4,175 matches
-
HÂJDEU, Alexandru (30.XI.1811, Mișiurineț-Kremeneț - 9.XI. 1872, Hotin), cărturar, poet și prozator. Cel mai mare dintre cei trei copii ai lui Tadeu Hâjdeu, dintr-o a doua căsătorie, cu o evreică, Valeria, învață mai întâi la pensionul fiilor de nobili de pe lângă Seminarul Teologic din Chișinău. Urmează Facultatea de Științe
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
la calitatea de membru activ al forului, care îl alege, în 1870, membru onorific. Descurajat și chinuit de însingurare, își trece ultimii ani cufundat în misticism, așa cum se va întâmpla și cu B. P. Hasdeu. H. poate fi considerat un cărturar în bună parte nerealizat, de vreme ce a publicat extrem de puțin și răzleț. Dar activitatea lui, în care se întrevăd posibilități ieșite din comun, reprezintă, și în sensul cel mai propriu, un vast șantier, unde B.P. Hasdeu și-a făcut ucenicia. Mii
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
seamă conspecte, însemnări, excerpte sunt aduse de fiul său în țară, păstrate cu pioșenie și nu o dată folosite. Moștenind și transmițând spiritul iscoditor, înflăcărat și bizar, frenezia și orgoliul creației, obsesia celebrității, aplecarea spre exagerare și mistificare, H. este un cărturar care explorează domenii variate - botanică, drept, filosofie, istorie, filologie, folcloristică, literatură -, fără a reuși să-și ducă la capăt proiectele. Majoritatea lucrărilor sunt scrise în limba rusă, dar izvorăsc din conștiința apartenenței și contribuției la cultura românească. Cea mai statornică
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
eternitate, pref. edit, București, 1988, Texte comentate, pref. edit., București, 1994; Dosarul Eliade, I-VIII, pref. edit., București, 1998-2003; Ionel Jianu, Brâncuși, pref. edit., Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Iordan Datcu, Corespondența Kirileanu, RITL, 1977, 4; Adrian Fochi, Amintirea unui distins cărturar, ST, 1978, 2; Cristian Livescu, Corespondența ultimului junimist, CRC, 1978, 16; Dumitru Micu, G. T. Kirileanu, „Corespondența”, CNT, 1978, 22; Șerban Cioculescu, Literatura turistică, RL, 1979, 8; Emil Manu, Bibliografia lui Mircea Eliade, SPM, 1980, 484; Gh. Bulgăr, O bibliografie
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
, Radu (c.1655 - c.1725), cronicar, poet și traducător. Este un cărturar care vine „de jos” (părinții lui erau proprietari de pământ în satul Greci, pe atunci în ținutul Vlașca), dar pătrunde în aristocrația munteană a spiritului, fiind unul dintre cărturarii ce au transformat deceniile brâncovenești într-o mare „monarhie culturală”, și
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Radu (c.1655 - c.1725), cronicar, poet și traducător. Este un cărturar care vine „de jos” (părinții lui erau proprietari de pământ în satul Greci, pe atunci în ținutul Vlașca), dar pătrunde în aristocrația munteană a spiritului, fiind unul dintre cărturarii ce au transformat deceniile brâncovenești într-o mare „monarhie culturală”, și în rândul boierimii, prin căsătoria, în 1691, cu Catrina, fiica marelui boier Ivașco Băleanu. Învață - ca și fratele său Șerban - multă carte: stăpânea la fel de bine elina și neogreaca și
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
lui Zlatoust), colecție de omilii tălmăcite din greacă de frații Greceanu. Cei doi adaugă cărții două predoslovii și versuri heraldice. Tot în 1691, la Buzău, se va da la lumină Pravoslavnica mărturisire a lui Petru Movilă în traducerea lui G., cărturarul român tălmăcind textul aprobat la Sinodul de la Iași din 1642 și confirmat apoi de cei patru patriarhi ai Răsăritului, text în care Meletie Syrigos introdusese câteva modificări și care fusese apoi imprimat, în 1667, în grecește - tălmăcire datorată tot lui
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
a materializat în texte fluente. Viețile și istoriile tuturor sfinților traduse, cum spune el însuși, de G., reprezintă secvența cea mai consistentă a colecției (în românește mai sunt transpuse doar indicațiile de tipic, restul fiind păstrat în slavonă). Contactul traducătorului, cărturar rafinat, știutor de elinie și de carte grecească, cu sinaxarele lui Maximos Margunios este neîndoielnic. La fel de adevărat este că istoricul de curte al lui Constantin Brâncoveanu a transpus după versiunea lui Margunios doar atunci când în Viața și petrecerea svinților a
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Repere bibliografice: N. Iorga, Cronicele muntene, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXI, 1898-1899; Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 31, 60, II, 505-513; Pușcariu, Ist. lit., 117-118; Const. Solomon, Biblia de la București (1688), Tecuci, 1932; Ioan C. Filitti, Cine erau frații cărturari Radu și Șerban Greceanu, RIR, 1934, 65-70; Cartojan, Cărțile pop., II, 132; N. Iorga, La „Biblia lui Șerban Vodă”, RI, 1938, 7-9; Cartojan, Ist. lit., III (1945), 214-219, 232-233, 250-254; Ciobanu, Ist. lit. (1947), 306-310; Piru, Ist. lit., I, 212-216
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
HODOȘ, Enea (31.XII.1858, Roșia Montană, j. Alba - 25.VII.1945, Sibiu), prozator, istoric literar și folclorist. Component al unei „dinastii de cărturari ardeleni de rasă” (I. Breazu), din care mai făceau parte Nerva Hodoș și Alexandru Hodoș (Ion Gorun), frații săi, H. provenea dintr-o familie cu vechi tradiții patriotice și cărturărești; tatăl, Iosif Hodoș, membru fondator al Societății Academice Române, fusese
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
înființarea Societății Literare Române, este ales secretar general, apoi președinte al Societății Academice Române (1870-1872, 1873-1876). Din însărcinarea forului academic a redactat împreună cu I. C. Massim Dicționarul limbei române (I-II, 1871-1876) și un Glosariu (1871). După contestarea lucrării de către mulți cărturari, pentru același latinism extrem, se retrage din activitatea publică. L. a avut puține preocupări legate în vreun fel de literatură. A ținut expuneri erudite despre literatura dramatică la greci, pe care le-a publicat, împreună cu alte câteva articole despre literatura
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
și realitate. Lumea hasidică (1995). Teză de doctorat în istorie, dar și evocare captivantă, cartea pornește de la legenda apostolului hasidic Baal Șem-Tov, născut între văile Carpaților, în spațiul dintre Prislop și Cârlibaba, în ținutul Neamț. Rămas orfan în 1710, adolescentul cărturar adună ierburi de leac, vindecă pe cei din neamul său loviți de boli, dar și pe români sau ruteni. Se scaldă zilnic în râu, are viziuni, ghicește din ochi, intuind grijile fiecăruia. Învățăceii săi se numără cu sutele, totuși dorul
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
referință, propunându-și realizarea unei sinteze a legăturilor româno-italiene din secolele al XIII-lea- al XVI-lea. Precumpănitor istorice, investigațiile subliniază pătrunderea, mai întâi în Transilvania, a elementelor culturii umaniste, care au accelerat formarea conștiinței naționale pe baza latinității, precum și aportul cărturarilor italieni la difuzarea în perimetrul european a numeroase informații despre istoria, geografia, economia, cultura și obiceiurile din ținuturile locuite de români. Datele vor fi completate pe alte direcții în volumul Prezențele românești în Italia (1995). Interesul pentru epocile mai vechi
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
LAZĂR, Gheorghe (5.VI.1779 sau 9.I.1782, Avrig, j. Sibiu - 15.IX.1823, Avrig, j. Sibiu), cărturar și pedagog. Gheorghe Eustratie, al șaselea și ultimul copil al țăranilor Maria și Gheorghe Lăzăroaie, învață la Școala Normală din Avrig cu Ioan Barac și, mai târziu, la Liceul Piarist din Cluj (1798-1805), cu excepția anului 1802, când trece la Liceul
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
Bogdan-Duică, G. Popa-Lisseanu, Viața și opera lui Gheorghe Lazăr, București, 1924; N. Bănescu, Academia Grecească din București și școala lui Gheorghe Lazăr, Cluj, 1925; C. Găvănescul, Din geniile neamului, București, 1932, 293-381; I. Mateiu, Gheorghe Lazăr, Cluj, 1936; Ion Agârbiceanu, Cărturari români, Sibiu, 1937, 34-46; Paul I. Papadopol, Gheorghe Lazăr și opera sa, București, 1937; Popovici, Studii, I, 323-348; Breazu, Studii, I, 357-366; Traian Chelariu, Gheorghe Lazăr, DIPR, I, 101-142; Piru, Ist. lit., II, 244-248; Ist. lit., II, 160-164; Cornea, Originile
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
ritm), demonstrând cu argumente filologice că Shakespeare însuși a recurs la aceste modalități ale formei poetice pentru a sugera diverse stări de spirit ale personajelor. Principiul acesta - coincizând cu teoria lui M. C. Bradbrook (Shakespeare and Elizabethan Poetry, 1951), căreia cărturarul român i-a adăugat noi dovezi exegetice menite să o consolideze și să îi lărgească orizontul - s-a impus și a devenit esențial pentru traducătorii români din opera shakespeariană și din dramaturgia renascentistă engleză. Cu standardele ei ridicate, seria Opere
LEVIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
subintitulată „Îndreptar politic, economic, literar”, își susține programul prin versuri, articole, interviuri, traduceri, cronici și recenzii, revista revistelor. Poezia este ilustrată de Cornelia Buzdugan-Hașeganu, Radu Gyr, Al. Lungu, Lucian Valea, Mariana Moșoiu, iar istoria și critica literară de Basil Munteanu (Cărturarii și destinul neamului românesc), C. Rădulescu-Motru (Etnicul și continuitatea de destin), Ilie Hașeganu (Franța în literatura transilvăneană), Simion Mehedinți, I. Gârbacea. Traducerile ocupă un loc important, prin fragmentele din Divina Comedie de Dante realizate de Const. Z. Buzdugan, versiunile lui
ROMANIA TANARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289333_a_290662]
-
Repere bibliografice: Elena Tacciu, Succesul lui Goethe, RL, 1981, 36; Ovidiu Papadima, „Ecouri goetheene în cultura română”, MS, 1982, 3; Ioan Holban, Două romane despre daci, CRC, 1983, 15; Z. Ornea, Memorialistica unui pașoptist, RL, 1986, 4; Petre Solomon, Un cărturar adevărat, RL, 1989, 50; Andreea Deciu, Calmul valorilor, RL, 2000, 14; Popa, Ist. lit., II, 1103; Dicț. scriit. rom., IV, 84-86. Al.S.
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
Cronicar și dedicate unor personalități din trecutul mai îndepărtat (Dimitrie Cantemir, Șerban Cantacuzino, Gh. Asachi, N. Filimon) ori mai apropiat (Al. Davila, Panait Cerna, Ștefan Petică). Remarcabile sunt cele câteva articole cu caracter teoretic ale lui Ion Biberi (Mesagiul unui cărturar, Scriitor și operă, Romancieri și critici), ca și eseurile cu deschidere filosofică ale lui Mircea Eliade (Adam pe Golgotha, Carnet de iarnă, Lucrurile de taină, Dintr-o antropologie), Vintilă Horia (Girolamo Savonarola sau Despre artă și religie), Petru Manoliu (Sensul
ROMANIA LITERARA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
un mănunchi a tuturor românilor din exil, în scopul unei cât mai strânse colaborări în lupta pentru eliberarea țării”, după dizolvarea primului Comitet Național. Un an mai târziu, fondatorul publicației revine cu un nou Apel, de această dată către „toți cărturarii români liberi”, ceea ce constituie un prim demers pentru înființarea Academiei Române Libere (Societatea Academică Română). Rubricile permanente „Tribuna liberă”, „Știri din patria martirizată” (de la numărul 3/1951 cu subtitlul „Domnia terorii și nelegiuirile regimului comunist”), „Cronica sud-americană”, „Știri din țările vecine
ROMANUL-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289362_a_290691]
-
lui Eugen Ionescu, Din poezia lui Ion Barbu), Vintilă Horia (Poetul Alexandru Busuioceanu), Constantin Amăriuței (Despre roman, Originea poeziei. Joc primar și Joc secund, Luceafărul românesc, Trei tipuri de exil în folclorul românesc, Adevărata Mioriță ș.a.), Virgil Ierunca (Scriitori și cărturari români în exil, Albert Camus, Schimbarea la față a lui Tudor Vianu, La moartea lui Lucian Blaga. Gânditorul, Mihai Beniuc la avant-garda poliției politice, Alice Voinescu ș.a.), Mira Simian Baciu (Actualitatea lui Urmuz), D.C. Amzăr (C. Rădulescu-Motru și românismul, Ardealul
ROMANIA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289346_a_290675]
-
Gheorghe Grigurcu, Dumitru Micu, Dana Dumitriu, Ion Brad ș.a. Tot recenziilor și cronicilor literare, de data aceasta pe marginea traducerilor din literaturile străine, le este rezervată „Cartea străină”, susținută de Nicolae Manolescu. În același timp Titu Popescu asigură rubrica „Provincia cărturarului”, Boris Buzilă îngrijește secțiunea „Profiluri”, specializată în publicarea interviurilor, iar în „File de carnet” Mihai Stoian, Romulus Rusan, Vasile Băran, Sânziana Pop, Corneliu Leu, Mihnea Gheorghiu, Eugen Barbu, George Bălăiță ș.a. publică note, însemnări, eseuri. Adrian Păunescu ține rubrica intitulată
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
II, București, 1938-1940; Mărturisiri, vol. I-II, București, 1940-1941, [vol. III], îngr. și introd. Maria Georgescu, București, 1997; Pagini de jurnal, îngr. și pref. Cristian Popișteanu, Marian Ștefan și Ioana Ursu, București, 1993. Repere bibliografice: Camil Vasiliu, Ostaș, viteaz și cărturar, ,,Moldavia” (Bolgrad), 1941, 135; Perpessicius, Opere, IX, 106-116; Teodor Vârgolici, Scriitorii clasici și armata română, București, 1986, 341-342; Cristian Popișteanu, Radu R. Rosetti, ,,Magazin istoric”, 1989, 11; Ștefan Manaru, ,,Pagini de jurnal”, SPM, 1990, 22-28; Zaciu, Departe, 46-49; Rusu, Membrii
ROSETTI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
Al. Rosetti - europeanul, RL, 1994, 20; Nicolae Manolescu, Al. Rosetti și cărțile, RL, 1995, 41; Matilda Caragiu Marioțeanu, Al. Rosetti - Profesorul, RL, 1995, 41; Alex. Ștefănescu, Un incoruptibil al culturii române, RL, 1995, 41; Pavel Țugui, Un strălucit și generos cărturar, L, 1995, 42-52; Al. Rosetti în evocări, îngr. Andriana Fianu, București, 1995; Iordan Datcu, Alexandru Rosetti în scrisori către Liviu Rebreanu, L, 1996, 3; Simion, Fragmente, III, 154-162; Dicț. esențial, 723-726. I.D.
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
societatea românească, „romantic” și „bonjurist” însemnau același lucru. O dovedește, de pildă, Matei Millo, al cărui personaj din comedia Un poet romantic (1850) e redus la o caricatură a unui admirator al Occidentului. Aceasta în timp ce, încă din anii ’30, unii cărturari - Timotei Cipariu, Gheorghe Barițiu, Andrei Mureșanu - îl așezau unde îi era locul, adică în sfera esteticului (cu sensul de „pitoresc”). Și, totuși, nu se poate contesta că termenul a acționat și în teritoriul politicului: G. Călinescu i-a acordat un
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]