion militar Întorcea prin poarta unui obor de vite părăsit, distrus recent de un incendiu și mai mare. Soldați japonezi plictisiți trîndăveau lîngă ghereta de pază și priveau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
intră prin gardul de sîrmă, Jim simți aerul apăsîndu-l. Alergă pe pista de zgură, cămașa zdrențuită fîlfîindu-i pe umerii osoși, ca rufele spălate de pe sforile dintre barăci. În plimbările lui neîncetate prin lagăr, Jim Învățase să recunoască fiecare piatră și buruiană. Un semn decolorat de soare, pe care erau vopsite grosolan cuvintele cu vorbele „Regent Street“ era bătut În cuie pe un stîlp de bambus, lîngă potecă. Jim Îl ignoră, așa cum făcea și cu celelalte semne asemănătoare pe care era scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doctorul Ransome tăia și colora felioare de tulpini și rădăcini de plante, le monta sub microscopul doctorului Bowen și Îl punea pe Jim să deseneze sutele de celule și vase hrănitoare. Clasificarea plantelor era un Întreg univers de cuvinte; fiecare buruiană din lagăr avea un nume. Denumirile abundau; enciclopedii invizibile zăceau În fiecare boschet sau șanț. Cu o zi Înainte, Jim săpase două șanțuri de fertilizare pentru o nouă cultură de tomate. Între grădină și cimitir era un șir de bidoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Dar acum, că Începuse al treilea război mondial, va fi construită o nouă pistă de aterizare. Jim ajunse la capătul fîșiei de beton și o luă prin iarbă, spre perimetrul sudic al aeroportului. Terenul se ridica spre delușoarele năpădite de buruieni, lăsate de lucrările inițiale de săpături, apoi coborî În valea unde camioanele japoneze Își lăsaseră cîndva Încărcătura de moloz și țigle de acoperiș. În ciuda urzicilor Înalte și a luminii fierbinți a soarelui de septembrie, valea părea plină de același praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și nasul turtit, subțiate de privațiunile unei copilării În timp de război erau ai unui asiatic sub douăzeci de ani, vreun fiu de țăran venit aici să pescuiască. Băiatul era culcat pe spate, Înconjurat de un zid de iarbă și buruieni, de parcă ar fi Împărțit cu Jim un pat cu baldachin și i-ar fi ascultat liniștit gîndurile. Jim se ridică În șezut, cu revista făcută sul deasupra capului. Prin roiul de muște, aștepta să audă zgomot de pași În iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mișcă ușor, zdrobind iarba. Prea leneș să se oprească, tînărul gură-cască alunecă de pe mal În jos, spre apă. Cu toată măsurile de precauție Învățate În lungii ani de război, Jim se ridică În genunchi, apoi În picioare și porni printre buruieni. Liniștindu-se singur, se uită În jos la figura care moțăia. În fața lui, purtînd o salopetă de zbor pătată de sînge, cu Însemnele unui grup special de atac, era trupul tînărului pilot japonez. 41 Misiune de salvare Jim era disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ar intra și el, dar nu are bani și, pentru că i se face frică de sărăcie și de tot ceea ce l-ar putea face nefericit, se hotărăște să plece În lume. Merge ore În șir. De-a lungul șinelor creșteau buruieni Înalte și tufe spinoase. Din când În când treceau trenuri de marfă și el se dădea sfios Într-o parte. Se gândea la o țară Îndepărtată, undeva la capătul lumii sau În cer. Spre țara unde vroia să meargă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
motocicletă, pus la curățat. Alături de ligheane, rezemat de zidul roșu de cărămidă, din cărămidă roasă, se sprijinea cadrul de metal al motocicletei, iar roțile Își propteau cauciucurile fleșcăite de ușa closetului turcesc. Atașul era desprins și zăcea În tufele de buruieni uscate, acoperit cu o folie de nailon. A apărut bătrânul, pe care l-a Întrebat, crezând că este un om de la șantier, ce se Întâmplă cu imobilul. Bătrânul neîncrezător, nici vorbă să fie de la șantier. A trebuit să se legitimeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În loc să le mănânce ea, ni le dădea nouă. La șase ani am făcut prima mea cusătură pe o bucată de cârpă, un trandafir și un pui, mama se ducea la lucru, eu adunam lemne aduse de apa pârâului și adunam buruieni și le tăiam și le dădeam la rațe. Grivei, câinele nostru, se tot ținea după mine, era un câine ciobănesc mare cât casa și Într-o zi l-a luat tata cu el la coasă, numai atunci o apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]