2,726 matches
-
90ș, 180ș, 360ș); sărituri pe un picior, pe loc sau cu deplasare (înainte, înapoi, lateral, cu întoarcere 90ș, 180ș, 360ș); sărituri de pe un picior pe celălalt (pas sărit); sărituri pe același picior (pas săltat); sărituri cu genunchii sus; sărituri cu călcâiele la șezută; sărituri din ghemuit în ghemuit; sărituri pe și peste diferite aparate (bancă, capacul de ladă); sărituri pentru dezvoltarea simțului ritmului; sărituri în adâncime de pe bancă, de pe ladă (simple, cu întoarcere 180ș, 360ș); sărituri pe sau peste obstacole (partener
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
nepreferat; Cumpănă și trecere directă în rostogolire înainte; Cumpănă fără ajutor sau sprijin; Cumpăna în cobinație cu alte elemente. Cumpăna pe un genunchi Descriere tehnică Din poziția pe genunchi sprijin înainte pe mâini, ducerea unui picior întins spre înapoi, astfel încât călcâiul să treacă de nivelul capului; trunchiul și capul sunt într-o ușoară extensie; brațele sunt întinse, așezate perpendicular față de sol, astfel încât să se realizeze un unghi de 90° cu trunchiul. Poziția se menține 2-3 secunde. Metodica învățării Pe un genunchi
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
de gimnastică; Podul, de sus, revenire în stând, cu ajutor; Podul, de sus, executat independent, fără ajutor; Semisfoara Descriere tehnică Din poziția pe un genunchi, celălalt picior sprijinit înapoi pe vârf: se coboară bazinul până când se ajunge în așezat pe călcâiul piciorului de bază; piciorul dinapoi este întins și încordat iar trunchiul este într-o ușoară extensie; brațele pot avea diferite poziții: sus, lateral, un braț sus, celălalt lateral etc. Metodica învățării Stând pe un genunchi, cu celălalt picior întins înapoi
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
voi cere o audiență mai târziu. Ea scutură din cap, ca și când ar fi încercat să scape de o amețeală trecătoare. NU CRED CĂ... NU ÎNȚELEG CE... MURMURĂ EA ÎNCURCATĂ. VORBEA O ENGLEZĂ APROAPE FĂRĂ ACCENT. MARIN SALUTĂ, SE RĂSUCI PE CĂLCÂIE ȘI IEȘI DIN SALĂ. ÎN ANTICAMERĂ VORBI CU ȘEFUL GĂRZILOR, APOI SE ÎNDREPTĂ GRĂBIT SPRE NOUL CARTIER GENERAL CARE FUSESE STABILIT ÎN PRINCIPALA CLĂDIRE MILITARĂ A CAPITALEI CUCERITE. AICI DOMNEA O ACTIVITATE FEBRILĂ. UN TIMP, MESAJELE SOSIRĂ SPORADIC. PE LA ORA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Nu poate desfășura o ofensivă de mari proporții. În spatele lui, cineva scoase o exclamație de stupefacție. Nici un cuvânt n-ar fi putut fi mai explicit, mai încărcat de sens, decât acest semnal care cerea atenție totală. Marin se răsuci pe călcâie și, uluit, bâlbâi: ― Excelență. Marele Judecător se ridicase în capul oaselor. Efectul gazului hipnotic pe care i-l injectase urma să se anuleze după multe ore. Se îndreptă, privi perplex în jurul lui și vorbi astfel: ― Eu a fi învins. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
o ajute pe mamă-sa la treburi și să o mai aline. Era cu părul prins în basma înflorată, deși pe dedesupt purta pânza neagră, iar mâinile, deși muncite, păreau ale unei doamne de oraș. Se întoarse sprintenă pe un călcâi și își făcuse loc pe ușă afară. - Zi-i să intre, tată, ce-l ții la ușă, că doar n- o fi turc. Vocea îi era scăzută și se înecase înainte de a mai începe altă propziție. - Eiii, măi cumetre, da
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mișcarea clanței ține o veșnicie. Deschise, în cele din urmă, și se strecură afară, închizând ușa la loc cu aceeași grijă. Cu obrazul lipit de lemn, așteptă. După o clipă ajunse la ea, îndepărtată, respirația lui Marcel. Se răsuci pe călcâie, primi în față aerul înghețat al nopții, și începu să alerge de-a lungul galeriei. Poarta hotelului era închisă. În timp ce se străduia să deschidă zăvorul, paznicul de noapte se ivi, cu fața obosită, în capul scării, rostind câteva cuvinte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
au întors spatele în tăcere și au plecat cu toții în aceeași parte. Zăceam în genunchi și nu le vedeam decât picioarele lucioase de sare în sandalele roșii și negre, ridicând marginea veșmintelor lungi și negre, cu vârful puțin înălțat, cu călcâiul lovind ușor pământul, iar când piața s-a golit, m-au târât la casa idolului. Ghemuit pe vine, ca acum la adăpostul stâncii, și focul cerului deasupra capului meu străpunge grosimea pietrei, am stat zile în șir în întunericul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de cal, apoi a ridicat mâna. Cu aceeași privire neclintită m-a apucat de buza de jos, mi-a răsucit-o fără grabă, aproape smulgându-mi carnea, și, fără să-și descleșteze degetele, m-a silit să mă învârt pe călcâie, împingându-mă de-a-ndaratelea până în mijlocul încăperii, m-a tras de buză până m-a făcut să cad în genunchi, nebun de durere, cu gura însângerată, apoi mi-a întors spatele și s-a dus lângă ceilalți. Înșiruiți de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se apropie de Marcou și-i întinse mâna. - Ciao! spuse el. Marcou se făcu palid, chipul lui de cântăreț cu succes la public împietri și, timp de o clipă, avu o expresie plină de răutate. Apoi se răsuci brusc pe călcâie și ieși. Lassalle, palid și el, îl privi pe Yvars fără să-i întindă mâna. - Duceți-vă dracului, le strigă. Când se întoarseră în atelier, muncitorii prânzeau. Ballester nu era acolo. Marcou spuse doar atât: - Vorbe goale, și se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu cereale soseau acum din Franța. Dar nu-i va fi ușor să uite mizeria acelor luni, armata de fantome în zdrențe rătăcind sub soarele dogoritor, podișurile arse, pământull chircindu-se treptat, pârjolit până în adâncuri, pietrele făcându-se pulbere sub călcâi. Oile muriseră cu miile, și, ici-colo, uneori neștiuți de nimeni, și oamenii. În fața mizeriei celorlalți, el, care trăia aproape ca un călugăr în acel colț uitat de lume, mulțumindu-se cu puținul pe care-l avea și cu traiul aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
povestesc, că de la un timp greierii îmi cântă în cor un cântec de singurătate.. Jocul iubirii Jucăm șotronul vieții: aruncăm piatra iubirii în pătrățelele lui. Este ca și cum am lovi cămăruțele inimii. Dintr-o dată, sângele pulsează prin vene, se scurge prin călcâie, imprimând urmele pașilor în căsuțele șotronului... Este un joc periculos de-a ba - nu, ba -da. Uneori, totul se transformă în jocul vieții cu moartea... Te simt... Te simt ascuns după ușa sufletului meu acolo unde am păstrat cele mai
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și-au făcut culcuș Pe-acoperișul lumii, de-acolo ne veghează. Pe cer nu sunt stele și nici luna nu apare; totu-i ascuns sub vălul întunecat al nopții. Doar ielele dansează cu foc și nu au stare, învârt pe călcâie, destinele în fața morții. Tristețea mă cuprinde, nu mai am vlagă... Mai ninge iarnă în sufletu-mi rănit, să-ți simt mângâierea fulgului pe plagă; trezește la viață, trupu-mi vlăguit! Dimineață de 15 ianuarie Îmi cresc în dimineață, cuvintele albe, parcă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
în sertar, borcanul negru MOCA și borcanul alb ZAHĂR. Își aprinse țigara. Sorbiră cafeaua rece, plăcută, reconfortantă. Fumară țigara cancer până la capătul care ardea degetele. Striviră mucul, se aplecară fiecare pe mușuroiul lui. Durase destul. Usturimea cuprinse toate degetele și călcâiul lui A.P. Nu mai suporta, se trezi deodată în picioare : colega se afla în picioare, în fața sa. Buzele umezite, crăpate peste dunga dinților albi, ascuțiți. Ochii veseli, la pândă. O apucase mai sus de cot, pielea ardea. — Te faci liberă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prea mult. Țâșnise, brusc, suprem superb saltimbanc : adevărat maestru ! Dublu triplu multiplu salt fatal : arena înmăr murise. Capul asinului sărea de pe un birou pe altul, țop țop țop, trupul pornise pe scări, în salturi, step spirale, toctoctoc, tictactactac, ciocăneau copitele, călcâiele arse, iritate, rostogolite de pe o treaptă pe alta, de la un etaj la altul, prin poarta larg deschisă a zilei. În stradă, în cenușa amurgului, care își aduna fantomele. Pelicule de ploaie și gheață acoperă geamurile, tot mai opace. Răsuflarea orașului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
n-ai fi știut, sau nu te-ar fi angajat. Vinovatul coboară privirea. Vede capul lat al supra veghetoarei zornăind cheile seifurilor, pregătită să le deschidă, să le predea. Ridică ochii încețoșați. Încearcă să dea din coate, împiedicat. Tropăie din călcâiele umede. Aude trosnetul ghețarilor rupându- se, desfăcând cerul zilei. Nasul însângerat și vânăt de frig, ca la bețivi sau bufoni. Pe strada pustie trece un camion cu sticle. Lăzile se clatină, sticlele se ciocnesc la fiecare șoc. Domnul palid, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din orbite, care priveau înfrigurați stâlpul spânzurătorii, fără a clipi, cu un nesațiu bolnăvicios. Gura, cu buzele cărnoase, era strânsă într-un spasm dureros, tremurător. Mâinile îi atârnau țepene, aproape uitate. Caporalul îl primi cu un salut milităresc, bătîndu-și zgomotos călcâiele bocancilor. Ofițerul se opri la câțiva pași, răspunse dând din cap ușor și, mereu cu privirea la ștreang, întrebă: ― La ce oră e hotărâtă execuția? ― La patru a fost, trăiți, domnule căpitan, răspunse caporalul atât de tare, că ofițerul întoarse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai repede, parcă i-a fost silă de viață... ― Lasă comentariile! se înfurie generalul. Rezultatul! ― Excelență, condamnatul a expirat, raportă doctorul salutând. ― Atunci? Ei? zise generalul nerăbdător, întorcîndu-se către pretorul buimăcit. ― Excelență, sentința s-a executat, rosti pretorul grăbit, bătîndu-și călcâiele ca un recrut silitor. Generalul venise înadins ca să țină o cuvântare asupra dezertării la inamic și mai ales asupra pedepselor ce vor lovi fără cruțare pe cei care s-ar abate de la datoriile ostășești. Dar acuma se simțea obosit și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
adus prânzul, zise ordonanța, care se oprise la spatele lui Bologa cu sufertașul. Apostol, auzind vorba românească, sări drept în picioare, ca și când l-ar fi lovit cu un ciomag în moalele capului. ― Da... bine... bine, Petre, bâigui buimăcit, clătinîndu-se pe călcâie și apoi trîntindu-se pe pat, ca să nu-i observe soldatul tulburarea. Ordonanța așeză masa, trăgând cu coada ochiului spre Bologa. Îl văzu amărât și, crezând să-l ușureze, întrebă supus: ― Ați primit vreo veste rea de acasă, don' locotenent? ― Ce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu ochii mari sorbind numai întuneric. În spate auzea gâfâiri obosite și uneori cîte-un clinchet de armă. În fața lui pășea un soldat mărunt, iar peste casca soldatului zărea silueta lui Varga, mai neagră decât bezna. Mereu atingea cu botul cizmelor călcâiul soldatului și mereu voia să-i ceară iertare, dar nu-și putea descleșta fălcile să vorbească. De altfel nici o șoaptă nu mai șoptea nimeni ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat și nici nu se va întîmpla. Numai când deslușea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un labirint de neauă Coloane nalte, bolți arcate splendid, Pe ele lune lin ardeau... și-n umbra Cea clar obscură-a stâlpilor de nea Văzut-am o copilă dulce-înaltă, Subțire ca-ntruparea unui crin. Frumosu-i păr de aur desfăcut Cădea pân-la călcâie, haina-i albă Udă părea de moale - strălucită Cuprindea membrii ei dulci și svelți, Mînile-i mici, ca doi crini albi, încearcă În van a împleti părul de aur, Gura-i o roză surâzând deschisă, Ochii-i albaștri luminau ca stele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cuprinde Un cer înnalt de stele plin, Și vântul serii va întinde A luntrei pânză în senin. Cu-a tale reci și albe brațe Tu la grumazu-mi să rămâi Și luna-ți bată drept în față, Îți cază părul la călcâi. {EminescuOpIV 541} Mă voi pleca încet spre tine Să-ți beau tot sufletul iubit C-o lungă, lungă sărutare, Uimită, fără de sfîrșit! 86. DE-ATÎTEA ORI... (cca 1880) De-atîtea ori am fost să mor, De dragul dragii mele... Ce s-au
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se va stinge candela deasupra lui. 7. Pașii lui cei puternici se vor strîmta; și, cu toate opintirile lui, va cădea. 8. Căci calcă cu picioarele pe laț, și umblă prin ochiuri de rețea; 9. este prins în cursă de călcîi, și lațul pune stăpînire pe el; 10. capcana în care se prinde este ascunsă în pămînt și prinzătoarea le stă pe cărare. 11. De jur împrejur îl apucă spaima, și-l urmărește pas cu pas. 12. Foamea îi mănîncă puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
încă uzi înăuntru, aceiași pantofi, care, lucioși și curați ieri, de fapt, alaltăieri dimineață, se desfătau de sub pat cu o priveliște de invidiat. Imaginează-ți puțin, în ce loc strategic, dar nu de tot băgați, doar cât să ciupească din călcâiul puțin "subpat", i-am așezat. Ei s-au împrietenit primii cu chiloții Monicaăi, pentru că este vorba de camera din care am plecat în odiseea mea către Paris și pentru că peste ei au aterizat când, dezinvolt, după nici doua mângâieri i-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de pe cîmp; în toate zilele vieții tale să te tîrăști pe pîntece, și să mănînci țărînă. 15. Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămînța ta și sămînța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcîiul." 16. Femeii i-a zis: "Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii, și dorințele tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine." 17. Omului i-a zis: Fiindcă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]