2,578 matches
-
a mai apărut la mare? Marius cu iubita Iulia, dacă-ți închipui, a făcut poze câinelui meu cu aparatul ei de fotografiat și ea se uită în jos mai mult, iar eu le spun bancuri plusând într-o veselie care cască ochii celor din jur și el înțelege uitându-se la mine atras de atracția mișcării, agitației mele care-i încarcă pe cei din jur cu o poveste, cea mai romantică zi din viața mea, el știe în timp ce râde, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
prin fața postului de pază”, cum spune Bernardo, Horațio aude larma asurzitoare a unor temute, dar inevitabile vremuri de restriște. Se gândește la toate semnele rele care anunțaseră odinioară asasinarea lui Iuliu Cezar, la acele nopți romane când Morminte s-au căscat și morți în giulgiu Au chițăit și au țipat pe străzi; Planete s-au ivit cu cozi de foc; A rourat cu sânge; pete-n soare Năprasne au menit... 1 Ca și cum Shakespeare ar vrea să ne atragă atenția asupra faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
apariției spectrelor și dezlănțuirii unei cruzimi sălbatice. Gărzile din Iuliu Cezar, a căror mărturie e relatată de Calpurnia, au și ele, ca și santinelele din Hamlet, „înspăimântătoare vedenii” („most horrible sights”): În stradă o leoaică a fătat, Morminte s-au căscat, scuipându-și morții, Aprinși războinici s-au luptat prin nouri, Așa, ca în război, în rânduri strânse, Lăsând să cadă burniță de sânge Pe Capitoliu. Zăngăneau din arme Și caii nechezau și horcăiala Răniților se auzea. Pe stradă Urlau nălucile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
rostite într-o curată limbă românească și cu o măiestrie de mare actor. Plus semireverența fermecătoare. Plus ultima formulă de politețe... la fel de falsă. ― Ooo!... Încă nuuu!... Dar, desigur... asta doriți... (semireverența). Vă rog să așteptați aici, distinsă doamnă. Contele tocmai căsca de plictiseală în camera de toaletă. Își schimbase hainele, își clătise gura, își examinase ridurile de pe frunte și unghiile. Acum, însă, nu prea știa ce să mai facă. Trecu în birou și se așeză în fața ferestrei dinspre parc. Nu aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lipi repede de sobă, ca să-și acopere cumva pieptul și pântecul gol de privirile mamei. Clucereasa Elenca deschise ușa și dădu să intre cu tava în mână, căci era tocmai ora zece, ora zakuskăi. Zări orătania caraghioasă crescută pe sobă, căscă ochii mari și izbucni în hohote. Râdea cu poftă, așa cum nu i se mai întâmplase din copilărie, acompaniată de zgomotul vaselor care săltau înveselite și ele pe tavă. ― Maman, te implooor, nu râde! miorlăi Iancu, simțind cum îl frige soba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
genunchi, într-un separeu alăturat, de unde putea auzi și vedea, la nevoie, fără să atragă atenția nimănui. PAGINĂ NOUĂ 7 Ledoulx se plictisea. Stătea pe scaunul de la birou, avea o scufie pe cap, picioarele bine învelite cu o pătură și căsca. Nici în dimineața asta nu ieșise. Nu scosese nici măcar un deget afară, pentru că nu suporta gerul „siberian” al Bucureștiului. Focul ardea din zori până seara târziu - inimaginabilă cheltuială! -, dar contele se văita că simte totuși frigul de afară. Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ineficiența, mi-am luat unele măsuri de prevedere. Un duplicat al acestui raport, ca și cererea de retragere a agentului deconspirat, au fost deja trimise împăratului. FINAL PASAJ RETRAS Bărbia lui Ledoulx alunecase mult în jos și greutatea ei îi căscase aproape de tot gura. Când își dădu seama, consulul și-o închise repede, pufnind pe nas din cauza furiei și a fricii. ― Bursuc? Vulpoi? Se știe tot! Uitase de pătură și, când dădu să sară de pe scaun, se împiedică în ea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
s-a bulucit cam încruntat la plecare. Apoi... doar tăcere, cu ușa asta închisă mereu, de-i știu toate cuiele și... ― Ivan! tună Kutuzov. Ordonanța năvăli pe ușă și luă poziția regulamentară. ― Aici, Înălțimea Voastră! ― Ce faci, neisprăvitule? Pe unde caști gura? Te joci cu fătucele, ai? Adu-mi ceva de băut! Repede! ― Da’... ― Da’ ce? Ivan se repezi pe ușă. Asta nu era a bună! Băutură în loc de mic dejun! Și iar îmbrăcase mantaua aia veche, roasă pe la guler și pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe când mă credeam încă ceva mai răsărit decât măruntul Bonaparte, femeia mea, Gloria, obosise să mai mintă, și îmi trânti în cap un adevăr atât de trăznitor, încât am amuțit. Spune „A”, îmi porunci medicul chemat în grabă. „Aaaa...” făcui căscând gura ca o știucă trasă pe uscat, și fără să mă solicite cineva, spusei dintr-odată „abece”. Problema era dezlegată. Se vede treaba, că ochii îmi erau prea sticloși și dădeau de bănuit, căci maica mea, răcnind ca o leoaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ciudată. Și atunci m-am revăzut într-o clipită, iar copilul de cinci ani, înlemnit în fața unei case din mahalaua Iașului, de niște țipete înfricoșătoare ce veneau prin ușa larg deschisă. Un spectacol de neuitat se desfășura înaintea ochilor mei căscați de groază: niște femei despletite și halucinate, înnebunite de durere, se luptau cu un cioclu pe o raclă de copil. Cu mâinile înfipte în șipci, trăgeau cu toții micul coșciug, care se legăna încolo și încoace, până ce, deodată, fundul se desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de interes, în continuare cu din ce în ce mai mult entuziasm și în cele din urmă nevenindu-mi să cred: era imposibil să fie atât de bun. Nu voi cădea în ispita de a mărturisi ce anume m-a făcut mai întâi să casc gura, ca apoi să zâmbesc, să râd în hohote și să clatin din cap uluit. Mai bine las cititorul să descopere pe cont propriu. În fine, iată-l pe Ignatius Reilly fără seamăn în nici una dintre cărțile de care fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bar. — Radarele, îi spunea Ignatius lui Darlene, sunt evident ceva sigur. Se pare că șoferul taxiului și cu mine am lăsat mici puncte negre pe ecranul lor tot drumul după ce-am plecat din Baton Rouge. — Ai apărut pe radar, căscă Darlene. Nu mai spune! — Ignatius, trebe să plecăm, spuse doamna Reilly. Mi-e foame. Se întoarse spre el și răsturnă sticla cu bere care căzu jos și se sparse într-o mulțime de cioburi cafenii. — Mamă, nu cumva îmi faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
doamna Reilly supărată. Mâni ai să te duci să mai încerci și în alte părți. Vorbesc serios! Primu’ lucru pe care ai să-l faci e să răspunzi la anunțu’ ăsta. Vrei să câștigi timp, Ignatius, te cunosc eu! Ignatius căscă, arătându-și roșul flasc al limbii. — Levy Pants sună la fel de rău, dacă nu si mai rău decât numele celorlalte organizații pe care le-am contactat. Îmi dau seama că am ajuns deja la capătul posibilităților de a găsi o slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care să te ajute să-ți găsești scuze pentru existența ta sterilă și fără sens. Ignatius, trebuie să te identifici cu ceva. Așa cum ți-am spus de atâtea ori, trebuie să te implici în problemele cruciale ale zilelor noastre. Ignatius căscă sonor. În subconștientul tău simți că trebuie să încerci, ca intelectual și luptător pentru idei, să explici eșecul de a participa în mod activ la mișcările de critică socială. Dar ai nevoie în mod disperat și de terapie sexuală. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu mi-am amintit ce anume. Poate m-am comparat cu Kurtz din Miezul întunericului când, departe de birourile comerciale din Europa, a fost pus față în față cu suprema oroare. Îmi aduc aminte că m-am imaginat purtând o cască de miner, pantaloni de călărie din in alb și având fața enigmatic ascunsă sub un văl de plasă împotriva țânțarilor. Cuptoarele mențin locul cald și plăcut în zilele acestea răcoroase, dar vara bănuiesc că muncitorii se bucură încă o dată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și protest social. Am stat să-l ascultăm în apartamentul acela ore și ore în șir fără să ne săturăm. Mai târziu am discutat cu el - la mai multe niveluri - și i-am explicat ce mă preocupă în general. Ignatius căscă violent. El mi-a spus: „De ce păstrezi toate astea pentru tine, Myrna? De ce nu împărtășești lumii aceste gânduri?“ I-am răspuns că iau adeseori cuvântul în diverse cercuri și în propriul meu grup de terapie. I-am povestit și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bine dispus. Știam eu că astfel se va sfârși. — Știi ce? Am impresia că aștepți cu nerăbdare să ne intenteze Abelman proces de calomnie. Vrei într-adevăr să mă vezi ruinat, chiar dacă o să cazi și tu o dată cu mine? Doamna Levy căscă și spuse: — Pot eu să mă împotrivesc unui lucru spre care ai mers toată viața? Asta va dovedi fetelor că tot ce le-am spus eu de ani de zile despre tine este adevărat. Cu cât mă gândesc mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fără îndoială intrigați, murmură Ignatius. Găsise ranița și îndesa în ea niște șosete aruncate jos, pe podea. În curând mă vor putea vedea în carne și oase. Așteaptă numai să audă despre torentul de ficțiuni plăsmuite de mintea ta! Ignatius căscă. — S-ar putea ca mama să-mi fi făcut un mare serviciu plănuind să se recăsătorească. Legăturile astea oedipiene începuseră să mă apese. Aruncă yo-yo-ul în raniță. Se pare că ai trecut netulburată prin sud. — De fapt nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
umărul polițistei. Tocmai a adormit, spuse atât de Încet că Logan abia-l auzi. Polițista făcu un semn În direcția dormitorului, iar Logan clătină din cap. Se Întoarse cu un băiețel somnoros În pijamale cu dungi galbene și albastre. Acesta căscă și-i privi nedumerit pe oamenii din camera de zi. — Haide, Richard, spuse Logan. E vremea să mergem acasă. 15 O mașină de patrulă se afla În fața casei lui Darren Caldwell, cu luminile stinse, cu motorul mergând Încet. Înăuntru, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o să fie cum dovedim. În nicun caz n-o să recunoască vreunul din ei că l-a omorât pe Geordie și l-a aruncat În port. Ne trebuie un martor sau o dovadă criminalistică. Steel se ridică alene din scaun și căscă larg. — Am stat trează toată noaptea, mi-am tras-o, știi tu, spuse ea, făcându-i conspirativ cu ochiul. Sună la medicină legală: pune-i să facă toate testele afurisite pe care le au. Și n-ar fi rău să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se opri exact cât să șteargă mesajul lui Miller fără să-l fi ascultat. Se Îndoia că va fi ultimul telefon pe care-l primește de la reporter În ziua aceea. Ședința de dimineață era o chestie obligatorie, unde inspectorul Insch căscând din plin pe când Îi punea pe toți la curent cu evenimentele nopții trecute, atât cele de la spital, cât și din camera de interogatoriu numărul trei. Tema zilei avea să fie mersul din ușă-n ușă. Din nou. Logan rămase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
declarațiile În ordine. — Mă-ntreb dacă o să aflăm vreodată cine era. Logan Își frecă fața cu mâinile, simțind cu degetele primele fire de păr crescând. — Mă-ndoiesc, spuse el. — În orice caz, zise Insch, aruncând declarațiile În dosarul cazului și căscând larg, mai avem destul chestii pe cap pentru care să ne facem griji. Hoitarul. De data aceasta se duseră la spital cu una dintre mașinile de serviciu, cu agenta Watson la volan. Infirmeria Regală Aberdeen era mult mai aglomerată decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vânăt vizibil În Înregistrarea În care se mișca de colo-colo, Îmbrăcată În haine de stradă - tricou de rugby, adidași, blugi și un săculeț de bagaje aruncat peste umăr. — La câte casete mai trebuie să ne uităm? Întrebă Logan, În timp ce Watson căscă bine de tot și se-ntinse. Îmi cer scuze, domnule, spuse ea, revenindu-și. Mai avem două casete de la ieșire și-am terminat setul. Logan o introduse pe următoarea În aparat. O intrare laterală a spitalului. Fețe treceau prin fața camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Și avea s-o vadă În după-amiaza aceea, Înarmat cu un morman de struguri, o cutie de bomboane de ciocolată și o invitație la cină. Cine știe, poate acesta era Începutul pentru ceva bun? Zâmbind, se Întinse pe locul său, căscând fericit, când un bărbat masiv pătrunse prin ușile din față, scuturându-și zăpada de pe haină. Omul era trecut de cincizeci de ani, cu o barbă sculptată atent, acum mai mult de culoarea sării decât a piperului. Păși hotârât spre recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
scînteieri vîscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i-ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub ei, În negura de nepătruns a peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adîncurile adîncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care-l purtau, cum se prăvăleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]