1,852 matches
-
care a întocmit-o... pentru a servi cucerniciei pelerinilor, ea a pus să se graveze și două scânduri [matrițe] pentru tipărirea imaginilor sale și pentru a fi onorată de toți.” Situată între gratiile cele mari care separă nava de strana călugărițelor și balustrada de fier care închide altarul principal, strana călugărițelor, în care călugărițele își fac slujba, ocupă partea centrală a abațialei. Acolo, în 1790, se aflau o mică orgă cu dependințele sale plasată pe o galerie mare, o lustră de
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
a pus să se graveze și două scânduri [matrițe] pentru tipărirea imaginilor sale și pentru a fi onorată de toți.” Situată între gratiile cele mari care separă nava de strana călugărițelor și balustrada de fier care închide altarul principal, strana călugărițelor, în care călugărițele își fac slujba, ocupă partea centrală a abațialei. Acolo, în 1790, se aflau o mică orgă cu dependințele sale plasată pe o galerie mare, o lustră de cristal, 9 tablouri foarte vechi, de diferite mărimi, un altar
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
se graveze și două scânduri [matrițe] pentru tipărirea imaginilor sale și pentru a fi onorată de toți.” Situată între gratiile cele mari care separă nava de strana călugărițelor și balustrada de fier care închide altarul principal, strana călugărițelor, în care călugărițele își fac slujba, ocupă partea centrală a abațialei. Acolo, în 1790, se aflau o mică orgă cu dependințele sale plasată pe o galerie mare, o lustră de cristal, 9 tablouri foarte vechi, de diferite mărimi, un altar cu grilaj și
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
cu grilaj și 4 cărți de rugăciuni. Jilțul abațial cu [baldachin ?] și alte scaune formau un ansamblu de lemn, foarte vechi și fără culoare [definită], cu înălțimea de vreo 9 picioare (cam 3 metri), de jur împrejur: acolo se instalau călugărițele din cor, surorile din gospodăria abației și domnișoarele de la pension, care se recunoșteau ușor prin micul lor acoperământ alb de cap. În mijloc, se aflau un pupitru, tot din lemn nevopsit, iar la intrare, un agheasmatar din marmură roz cu
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
cap. În mijloc, se aflau un pupitru, tot din lemn nevopsit, iar la intrare, un agheasmatar din marmură roz cu vinișoare [care, fiind cumpărat în timpul Revoluției, se află în prezent la biserica parohială]. Între tinda de Vest și grilajul corului călugărițelor, spațiul, pavat cu marmură, era rezervat publicului care venea să asiste la slujbe sau să venereze moaștele, în timpul pelerinajelor. Acolo se aduna „toată lumea” sau luau loc „toate persoanele de (bună) condiție” în timpul ceremoniilor excepționale care marcau istoria abației. Tot acolo
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
loc „toate persoanele de (bună) condiție” în timpul ceremoniilor excepționale care marcau istoria abației. Tot acolo erau înhumați capelanii sau persoanele de vază. Starețele erau înmormântate în cor (acoperite cu var, în sarcofage de piatră, sub o dală de marmură neagră), călugărițele în mănăstire, sub fațada de Sud a bisericii, domnișoarele de la pension și călugărițele portărese în cimitirul interior, la căpătâiul abațialei. „În piața din fața abațialei intrând în numita biserică, menționează inventarul, se află o cușcă de lemn cu frânghii pentru a
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
Tot acolo erau înhumați capelanii sau persoanele de vază. Starețele erau înmormântate în cor (acoperite cu var, în sarcofage de piatră, sub o dală de marmură neagră), călugărițele în mănăstire, sub fațada de Sud a bisericii, domnișoarele de la pension și călugărițele portărese în cimitirul interior, la căpătâiul abațialei. „În piața din fața abațialei intrând în numita biserică, menționează inventarul, se află o cușcă de lemn cu frânghii pentru a ridica, la geamurile și la boltele bisericii, muncitorii care sunt obligați să lucreze
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
livre, transportate la Metz, la 11 august 1792. Era și un orologiu, care a fost achiziționat de comună și montat în clopotnița bisericii parohiale, unde a funcționat până în 1866. Un alt clopot de 150 de livre se afla în corul călugărițelor. Aceasta este clopotul pe care tânăra novice de 16 ani, Domnișoara Gabrielle Livron, l-a aruncat la întâmplare, după cum îi impunea, între „o sută de alte mortificări”, stareța sa, Madame de Lenocourt, care avea obișnuința „să o trimită singură noaptea
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
amiază, nona la 15, vecernia la 17 și pavecernița (dupăcinarul), seara, înainte de culcare. La acestea se adăuga celebrarea liturghiei, dimineața. Cum noua stareță interzisese orice instrument muzical pentru a da strălucure sau relief ceremoniilor, orgile trebuiau să rămână mute și călugărițele psalmodiau de acum înainte singure, de 7 sau 8 ori pe zi, iar rugăciunile răsunau sub bolte și făceau să cânte abațiala. În cei 30 de ani de liniștede la începutul secolului al XVII-lea, întreaga regiune a profitat de
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
și elan acestei case agreabile și drăguțe, mult mai lungă decât înaltă și semeață. Clădirile formau diferite „cartiere”: astfel „bolnavele au capela, camerele, galeriile lor”, ca și pensionarele (domnișoarele de la pension), ca și surorile folosite în treburile gospodărești, novicele și călugărițele din cor, care trăiau, toate, în „locurile în care își aveau activitățile,” cu curți și claustre. La nivelul inferior al abațialei, expus la soarele amiezii, în jurul unei grădini cu latura de 20 de metri, împărțite în alte 4 grădini pătrate
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
pereții acoperiți cu lambriuri simple de culoare gri și care apărau de frig. În afară de două scrinuri, un dulap din lemn de stejar și o mică pendulă cu cutie, se aflau un fotoliu și 50 de mici taburete de lemn pentru călugărițe. Un Crist și un tablou completau decorul. Acolo se dezbăteau problemele care priveau casa și despre care stareța își consulta călugărițele. Călugărițele vocale (care și-au depus jurământul, din strană, și maicile) își exprimau votul, punând într-o cutie un
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
stejar și o mică pendulă cu cutie, se aflau un fotoliu și 50 de mici taburete de lemn pentru călugărițe. Un Crist și un tablou completau decorul. Acolo se dezbăteau problemele care priveau casa și despre care stareța își consulta călugărițele. Călugărițele vocale (care și-au depus jurământul, din strană, și maicile) își exprimau votul, punând într-o cutie un "bob de bob" pentru consimțământ sau un "bob de mazăre" pentru un refuz. Expus spre Sud, alături de sala consiliului și lângă
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
și o mică pendulă cu cutie, se aflau un fotoliu și 50 de mici taburete de lemn pentru călugărițe. Un Crist și un tablou completau decorul. Acolo se dezbăteau problemele care priveau casa și despre care stareța își consulta călugărițele. Călugărițele vocale (care și-au depus jurământul, din strană, și maicile) își exprimau votul, punând într-o cutie un "bob de bob" pentru consimțământ sau un "bob de mazăre" pentru un refuz. Expus spre Sud, alături de sala consiliului și lângă bucătării
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
bob de bob" pentru consimțământ sau un "bob de mazăre" pentru un refuz. Expus spre Sud, alături de sala consiliului și lângă bucătării, cu pardoseala din teracotă, se afla refectoriul, vast, cu un Crist și o mică statuie la capătul meselor călugărițelor, care au un tacâm și o ceașcă de faianță, cu clondir și farfurie de cositor. Din vesela folosită de călugărițe în secolul al XVIII-lea, subzistă încă un foarte drăguț ceainic, ornat cu ghirlande de flori, din faianță din Islettes
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
lângă bucătării, cu pardoseala din teracotă, se afla refectoriul, vast, cu un Crist și o mică statuie la capătul meselor călugărițelor, care au un tacâm și o ceașcă de faianță, cu clondir și farfurie de cositor. Din vesela folosită de călugărițe în secolul al XVIII-lea, subzistă încă un foarte drăguț ceainic, ornat cu ghirlande de flori, din faianță din Islettes, compus dintr-o strachină cu capac și farfurioara sa, care dovedește gustul Damelor pentru serviciul lor de masă. Erau și
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
potrivit inventarului. Peste tot plafonul era în manieră franceză. Acolo nu era rar ca Doamna de Livron să fie văzută, în semn de penitență, „să-și ia masa pe jos”. În acea epocă acest gen de mortificare și-l impuneau călugărițele care doreau să se umilească. Scări de piatră duceau la etaj unde se aflau cele 59 de chilii ale dormitorului, cu planșeu de stejar și plafon în maniera franceză, mobilate sobru cu un pat, o masă cu un covor, un
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
prevăzute cu aceleași obiecte, până la a le da fiecăreia câte un tablou asemănător, anume Isus, Maria & Iosif, cu câteva imagini de hârtie. În alte părți se lasă libertatea de alegere a obiectelor de pietate; la Juvigny totul este asemănător.” Garderoba călugărițelor se compunea dintr-o tunică, o rochie, o centură, un scapular mic, un mantou, un văl alb, o pânză albă care acoperă capul și gâtul, o bandă de încins fruntea, o bonetă... și un de nedespărțit rozariu. Se adăugau veșmintele
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
a le educa. Ele se aflau sub supravegherea unei învățătoare și a unei ajutoare a acesteia. Camerele lor, asemănătoare cu chiliile monahiilor, se situau în prelungirea Pavilionului de Oaspeți, dar erau separate prin grilaje și parloarul / vorbitorul unde se duceau călugărițele care primeau vizite. Aceste școlărițe aveau curtea lor și o galerie care le permitea să meargă la abațială pentru a asista la unele slujbe, deși mai existau capele în diferite clădiri claustrale. În extremitatea de Sud-Vest, aproape de zidul cel înalt
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
ca bolnavele aflate în carantină, instalate în locuințele lor, să contamineze restul comunității. Această casă, cu un acoperiș foarte abrupt de ardezie, datată din 1629, rămâne astăzi singura intactă din marile construcții destinate monahiilor abației. În Sud-Est, în apropierea clădirii călugărițelor din strană, în "Livada Spălătoriei", sub un zid străpuns de o poartă boltită, se întindea un important edificiu construit la același nivel și unde ajungea apa: acolo erau instalate spălătoria, plină de putinele, și farmacia care avea ieșirea spre grădina
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
este un așezământ monahal ortodox de călugărițe din România situat în satul Mironești din comuna Goștinari județul Giurgiu, metoc al Mănăstirii Comana. Aparține de Episcopia Giurgiului (Mitropolia Munteniei și Dobrogei) și, are hramurile Sfântul Nicolae și Sfânta Teodora Împărăteasa Bizanțului. Biserica "Sfântul Nicolae" figurează ca monument de
Schitul Mironești () [Corola-website/Science/332699_a_334028]
-
(1591-1661) a fost o călugăriță catolică italiană, mistică și lesbiană, care ar fi trăit în perioada Contrareformei în Italia. Ea este considerată un personaj important în istoria spiritualității feminine și a lesbianismului. Sursa principală asupra vieții călugăriței este opera lui Judith C. Brown "Immodest Acts
Benedetta Carlini () [Corola-website/Science/332891_a_334220]
-
(1591-1661) a fost o călugăriță catolică italiană, mistică și lesbiană, care ar fi trăit în perioada Contrareformei în Italia. Ea este considerată un personaj important în istoria spiritualității feminine și a lesbianismului. Sursa principală asupra vieții călugăriței este opera lui Judith C. Brown "Immodest Acts" (1986). Dramaturga și regizoarea canadiană Rosemary Rowe a scris o comedie despre relația Benedettei Carlini cu sora Bartolomea, intitulată ": Lesbian Nun of Renaissance Italy".
Benedetta Carlini () [Corola-website/Science/332891_a_334220]
-
Prima fază a persecuției a fost mai degrabă o încercare de reformare a budismului chinez, decât exterminarea sa. Astfel, în anul 842 a fost inițiată persecuția printr-un edict imperial ce prevedea eliminare din rândul comunității monahale a călugărilor și călugărițelor ce practicau vrăjitoria și ghicitul viitorului. De asemenea, călugării și călugărițele ce dețineau averi erau obligați să le cedeze guvernului, iar dacă doreau să le păstreze trebuiau să renunțe la viața monahală, fiind obligați să plătească taxe și impozite ca
Marea Persecuție Anti-Budistă din China () [Corola-website/Science/333845_a_335174]
-
reformare a budismului chinez, decât exterminarea sa. Astfel, în anul 842 a fost inițiată persecuția printr-un edict imperial ce prevedea eliminare din rândul comunității monahale a călugărilor și călugărițelor ce practicau vrăjitoria și ghicitul viitorului. De asemenea, călugării și călugărițele ce dețineau averi erau obligați să le cedeze guvernului, iar dacă doreau să le păstreze trebuiau să renunțe la viața monahală, fiind obligați să plătească taxe și impozite ca ceilalți cetățeni. Cu timpul, împăratul Wuzong a devenit din ce în ce mai irascibil și
Marea Persecuție Anti-Budistă din China () [Corola-website/Science/333845_a_335174]
-
preoți din satul Pașcani. Moșia pe care s-a construit mănăstirea a aparținut răzeșului Lupu Stratan. La început a fost mănăstire de călugări, însă în anul 1811, în urma desființării schitului Mana din apropierea mănăstirii Curchi, aici se înființează o obște de călugărițe. Se construiesc două biserici: a „Nașterii Maicii Domnului” (ridicată în 1800; reînnoită în 1845) și a „Sfîntului Ierarh Nicolae” (ridicată în 1822; reînnoită în 1880). Începând cu anul 1854, pe timpul stăreției monahiei Olga în bisericile schitului (mănăstirii) a fost introdusă
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]