3,002 matches
-
a oprit niciodată să-mi vorbească, deși îmi răspundea surâzător la salut, privindu-mă prietenește ca pe o veche cunoștință. Nici în război nu m-a zărit când a trecut cu automobilul pe lângă mine. Din vina mea însă. Eram nebărbierit, căciula îmi cădea peste ochi și mantaua căpătase culoarea mormântului în care trăiam. Era la volan, în ținută de campanie, între doi ofițeri și râdea cu hohote. Toată ziua aceea mi-am pus întrebări, străduindu-mă să înțeleg explozia de veselie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
măiastră, în tonuri și semitonuri catifelate. Iată-l pe muntean încrucișându-și drumul cu al nostru. Avea o umbră de mustață neagră și favorite retezate în dreptul lobului urechii. Curat îmbrăcat, cu surtuc de lână cafenie, purta peste pletele castanii o căciulă neagră, ca un potcap. Pantalonii din lână albă, țesuți grosolan, îi erau strânși pe pulpe și carâmbii largi și răscroiți, cu burdufele încrețite, îi ajungeau cam până la vreo palmă mai jos de genunchi. Chipul cu trăsături alese era luminat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dormea în salon pe un pat improvizat, așteptând prilejul explicațiilor. Era noaptea, târziu. Frigul din cameră mă hotărî tocmai să cercetez fereastra și să împing un butuc pe jarul din sobă, când cineva cu pasul greu își scutură bocancii și căciula. „Cine-i”?, întreb neclintit, așezat pe scaunul dinaintea focului. „Om bun” răspunde musafirul. „Viu sau mort?” întreb insistent. Chiar atunci, ușa fu împinsă și Zaharia, fabricantul de coșciuge intră cu căciula ninsă în mână, fluturând un zâmbet bleg. - Sunt supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
când cineva cu pasul greu își scutură bocancii și căciula. „Cine-i”?, întreb neclintit, așezat pe scaunul dinaintea focului. „Om bun” răspunde musafirul. „Viu sau mort?” întreb insistent. Chiar atunci, ușa fu împinsă și Zaharia, fabricantul de coșciuge intră cu căciula ninsă în mână, fluturând un zâmbet bleg. - Sunt supărat pentru că vorbești despre morți și despre moarte, mă apostrofă vechiul meu prieten, și așezându-se pe colțul divanului, vorbi domol și curgător: Eu care îi măsor zilnic, nici nu-mi trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe Tosca acasă și să Îi Îndure schelălăielile și privirile Încărcate de reproș În timp ce ieșea din apartament. Smith avea să o scoată la plimbare mai târziu. Traversă Kensington Gardens și apoi parcul spre Piccadilly, Înfofolit În palton, mănuși, fular și căciulă. Era o dimineață cenușie și rece, cu un vânt mușcător, după cum Îi promisese valetul, dar mișcarea Îi făcea plăcere. Serpentina era acoperită cu gheață, care Însă era subțire și transparentă ca sticla, cu pancarte care Îi avertizau pe amatorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
domnu’, zise omul. Orișicum, nu cine știe ce. — Mă bucur să te aud spunând asta. Bună ziua. La poartă, pe Park Lane, trecu pe lângă un cerșetor fără picioare, așezat pe un cărucior cu roți, și lăsă să cadă o jumătate de coroană În căciula pusă cu gura În sus. — Mulțam fain, domnu’, sunteți un suflet creștinesc, spuse omul luând moneda și Încercând-o cu dinții, dezvăluind astfel suspiciuni cam necreștinești. Dar bietului nefericit, a cărui căciulă nu conținuse până atunci decât ceva bănuți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lăsă să cadă o jumătate de coroană În căciula pusă cu gura În sus. — Mulțam fain, domnu’, sunteți un suflet creștinesc, spuse omul luând moneda și Încercând-o cu dinții, dezvăluind astfel suspiciuni cam necreștinești. Dar bietului nefericit, a cărui căciulă nu conținuse până atunci decât ceva bănuți de aramă, trebuie să Îi fi părut o pomană neobișnuit de generoasă. Nu În fiecare zi trecea pe lângă el un scriitor care aștepta cu emoție premiera unei piese și care era dispus, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la meciul de rugby dintre Anglia și Țara Galilor care se juca În după-amiaza aceea În Swansea. Era aproape ora trei. Dacă pornea pe jos spre casă, nu prea grăbit, putea să mai consume patruzeci și cinci de minute. Își luă căciula, paltonul și bastonul de la garderobă și o luă pe Pall Mall, apoi tăie prin Green Park, intrând În Hyde Park. Cerșetorul dispăruse, fără Îndoială pentru a-și cheltui jumătatea de coroană pe băutură, iar călăreții părăsiseră aleea. Cerul acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
părul inelat ca al lui sau ca al lui Albrecht Dürer. Autoportetului său, care se afla la Madrid, la Prado, i-aș fi putut adresa următoarele întrebări: oare de ce s-a pictat maestrul cu mănuși? Cum se face că acea căciulă ciudată și mâneca bufantă de pe antebrațul drept au dungi ce sar atât de tare în ochi? Ce anume îl face să fie atât de sigur de sine? Și de ce vârsta lui - are abia douăzeci și șase de ani - e scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mici ca niște jucării. La distanță de tragere, m-am întâlnit de multe ori cu armata sovietică. Fără să-i poată fi recunoscute chipurile, ea micșora distanța pas cu pas. Dar nu s-a tras nici un glonț. Sub chipie, căști, căciuli de blană, unele dintre siluetele care înaintau încet s-ar putea să fi fost de vârsta mea. Uniforma de culoarea pământului. Fețele lor de băieți. Puteai să-i numeri de la stânga la dreapta. Fiecare dintre ei era o țintă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îi atribuim o altă religie. El scormonește. Ceea ce gândește el nu vrea să producă nici un citat. Doar pe dinafară a mai rămas câte ceva ce nu și-a pierdut culoarea: de pildă, pantalonii militari și canadiana americană căptușită, colorată în ruginiu. Căciula lui de lână - tot din dotările armatei americane - îl încălzește cu nuanța ei verde-oliv. Arată aproape ca un civil. Singură ranița a rămas cenușie, culoare de campanie. Pentru a putea fi eliberat, a trebuit să dau o adresă, cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
maistru, l-a pus pe practicant să se uite la pietrele de mormânt terminate care se aflau expuse una lângă alta în fața clădirii atelierului și își așteptau clienții copleșiți de suferință. Un ucenic se apucase să măture de pe pereții verticali căciulile de zăpadă care oricum se topeau. Încă mai lipseau de pe pietre numele și datele defuncților. Mate sau lustruite ca să lucească intens, ele își aveau prețul lor la metru, ca pietre de pus la căpătâi oblic sau pe lat. Cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
e adevărat că în romanul Ani de câine, o poartă de grădină a fost smulsă din țâțâni de cineva mânat de furia răzbunării oarbe, care nu eram eu, și - ca aruncare simbolică în lume - catapultată pe terenul unui filosof cu căciulă cu ciucure, numai că asta se întâmpla la poalele Pădurii Negre și din motive cu totul diferite, în vreme ce eu stăteam, fără să fac nimic, pe Hasenbergsteige în Stuttgart, cu brațele atârnându-mi moi. Tânărul stătea, mut, în fața porții încuiate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
numeri și uimitoarele grandes jetées. Ulli și cu mine fluieram de îndată ce cădea cortina. Și pe hârtie am vrut să ne vedem cusuți unul de altul: eu am schițat libretul pentru o scenă de dans în care un tânăr cu o căciulă ca un balon fuge, când încolo, când încoace, tremură de frică, e urmărit, la distanță de un salt, de doi polițiști și până la urmă își caută refugiul și e lăsat să intre sub fustele unei balerine în costum de țărancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
plombat o juma dă Toscanini În rât și, mai cu povești la obect, mai cu pălmuțe, l-am dus cu birja la Noul Parmezan a lu Godoy Cruz. Ne-am pus la cale burdihanu, băgând sub nas o broască dă căciulă; p-ormă a venit la rând un minestrón și după iel ne-am degresat pă d-a-ntregu c-o ciorbă; bașca, cu Barbera ne-a venit orezu a la Valenciana, care l-am așezat pă juma c-un Muscat și-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și-a revărsat burta În stînga, pe rezemătoarea de care-mi sprijinisem eu cotul de medic. L-am lovit scurt, cu cotul. Îl mai lovesc și-acum, după unsprezece ani, și geme. Cu toate că stau la etajul șase, de unde zăresc tramvaiele, căciulile, pensionarii cu șepci de baseball, pe una scrie Thriller, cîinii, cărucioarele, vălătucii de funingine În tornade de gunoieri, discoteca cu firma luminată ritmic NEVADA, și studentele sau ce sînt cu pantofi cu botul lat și decolteu care m-a stupefiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
felinar, cu nemți și ruși Înnegriți de fum și Încordare, răniți, turbați, plini de sus pînă jos de noroi, sînge și praf de pușcă, și, deodată, dintr-o tranșee bine Întreținută răsare un ofițer impecabil, cu dungă, cu uniforma și căciula proaspăt scrobite și-un steag alb În mînă. Armata a nu știu cîta română capitula. În vreme ce ăilalți se omorau pentru onoare, demnitate și alte prostii cu o disperare dusă la absurd, românii, gata, pauză, piua. Semnînd un armistițiu separat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ciobănel să fie Îmbrăcat cu rochia maică-sii, să-l cheme Anthony Perkins, iar oaia să Înnebunească. ÎNGERUL CU ARIPI DE REZERVĂ Oameni asaltați de scurt metraje. Lirice. E iarnă. Miron Cosma la microfon. Lămpașe cu mineri. Miron Cosma cu căciulă de luptă. Ca poetul național. Bătălia de la Costinești. Obeliscul nu s-a văzut, s-a văzut Însă președintele țării de Anul Nou, o Dalai Lama pe patru canale de televiziune explicînd poporului care-i rețeta fericirii, a descoperit-o el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la evenimente precise și reale, Toba de tinichea este un film oniric, eterogen și profund baroc, ale cărui sensuri secundare sînt pe cît de multiple, pe atît de difuze”. Nici gînd de film oniric baroc. Barocă este catedrala din Reims, căciula președintelui, barza. Nu această Tobă de tinichea cu sensuri multiple doar În ce privește obtuzitatea, spectaculos de convențională, cuminte pînă la urticarie. În regia lui Volker Schlndorff. Actori: David Bennent, Mario Adorf, Angela Winkler (nu știu cine pe cine interpretează, n-are importanță, numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai scrie o invitație, are-un teanc Întreg, Însă nu dezvăluie subiectul capodoperei al cărei scenariu mixează, se șoptește cu respect prin oraș, tragedia din Ringul cu tragedia poporului român: Zamolxe va fi interpretat de Raging Bull și va purta căciula din Ciuleandra. „Căciula inteligentă” este o invenție australiană de ultimă oră, citesc: emite fluxuri magnetice care-i fac pe oameni mai inteligenți. Nu pe toți. Și nu-i deloc de ultimă oră, noi purtăm căciula inteligentă de două mii de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
invitație, are-un teanc Întreg, Însă nu dezvăluie subiectul capodoperei al cărei scenariu mixează, se șoptește cu respect prin oraș, tragedia din Ringul cu tragedia poporului român: Zamolxe va fi interpretat de Raging Bull și va purta căciula din Ciuleandra. „Căciula inteligentă” este o invenție australiană de ultimă oră, citesc: emite fluxuri magnetice care-i fac pe oameni mai inteligenți. Nu pe toți. Și nu-i deloc de ultimă oră, noi purtăm căciula inteligentă de două mii de ani, și uite unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Raging Bull și va purta căciula din Ciuleandra. „Căciula inteligentă” este o invenție australiană de ultimă oră, citesc: emite fluxuri magnetice care-i fac pe oameni mai inteligenți. Nu pe toți. Și nu-i deloc de ultimă oră, noi purtăm căciula inteligentă de două mii de ani, și uite unde-am ajuns. Fie fluxul magnetic nu penetrează cutia craniană a poporului, recunoscută prin tărie, fie o penetrează degeaba. POVESTE FĂRĂ SFÎRȘIT Cum scria și Michael Ende În cartea sa, filmele ultimelor trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
minijupe cu Cohen și Bach În re minor, beam șampanie din găleată, am făcut encefalită, drept pentru care am cîntat și prin restaurante, Îmi Înghețau buricele degetelor pe coarde și drăcuiam În alterații și clienții mîncau fasole În ger cu căciulile pe cap, chiar și la nunți, voiau muzică populară, le-o executam pînă se-mbătau și-apoi dansau În cojoace pe adaptările noastre după Coltrane, Mingus și Miles Davis pînă la 12 noaptea, cînd se-nchidea localul și rămîneam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu tramvaiul beat la Urgență, doar acolo mai funcționa laboratorul În asemenea zile, erau analize vitale pentru a exclude un cancer, În tramvai mirosea a țuică, cîrnați și-a transpirație de sărbătoare și mai era un singur călător, cu urechile căciulii plutind În aerul rece ce intra printr-un geam spart, cînta domol, era puțin plecat, și eu mă rugam la 2000 de volți, și toată grozăvia a durat pînă cînd au venit chemați de tata profesorii Căruntu și Duminică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
avocații acestora. El fusese convocat la ora 4 dimineața - o tactică de intimidare obișnuită din partea celor de la Interne. Dick era lipit de peretele de vizavi al holului: abia Întors de la dezalcoolizare, risca s-ajungă la răcoare. CÎte șase interogatorii de căciulă la Interne - dar nici unul dintre ei n-a trădat. Ai fi zis că-i o petrecere obișnuită de Crăciun. Erau toți În păr, mai puțin Ed Exley. Timpul se tîra Încet. Traficul continua. Obișnuitele hărțuieli din camera de interogatoriu. Elmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]