6,191 matches
-
având pe cadrul bicicletei pe prietana lui, viitoarea mireasă, Melisa Vlăsceanu, elevă în clasa a unsprezecea a unui liceu din Zilina, „fragedă, delicată, harnică, frumoasă și ascuțită la minte, iubitoare de flori și animale, petala familiei Vlăsceanu ... ” (pag. 10) Nici căruța nu avea felinar, și nici bicicleta nu avea lumină la far. Ciocnirea dintre cele două vehicole se produce frontal pe o porțiune a drumului pe care se putea circula numai pe partea îngusta din dreapta drumului, în direcția de mers a
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
felinar, și nici bicicleta nu avea lumină la far. Ciocnirea dintre cele două vehicole se produce frontal pe o porțiune a drumului pe care se putea circula numai pe partea îngusta din dreapta drumului, în direcția de mers a căruțașului. Oiștea căruței străpunge abdomenul tinerei Melisa , aflată pe cadrul bicicletei, biciclistul este accidentat. Căruțașul și cei doi tovarăși, aflați într-o stare avansată de ebrietate, trec imediat la fapte. Cucu Nae are în minte imaginea nenorocirilor care vor urma și încearcă să
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
cadrul bicicletei, biciclistul este accidentat. Căruțașul și cei doi tovarăși, aflați într-o stare avansată de ebrietate, trec imediat la fapte. Cucu Nae are în minte imaginea nenorocirilor care vor urma și încearcă să-și ușureze situația de infractor. Intoarce căruța, descarcă știuleții furați în pătulul prietenului său de hoții, Ghiță Stârc, care îl ajută să umple căruța cu pietre și se întorc la locul accidentului, după trei-patru ceasuri. Intre timp, unul dintre camarazii Cucului, Tudosie Calotă alertează oamenii din barul
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
trec imediat la fapte. Cucu Nae are în minte imaginea nenorocirilor care vor urma și încearcă să-și ușureze situația de infractor. Intoarce căruța, descarcă știuleții furați în pătulul prietenului său de hoții, Ghiță Stârc, care îl ajută să umple căruța cu pietre și se întorc la locul accidentului, după trei-patru ceasuri. Intre timp, unul dintre camarazii Cucului, Tudosie Calotă alertează oamenii din barul aflat în apropiere, majoritatea fiind beți criță. Toată lumea acționează haotic. Găsesc, în cele din urmă, pe unul
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
părinți; pe drum s-au oprit la sediul poliției comunale. „Totul într-o năucire generală” (pag. 39) Cineva zărise pe tânărul cu bicicleta zăcând în șanț și l-a aruncat și pe el în mașină. Reîntors la locul accidentului, cu căruța plină cu pietre, împreună cu amicul Ghiță Stârc, Cucu Nae, în lumina difuză a lanternei, șterge petele de sânge existente, lăsând una singură neatinsă, aceea din dreapta direcției de mers a căruței sale. Melisa moare la spital. Urmează reconstituirea accidentului, întocmirea dosarului
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
și pe el în mașină. Reîntors la locul accidentului, cu căruța plină cu pietre, împreună cu amicul Ghiță Stârc, Cucu Nae, în lumina difuză a lanternei, șterge petele de sânge existente, lăsând una singură neatinsă, aceea din dreapta direcției de mers a căruței sale. Melisa moare la spital. Urmează reconstituirea accidentului, întocmirea dosarului de trimitere în judecată, care, prin rechizitoriul întocmit de procuror, dispune scoaterea de sub urmărirea penală a învinuiților Cucu Nae și Costinel Ciuraru. Familia Vlăsceanu se adresează forurilor ierarhice județene care
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
și lichele, în general, toate tipurile umane ale unei comunități. Totuși, autorul îngroașă o trăsătură de caracter a oamenilor de pe aceste meleaguri, unde licorile lui Bachus sunt din belșug, în fiecare gospodărie, dar parcă sunt insuficiente. Iată relatarea autorului: „-Când căruța făcuse stânga-mprejur, Calotă fusese acela care alertase pe oamenii din barul aflat în apropiere. Majoritatea ... criță. Or, aici, în Valea Lupilor, satul vinului de viță nobilă, vin regesc, unde se întâmplase nenorocirea, barul era la ceasurile acelea târzii de
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
Că, aoleo! Se impune a fi dusă victima la spital..” (pag. 34) Solidaritatea, ideea de bine, de justiție se manifestă și atunci când oamenii din sat își dau seama că Nae Cucu, pericol public, care aleargă beat pe ulițele satului cu căruța cu lucruri de furat și care a rămas nepedepsit pentru moartea Melisei, este prins la furat stâlpi de beton dint-o vie și legat fedeleș în căruță de către câțiva săteni și dus direct la sediul Poliției, realizându-se flagrantul care să
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
dau seama că Nae Cucu, pericol public, care aleargă beat pe ulițele satului cu căruța cu lucruri de furat și care a rămas nepedepsit pentru moartea Melisei, este prins la furat stâlpi de beton dint-o vie și legat fedeleș în căruță de către câțiva săteni și dus direct la sediul Poliției, realizându-se flagrantul care să-l incrimineze să fie „închis, să fie pedepsit, să scape de el” Indivizii certați cu omenia, așa cum arătam mai sus, sunt tineri, până-n treizeci de ani
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
mici, și șopoli mari. Fiind specializată în execuția acestor obiecte vestimentare feminine. Nicolae MARTINOVICI, a lui NIȚU era unul dintre cei mai renumiți fierari din sat. La atelierul său amplasat chiar în centrul satului se potcoveau caii și se ferecau căruțele în fier, întărindu-le astfel rezistența. Dorind ca meseria să rămână în familie, văduva acestuia, Lenca, și-a dat fiul, pe Nelu MARTINOVICI, ca ucenic la un fierar din Moldova Veche. Mai era un fierar, Ion SCOBERCEA, predicator baptist care
VECHI MESERIAŞI AI SATULUI CORONINI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358325_a_359654]
-
ucenic la un fierar din Moldova Veche. Mai era un fierar, Ion SCOBERCEA, predicator baptist care însă nu făcea decât lucrări mai simple, ocazionale pentru gospodarii satului. Rotarul satului era Ion SCOBERCEA, a lui Petcu, care executa numai roți pentru căruțele sătenilor și ocazional tâmplărie pentru case. Tâmplarul cel mai renumit din Coronini era Tănase RAICA. La atelierul său se pornea de la buștean și se ajungea la scândura din care apoi executa diverse obiecte casnice; mese, scaune, dulapuri. Tot el executa
VECHI MESERIAŞI AI SATULUI CORONINI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358325_a_359654]
-
pământ și din moloz ieșau nori de praf prin razele soarelui. Se auzi un sunet care-l trezi definitiv din gândurile lui. Era alarma, anunța că s-a terminat bombardamentul pe ziua aceea. Apoi forfota de dinainte, în sens invers, căruțe, mașini , trăsuri, tramvaie se înghesuiau printre dărâmături să-și facă loc, oamenii, ciorchini pe ele, înjurau, blestemau, plângeau, ambulanțele cărau la morți, claxonând înnebunite printre mulțime... După acestă alarmă trebuia să apară și țiganu-ăla de Praporică, dar nu va mai
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
bărbat întreg, nu avea nici pămînt, cosea iarba pe la alții și ofta de dorul unei grădini numai a lui, uite colo sus pe dealurile alea, ofta el privind în zare, muncise la construcția unei brutării și primise drept răsplată o căruță destul de bună încă, ideea ar fi fost să cumpere un căluț, pe care să-l iubească și să-l hrănească, da' cu ce bani, de-abia își ținea zilele, noroc cu o mătușă care îi dădea lapte, dacă îi spărgea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
urmă, la mină, la Petroșani, ea era codană, nici n-o băga în seamă, erau destule muieri care oftau după el, dar uite ce mare și mîndră se făcuse, așa că n-a ezitat nici o clipă, și-a luat găinile și căruța și s-a mutat la ea chiar de a doua zi. Toată ziua robotea prin curte, repara grajdul, îl pregătea pentru cal, Lilicuța avea și pămînt, și încă mult, hotărîseră să vîndă un petec de casă din vatra satului și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
îi dădea cămașă curată, apoi îl băga în pat și ea se întorcea în sanctuarul ei feminin, printre cratițele care îi erau dragi de cînd îi gătea lui în ele, copiii dormeau demult rupți de oboseală, pentru că toată ziua călăreau căruța din fînar, speriau găinile ce își căutau un loc pentru cuibar, necăjeau cîinele, se luptau cu curcanii și țipau înfricoșați cînd îi atacau gîscanii, ea spăla rufele, Cezar le storcea cu brațele lui puternice și le întindea pe funie, în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Petre Ionescu-Muscel, cel care nu ne dădea deloc răgaz pentru odihnă. „Muzeu, băieți, muzeu al satului. Să lăsăm vremurilor ce vin, copiilor și nepoților, obiectele, tradițiile, îndeletnicirile, portul național al moșilor și strămoșilor noștri”, ne spunea dânsul. Și așa, cu căruța bătrânului Stelian, am mers pe la curțile gospodarilor din Domnești și am scotocit, timp de o vară întreagă, podurile și magaziile. Marele profesor nu avea liniște, parcă nici nu dormea nopțile. La ora șase dimineața era la poarta mea: „Hai, să
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
când ieșea să mă conducă, după obișnuitele noastre întâlniri, din biroul său de campanie cu iz de mucegai, da wartet schon ihr Sancho Panza! Se pusese o iarnă cum pe la noi numai rareori poți vedea. În dimineața aceea ninsese și căruțele convoiului de aprovizionare, cu care obișnuiam din motive de siguranță să ne însoțim în drumul nostru, înainta anevoie, spre disperarea lui Strasmutzky, comandantul său, un polonez, ofițer de carieră, pântecos, ca mai toți de la aprovizionare. Călătorea înfofolit în pături și
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
sifonăriei sau șeful ei era un oarecare BACALU. Nu știu dacă există vreo legătură cu celebrul Andrei BACALU de la TVR? De fapt ce făceam noi la sifonărie, căci eram mai mulți băieți de aceeași vârstă 10-12 ani care mergeam cu căruța platformă să ducem sifoanele la clienții abonați. Sifonăria era pe strada Ana Ipătescu paralelă cu celebra Stradă mare din Fălticeni, dar în imediata apropiere sinagogii evreiești, plasată în cunoscutul cartier Broscărie. Vizitiul acestui atelaj era un oarecare Ițic, care nu
BĂIAT LA SIFONĂRIA LUI BACALU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358245_a_359574]
-
sânge găina porumbacă. - Și moartă, tot afurisită fusăși!, dojeni el, găina, care se zbătea un pic mai încolo. Plecă apoi la treburile lui. Îl luă pe Mărin, băiatul Anicăi și intră cu el în fierărie. Are de dres ceva, la căruța lu' Goace. Mărin începu să tragă la foale. - Trage, mă, mai cu inimă! se răsti Mitru la el. O să-ți leg un chetroi de picere, ca să nu te mai salte foalele-n sus! Eu când aveam nouă ani, ca tine-acu
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
să povestească, punând în pomelnic tot satul: “Ba că Prina a fugit cu Nae și că părinții ei n-au vrut s-o lase la el ... Că s-au dus, noaptea, dispre ziuă, și au suit-o cu forța-n căruță, de au adus-o acasă. Iar ca să n-o vadă cineva că i-a făcut de râsul satului, i-au pus pe cap un țol sau o velință ... Ba că Fane, de când și-a pus un dinte de fier, - câinescul
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
în ale zborului, este îndrăgostit de cântecul popular și de poezie. Poezia lui este o poezie patriotică izvorâtă din dragoste față de pământul natal (Basarabie română, Puntea suspinelor, Credință și speranță.) În poezia lui “Condeie moldave”, lângă Prut, s-a răsturnat căruța cu poeți, pomenind pe Miron Costin, pe Milescu, Cantemir, Hașdeu etc. pe care-i preaslăvește întru eternitate. În “Mesaj către tineri” spune că “ e rândul lor să meargă mai departe... “Luptați voi tineri pentru libertate/ Și propășirea neamului român!” 24
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
intre nepoftită ciurda de „ghibole”. Au reînviat fantasmagoric fizionomii uitate, ale unor oameni care șed pe băncile de pe la porți, dând cumpănit binețe, coborâți parcă dintr-un film alb-negru. Firește, mulți au dispărut, dar sunt și destui nou-veniți, cu gospodării așezate, căruțe, animale domestice și chiar și copii de școală, care nu sunt doar în vacanță la bunici. Chipurile țăranilor din satul bunicii le-am recunoscut imediat, poate pentru că ei au fost primii pe care ochii mei de prunc i-a văzut
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
de lupi”(Suflet gârbovit). Mihaela Aionesei practică panseul, versurile sale având un substrat filozofic, dacă nu cumva, înțelepciunea se situează chiar la suprafață, sub formă de definiție poetico-filozofică, și o detectezi ușor, ajunge doar să arunci o privire. Iată: “viața / căruță răsturnată de vise / în care caut acul să peticesc un sens”. Ea practică paradoxul ca stare existențială și lege a compensației: dacă dobândești ceva bun, neapărat trebuie “plătit”, ca într-o fatalitate, cu ceva rău: “pentru fiecare dor ascuns / sub
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
sa soție, a mers la fântână, a scos o găleată cu apă proaspătă și rece și a umplut plosca sculptată din lemn de cireș, moștenită de la bunicul său din partea mamei. A scos caii din grajd și i-a înhămat la căruță. Trebuia să ajungă la lotul de la Spoială cum numeau zona aceea localnicii, undeva deasupra lacului, spre comuna Amzacea, să lege brazdele de grâu secerate în timpul zilei trecute. Dacă nu se apuca de dimineață, când încă luna strălucea pe cer și
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
ce mai scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]