42,681 matches
-
vocea Mariei Volosescu. Cynthia Lawrence dispune de o respirație amplă, de o susținere fermă a frazei muzicale, de filaje vocale prețioase ce atestă nu numai o bună știință a cantului, ci și o sensibilitate muzicală de bună calitate. Ne-a cântat și ne-a încântat în celebra arie "Un bel di vedremo" din opera "Madama Butterfly", de Puccini. Nu poți să nu distingi un anume swing susținut cu măsura temperamentului ce devine seducător, în aria "My Mân^s Gone Now", din
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
scena tandra între Mickey Rooney și mama sa; fiul o săruta cast, mama închide ochii - după care începe "delirul": regizorul mișcă imaginea, înainte-înapoi, de trei-patru ori, "the good-bye kiss" devine concupiscenta curată, incestul - un progres tehnologic! Altă scenă: Judy Garland cîntă. Iar înainte-înapoi, ca la rap - sunetul miaună distorsionat, vocea lui Garland e un Guignol muzical... Cu această farsă obraznica, "la îndemîna oricui", Arnold muta scurt-metrajul în secolul XXI, lăsîndu-ne să ne gîndim că în artă, adesea, micile tifle ascund mari
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
Scherrer (32 de ani). Imaginați-vă o operă rock - gen "Jesus Christ Superstar" - al carei erou nu e Isus, ci Satan! N-o să vă așteptați acuma să "predice" Binele, ci - evident - Răul în toate formele sale; și, cum Răul e cîntat, cum cupletele satanice sînt irezistibile, drăcii - teribil de "în voce" și, una peste alta, piperul pierzaniei mai dulce decît zahărul evangheliilor, Hell for Leather devine lesne " Tot ce-ați vrut să știți despre la beauté du Diable, dar v-a
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
El ne/ privește/ neîncetat și pentru fiecare din noi se apleacă de pe Cruce?" (Sfîrșitul verii ploioase). De asemenea în fraternizarea cu necuvîntătoarele, asimilate moralmente grație unei descripții somptuoase, efectuate cu condeiul celui care declara că, "tînăr, pe Francisc l-am cîntat": "Ne întîlnim înainte de cină, în pervazul bucătăriei,/ punctuala și timidă de fiece dată, ea, ăporumbita/ pudica, sau ăturturica biblică, neagră/ că o mireasă a Libanului din văzduh.// Gesturile-mi șunt blînde și cumpătate, altfel fuge ușor,/ ea - firimiturile bucății mele
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
răsturnat. Nu e o iconoclastie, ci mai curînd o iconodulie inteligent reconstituita prin erudiție sensibilă: "Păgîn am fost cîndva, doar voluptatea o cinsteam și larii,/ zgîriind tăblițele de ceară, ca Propertiu, umbrianul,/ uităm de For și ignorăm barbarii;/ pe Cynthia-o cîntam, tot anul,/ neasemuita: ăponebanus tuis, Cynthia, temporibus,/ et modo gaudebam lapsos formare capillos/ nunc furtiva cavis poma dabam manibusă,/ cîstigînd-o cu farmecul versului sfios./ Nu cu aur sau perle din Indii, cu farmecul blîndului vers./ăsaepe venit magno fenore tardus
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
întâmplă întotdeauna altora, că i se va găsi leac până să ajungă la ei. Altul este mobilul ștergerii memoriei încercate de către "dictatură proletariatului" și anume eliberarea cugetului pentru a fi în stare să primească noul trecut, fabricat de ideologi. (Nu cântă comuniștii: "sfârșiți o dată cu trecutul negru..."?) Proces comparabil cu cel ce guvernează ideea creștină că e "fericit cel sărac cu duhul", adică acela care a izgonit din cugetul sau totul, golindu-l pentru a lăsa loc lui Dumnezeu. Dar între Dumnezeu
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
și, în general, nu-și asumă nici un fel de obligație față de cititor. Povestește într-un limbaj fantezist tot ce simte, ce vede și ce i se întâmplă. Aproape că n-o interesează dacă o "asculta" cineva. Procedează asemenea celor care cântă singuri în baie. Exuberanta și sinceră, pentru că este de fapt cu ea însăși, poeta își declară temerile cele mai intime: "cine știe când mai prind o zi/ primitoare că spatele/ unui bărbat adormit" (Un copil). Sau se laudă copilărește cu
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
niște smintiți unii contra altora..." Slavici descoperă socialiștii, oamenii internaționalei - ai noii lumi. Câtva timp în urmă curtea a răsunat de un cor bine condus. Erau vreo zece dintre socialiștii adăpostiți la spital. Plimbându-se pe coridorul din fața celulelor, ei cântau Internațională". Trebuie să citim că, esuînd "idealul național" scriitorul va căuta alte soluții? Amintirile se regrupează pentru a-i evocă alte apartenente: "Sirian de baștină, am copilărit în mijlocul poporului, eu eram încă de acasa un om cu vederi conservatoare, care
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
unii dintre dușmanii cei mai primejdioși ai neamului românesc, zguduitorii din temelie ai vieții naționale românești." Este convertirea bătrânului scriitor reală? Se pregătește să întâmpine revelația? Sau doar observațiile se referă la o simplă retușare de imagini? "Auzindu-i acum cântând și văzându-i voioși, am zis, cu toate aceste: Bravo vouă! Ăștia sunt oameni! Asemenea oameni nu mai văzusem decât la Sibiu, unde câțiva inimoși ucenici ai lui Șaguna au ținut ani de zile de-a rândul piept cu o
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
dascălul Pintilie") e urmată de altele previzibile, scoase din arsenalul genurilor popular-carnavalesti: "Era cântăreț vestit. Și murăturile foarte îi plăceau. Mai ales când era cam răgușit, le bea cu gălbenuș de ou și i se dregea organul, mai ales când cântă "Mântuiește Doamne norodul tău!" Era dascăl la Butucani, sat bun și mare, cu oameni cu stare și socoteală, pomeni și ospețe de om bogat." Dascălul este, prin urmare, un om al "lumii de ieri". În Die Welt von gestern Ștefan
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
erau oameni liberi, si puteau prosperă în numele libertății. Există în această lume o înaintare sub semnul binelui. Ardelenii nu erau neîncrezători în Lumea de mâine: "Pe părintele Trandafir să-l țină Dumnezeu! Easte om bun: a invatat multă carte și cântă mai frumos chiar decât răposatul tatăl său. Și întotdeauna vorbește cumpănit, ca și cum ar citi dintr-o carte. (s.n.)5) Așa intra în lume eroii lui Slavici. Citim primele fraze din Pădureanca sau din Moară cu noroc, din Gură satului, din
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
semnalată, cel puțin în câteva caracteristici ale sale. Noile melodii aduc un val de mare autenticitate a sentimentului, a atitudinii, a atmosferei. Ele se adresează direct, concret, nefalsificat publicului, pe teme care-l interesează cu adevarat. Epoca în care se cântă despre căi frumoși, stele, fluturi, despre chemarea mării și despre epuizanta solicitare a iubirii abandonate și reînnoite într-un refren repetitiv până la obsesie, aceasta epoca pare să fi apus. Ceva s-a deblocat, o comunicare reală, o logică a defulării
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
nume de față și gustul îngrozitor de sărat al heringilor de la cantină studențeasca din Piață Buzești. Bunicul meu dinspre tata, constănțean, a fost timp de patruzeci de ani dirijorul corului catedralei. Era prieten cu pictorul Marius Bunescu și cu Zambaccian care cîntă la vioară. Făceau muzică de camera de dou\ ori pe s\pt\min\, bunica mea la pian, și alți doi la viol\ și violoncel. În 1912, înființase, la Constantă, revista literar\ "România Mare" (nici în clin nici în mînecă cu
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
Rîvna lui Ulianov e să stăpînească poate că mai puțin Împărăția decît fracțiunile celelalte revoluționare, ca să le anihileze. Voi nu știți ce-i comunismul rusesc. Regimul de abuzuri de azi, de abundență, dezordine și risipă, e comparativ blajin. Azi rusul cîntă, se îmbată, iubește, joaca și face revoluție... Apostolii ăștia, cu vîrtuți scheletice de nebuni, visează mizeria și robia universală... Intelectualitatea lor nu reunește, nu amplifica: eliminează! fabricată din mediocritate și cruzime. O falsă intelectualitate suplinește generozitatea văzului omenesc, cu ferocitatea
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
acestui nefericit articol Tudor Vianu și, fugitiv, Călinescu. E suficient, pentru mine, să păstrez, întreaga, paternitatea lui Duiliu Zamfirescu, (sau - cum îi spunea Caragiale debutonîndu-i superbia - "mai Duilă") asupra articolului Frunze găsite prin volume, în perioada cînd viitorul prozator îi cîntă în struna lui Macedonski. E dreapta, în schimb, observația (deloc, ce-i drept, inedită) ca întreg ciclul Comănestenilor a evoluat în descrescendo, Îndreptări, Anna fiind eșecuri indubitabile, la care as adaugă, parțial, și românul În război. Reiese că doar în
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
fructului puterii, pentru a-l culege fără nici un efort. Că în unele meciuri de fotbal, jocul la așteptare s-a dovedit mai avantajos decât lupta pe viață și pe moarte. Firește că noii tenori au fost obligați de împrejurări să cânte partituri mult mai radicale decât erau dispuși și capabili să interpreteze. Din acest punct de vedere, între decembrie 1989 și noiembrie 1996 există o similitudine izbitoare: în ambele ocazii, aspirațiile reformiste imprimate de mase au fost mult mai radicale decât
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
În ciuda sfaturilor lui Iraclie, a fost ales un german. Porumbescu reacționează necăjit și indignat, căutînd vinovați posibili pentru nesocotirea conștiinței naționale: "Poporațiunea moșneană a Bucovinei e o tristă amintire... Suntem în țara urșilor în care poporul joacă cum i se cîntă... Noi, români ai româneștii Bucovine, populația istorică a țării, ne cunoaștem azi după bărbile preoților și colacii ce-i duce poporul la biserică... De vină sunt intelectualii cei neglijenți și perfizi, care nu-și fac datoria de a lumina poporul
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
la organizarea căreia s-au distins Eminescu și Slavici. La această manifestare aniversară a luat parte și fiul părintelui, cel ce va deveni celebrul Ciprian Porumbescu, atunci elev în a șaptea liceală, care a luat vioara unui lăutar și a cîntat, exaltat, o nesfîrșită horă. În 1876 părintelui Porumbescu îi moare soția,de aceeași boală care l-a răpus și pe Ciprian. Apoi se va mărita (ce-i drept greu) și fiica sa Maria, Ciprian studia departe muzica, a compus opereta
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
Să vă mai scriu ceva despre festivitatea din Treblecea. Preuțimea și domnii din Siret, după cină, așișderea opulentă și luxoasă, care s-a început la 9 și s-a sfîrșit după 10 seara, au jucat cărți. Doamnele și seminariștii au cîntat tot cîntece românești, iară cînd tăceau acestea, cînta muzica - 8 inși din Siret - hore și altele. Eu șezui lîngă venerabilul jubilar, căci abia mă depărtam și el și trimetea după mine de mă chema "Șezi - zicea el - lîngă mine, că
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
Treblecea. Preuțimea și domnii din Siret, după cină, așișderea opulentă și luxoasă, care s-a început la 9 și s-a sfîrșit după 10 seara, au jucat cărți. Doamnele și seminariștii au cîntat tot cîntece românești, iară cînd tăceau acestea, cînta muzica - 8 inși din Siret - hore și altele. Eu șezui lîngă venerabilul jubilar, căci abia mă depărtam și el și trimetea după mine de mă chema "Șezi - zicea el - lîngă mine, că mult, văd eu, aice pe astă lume, nu
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
mai vin, / și prânzul e mai prânz. / și doar în limba ta / Poți râde singur, / și doar în limba ta / Te poți opri din plâns, // Iar când nu poți / Nici plânge și nici râde, / Când nu poți mângâia / și nici cânta, / Cu-al tău pământ, / Cu cerul tău în față, / Tu taci atunce / Tot în limba ta. (VRF, 23). Ca înflăcărat militant împotriva înrobirii imperiale sovietice / ruse, pentru eliberarea Basarabiei din Imperiul Roșu / U.R.S.S. și pentru re-Unirea acestei valahe provincii
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
măturător / Al străzii pe care stai / Plină zilnic de-ntâi Mai... / și ce fel de falnic timp / Când muncesc ca robu-n câmp, / Când ficatul mi-i distrus / De otrăvuri ce-ai adus; / Când ne mor copiii-n leagăn, / Iar tu cânți pe sub mesteacăn / și te bați cu pumnu-n piept / C-ai luptat și ai un drept... / Nu zic nu ai ars în foc, / Dar eu ce jucam ori joc?! Nu zic nu te-ai și bătut, / Dar noi, ceilalți, ce-am
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
-mi / Celalt, al bolții trup? / Căci sus e nesfârșit adâncul, / Iar sufletu-mi e doară / Cât ochiul tău cel umed. De moarte nu mă tem, / Mă tem să nu apese trupu-mi / Suflarea de izvor. / De moarte nu mă tem, / Dar cântă pasărea pe ram / și lunca nu mă știe. («Doină” VRF, 22). Patria-Mamă este pentru eroul liric al lui Grigore Vieru aroma, aurul desfășurării vieții în dienoc (diurnnocturn): Piatra asta e o pâine caldă. Vântul ăsta e un vin domnesc. / și
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
lung și-n lat / Nu-i mai tragic nenoroc: / Stea cu foc înstrăinat / și durere fără loc. («Steaua mamei” VRF, 55). Ca simbol izbăvitor-mitic, Mama / Terra Mater, apare și într-o cunoscută ars poetica, asociindu-și simbolul geniului orfeic: Să cânte pot (credeam) și șarpii. I-am pus ca grave strune harpii, / Alăturea de coarda poamei / și sfântul fir de păr al mamei. Cu harpa stam sub mere coapte. Ei blând cântau. Ci-n neagra noapte, / Trecând prin codru, singuratec, / Ei
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
cunoscută ars poetica, asociindu-și simbolul geniului orfeic: Să cânte pot (credeam) și șarpii. I-am pus ca grave strune harpii, / Alăturea de coarda poamei / și sfântul fir de păr al mamei. Cu harpa stam sub mere coapte. Ei blând cântau. Ci-n neagra noapte, / Trecând prin codru, singuratec, / Ei prinse-a șuiera sălbatec, / Săreau să-mi muște mâna, fața, / Să-i sugă cântecului viața. Sunai al mamei păr sub cetini, / Veniră-n fugă-atunci prieteni. Când mă trezisem ca din vise
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]