2,267 matches
-
din Dărmănești. Sătenii din Mărițeia Mare au fost arondați noii biserici. Mărițeia Mare se numește în prezent Măriței și reprezintă reședința comunei Dărmănești. În „Enciclopedia Română” tipărită la Sibiu în 1898 se arată că: "„Mărițeii sau Merițeii, comună rurală împreună cu cătunul Mărițeica, moșie în capitala de județ Sucevi, în Bucovina, comuna are 1.854 locuitori (1.716 ortodocși, 24 romano-catolici, 114 mozaicani)"". La 7 noiembrie 1999, a avut loc sfințirea „Monumentului Eroilor” din satul Măriței, ridicat prin strădania credincioșilor și a
Măriței, Suceava () [Corola-website/Science/301971_a_303300]
-
0,73%), mozaici (4,99%), evanghelici\luterani (2,27%), greco-catolici (1,63%) și religie nedeclarata (0,08%). În comuna există 2 grădinițe, o școală cu clasele I-VIII și 3 școli cu clasele I-IV, în satul Benia și respectiv cătunele Cruhla și Hrobi. Sunt înscriși în anul școlar 2008/2009 un numar de 212 elevi, de a caror educație se vor ocupa 17 cadre didactice În cadrul Școlii Moldova Sulița funcționează un cerc de încondeiat ouă în culorile specifice zonei, respectiv
Comuna Moldova-Sulița, Suceava () [Corola-website/Science/301974_a_303303]
-
nu este cunoscută apartenența confesională. Reședința comunei este Satul Panaci. Comuna are în componență 6 sate: Panaci, Coverca, Păltiniș, Drăgoioasa, Glodu, Catrinari. Comuna este strabatută de: Alte căi de acces sunt drumurile comunale pietruite care fac legătura dintre sate și cătune, fiind în administrarea comunei. Ocupații: Comuna nu dispune de o rețea de apă potabilă și de o rețea de canalizare. Rețeaua de învățământ cuprinde 3 grădinițe și 5 școli Există un cămin cultural și o bibliotecă. Asigurarea serviciilor de sănătate
Comuna Panaci, Suceava () [Corola-website/Science/301980_a_303309]
-
ianuarie 1655, când domnitorul Constantin Șerban dăruiește lui Pătrașcu Pârcălabul moșia Stanislaveștilor după cum reiese din monografia județului Olt. Denumirea satului Ursoaia nu reiese din documente scrise, dar se păstrează de la bătrâni mai multe versiuni: Satul Icoana este format din doua cătune: Icoana și Călugăreasa. Satul Floru si-a luat denumirea de la pârâul Florișoru pe valea căruia creșteau multe flori. Suprafața vetrei locuită de cele trei sate ale comunei Icoana este de 349 ha, repartizată pe vetre astfel: Icoana 148 ha, Ursoaia
Comuna Icoana, Olt () [Corola-website/Science/301984_a_303313]
-
sau molid. Între anii 1773-1775, este întocmită harta Būschel, izvor cartografic care pe amplasamentul actual al satului Poieni nu apare nici o indicație grafică. În harta cadastrală din 1783, pe care N. Grămadă a avut posibilitatea s-o consulte apare notat cătunul "La Poienile". Ceva mai târziu, în 1790 pe harta întocmită de Hora von Otzellowitz sunt reprezentate trei gospodări pe teritoriul viitorului sat Poieni.În această hartă este notată numai denumirea satului Bottaschana, nu și al cătunului "La Poienile". Se pare
Comuna Poieni-Solca, Suceava () [Corola-website/Science/301987_a_303316]
-
o consulte apare notat cătunul "La Poienile". Ceva mai târziu, în 1790 pe harta întocmită de Hora von Otzellowitz sunt reprezentate trei gospodări pe teritoriul viitorului sat Poieni.În această hartă este notată numai denumirea satului Bottaschana, nu și al cătunului "La Poienile". Se pare că Poieni e o creație târzie a satului Botoșana, majoritatea locuitorilor provenind de aici. Comuna Poieni-Solca s-a înființat în 2007 prin desprinderea satului cu același nume de orașul Solca. Conform recensământului efectuat în 2011, populația
Comuna Poieni-Solca, Suceava () [Corola-website/Science/301987_a_303316]
-
adunate osemintele ostașilor români și străini morți în timpul luptelor din toamna anului 1916, cu armata austro-germană. Comuna Boișoara este alcătuită din trei sate: Boișora, sat de reședință, Găujani și Bumbuiești; fiind sate de munte sunt răsfirate, formate din mai multe cătune. Centrul administrativ al localității este tot în satul Boișora. Locuințele, până la primul război mondial, erau tipul vechi din bătrâni construite din bârne de brad, rotunde, necioplite, încheiate, care numai pe interior se tencuiau cu humă, care se văruia. Se compuneau
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
încă se poate observa în zăvoiul din marginea Cernii canalul ce aducea apă la stăvilar...conacul Dragu încă nu există erau construcții acolo unde este casa lui Jean Drăgulescu Boalda și Glod aveau doar câteva construcții destul de rare în schimb cătunul Măgura era destul de bine conturat în zona actualei școli către câmpul Sandei case răzlețe ...Se infirmă faptul că biserică veche este datata în 1782 probabil cea care a existat pe Valea Bisericii este datata în acel an și de asemenea
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
faptul că existau case pe dealuri... Face parte din comuna Stroești, Vâlcea, situat pe valea râului Cerna în zona subcarpatica înaltă a județului Vâlcea. Satul este situat atât pe stânga cât și pe dreapta râului Cerna și este format din cătune bine delimitate. Probabil acestea s-au unit abia la sfârșitul secolului 19 pentru că așezarea satului a fost probabil la început pe dealuri pentru a că sătenii să fie protejați de atacurile pasei de Vidin frecvente în veacurile trecute. Din spusele
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
lunca râului Cerna s-ar fi făcut în vremea lui Cuza. Pe dealurile din jurul satului cresc livezi de pomi fructiferi iar pe crestele dealurilor se află păduri seculare de fagi și goruni alături de carpen, frasin și ulm. Satul are 5 cătune și anume : Ursulești, Boalda, Glod, Măgura, Chioasa și Satul Nou. Satul se află așezat la 4 km de Măgura Slătioarei, la 15 km de Horezu, zona de importanță turistică deosebită prin două obiective UNESCO respectiv Mănăstirea Horezu și biserica Viorești
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
o cruce de piatră inscripționata cu litere chirilice datata în anul 1773 . A doua biserică monument istoric din sec 18 (1782) este biserică veche construcție din lemn pictată în sec. al 19...au existat alte trei biserici de lemn în cătunele Măgura, Chioasa și Ursulești (crucea altarului din cătunul Ursulești a fost vizibilă până în anii 1980 în curtea lui Mătușoiu Gheorghe) iar din spusele bătrânilor cimitirele s-au strămutat la biserică veche...această biserică s-a renovat în anul 2008, pictură
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
datata în anul 1773 . A doua biserică monument istoric din sec 18 (1782) este biserică veche construcție din lemn pictată în sec. al 19...au existat alte trei biserici de lemn în cătunele Măgura, Chioasa și Ursulești (crucea altarului din cătunul Ursulești a fost vizibilă până în anii 1980 în curtea lui Mătușoiu Gheorghe) iar din spusele bătrânilor cimitirele s-au strămutat la biserică veche...această biserică s-a renovat în anul 2008, pictură și structura de rezistență s-a refăcut, preot
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
agricole, în Iuriu de Câmpie predomina cernoziomurile și solurile brune de pădure, dispuse în general în mari platouri ce oferă condiții bune pentru agricultură . Cea mai apropiată cale ferată se află la circa 4 km de sat, respectiv stația Boj - Cătun, cale ferată construită în 1913 și care face legătura între Cluj-Napoca și Câmpia Turzii. Climă este una temperata, cu ierni relativ reci, primăveri și ierni geroase. Vară este călduroasă, temperaturile atingând în lunile iulie și prima jumătate a lunii august circa
Iuriu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300334_a_301663]
-
pantele mai domoale ce coboară la nord de Vârful Vlădeasa și la sud de Munții Meseș și Plopiș, comuna este în mare parte răsfirată, fiind formată din satele: Negreni, Bucea și Prelucele. Pe lângă acestea, mai are 33 de crânguri sau cătune. Clasificarea după fizionomie: sate de tip adunate pe vale cu aureolă de risipire pe versanți. Suprafața este de 6.562 ha (65,62 kmp). Comuna este amplasată între Muntii Vlădeasa (sudul văii Crișului Repede), Munții Plopiș și Meseș (la nordul
Comuna Negreni, Cluj () [Corola-website/Science/300343_a_301672]
-
au fost locuite încă din cele mai vechi timpuri. Drept mărturie, la marginea satului, în locul numit "Drumul găunos" (spre Bologa), s-au descoperit topoare de piatră din perioada neolitica, de pește 4000 de ani vechime. De asemenea, pe teritoriul fostului cătun Remetea s-a descoperit și un fier de plug din perioada dacica. Din perioada stăpânirii române a locului, se mai păstrează fundația castrului român de la Grădiște. De o însemnătate aparte este și faptul că drumul român trecea peste teritoriul morlăcan
Morlaca, Cluj () [Corola-website/Science/300342_a_301671]
-
iarba bună și stufărișul. Inițial acesta a poposit pe plaiurile secelene, actualul oraș Săcele, imigrând spre nord și stabilindu-se pe partea stângă a malului Râului Negru. Cu timpul așezarea a ajuns la 48 de familii numindu-se “Bacitelec” sau Cătunul Baciului. Doar pe la începutul anului 1918 așezarea va primi numele de Băcel. Izvoarele istorice spun că în anul 1829, Băcelul aparținea de comuna Chichiș, având ca, “primar” pe Dimitrie Cimpoieș. La Marea Unire din 1 Decembrie, locuitorii din Băcel au
Băcel, Covasna () [Corola-website/Science/300370_a_301699]
-
În cursul anului 2012 s-a început derularea unei investiții privind canalizarea satului , iar în vara 2013 și betonarea unor ulițe din zona centrală a caror canalizare a fost finalizată. La marginea sudică a satului Suatu, spre Aruncuta, se află cătunul Nodvegi, parte componentă a satului Suatu și care înainte de 1989 a avut propria școala generală pentru clasele primare. În satul Suatu, la intrare, în apropiere de șoseaua Cluj - Reghin, se află o benzinărie și un hotel-restaurant. Satul mai deține un
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
Gociman, Arnăut, Boroc, Cojocaru, Floroianu și Stroie. Întemeietorii glajariei au fost din familiile Hartfig, Vitman, Ghembeschi, Ioncu, Șuler etc. La început, sătul Barcani a aparținut din punct de vedere administrativ de comună Zagon. În 1856, Barcani, numit atunci Barcan, era cătun al satului Zagon. Din "Tabella Naturom" întocmită de Protopopiatul Ortodox Treiscaune în 1843, rezultă că în acel an în " Zagoni-Bodza" s-au nascut 46 de copii (25 băieți și 21 fete) și au murit 32 de suflete. Interesant pentru istoria
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
fost nevoiți sa părăsească vechea vatră cunoscută sub numele de Valea Orodelului și să se mute la o depărtare de 3 km spre nord-vest, pe locul actualei vetre. Împreună cu locuitorii veniți din Valea Orodelului s-au așezat și locuitorii satului (cătunului) Ulmuleț, formând o singură așezare. Denumirea satului Călugărei vine de la apelativul «călugărei». Pentru că aici erau foarte multe păduri de tei, calugării de la mănăstirea Tismana își aduceau stupii vara. Întrucât îngrijirea acestora și extracția mierii necesitau un anume efort fizic, călugării
Comuna Orodel, Dolj () [Corola-website/Science/300409_a_301738]
-
nord de satul Cornu se găsește satul Teiu. Acesta este format din locuitorii veniți din localitățile Călugărei, Cornu, Gubaucea și Orodel să muncească pe moșia boierului Gabroveanu. Numele satului vine de la apelativul tei. La răsărit de satul Călugărei, se găsește cătunul Bechet. În prezent, comuna Orodel din județul Dolj are o populație de cca 5000 de locuitori. Îndeletnicirea de bază o constituie agricultura (creșterea animalelor si cultivarea plantelor). Prima școală de pe teritoriul comunei Orodel a fost înființată în anul 1874, în
Comuna Orodel, Dolj () [Corola-website/Science/300409_a_301738]
-
trei sate componente ale comunei Orodel localuri proprii de școală au fost construite mult mai târziu, abia după anul 1900. La Călugărei, primul local de școală a fost zidit în anul 1924, iar în satul Teiu, în anul 1932. În cătunul Bechet, școala a fost construită în anul 1952. Aceasta însă nu înseamnă că în aceste localități, tainele învățăturii au rămas necunoscute până la datele amintite, deoarece chiar și în satele Cornu și Orodel, învățământul a fost prezent înaintea construirii localurilor de
Comuna Orodel, Dolj () [Corola-website/Science/300409_a_301738]
-
Lipovu este o comună în județul Dolj, Oltenia, România, formată din satele Lipovu (reședința) și Lipovu de Sus. Cătunul Lipovu a apărut pe hartă în Valea Teiului, toponim existent și astăzi în pădurea Radovanului. După Iorgu Iordan denumirea ar proveni de la slavonul "Lipa", ("tei"), iar alte versiuni nu se justifică. Lipovu este încă din anul 1569. Numele îi vine
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
Craiovei, ca să-i fie ocină la Lipovu...”. Evidențierea în același document a unei mânăstiri confirmă popularea acestui ținut cu mult timp înaintea atestării. Documentele cercetate dau informații, în secolele XVI-XVIII, mai mult despre mânăstire decât despre viața locuitorilor din acest cătun. Ascendența activității monahale a făcut posibil ca în anul 1670 mânăstirea, independentă, să fie renumită în sudul Câmpiei Băileștilor. Apoi, subordonată Patriarhiei de la Ierusalim, prin reprezentanța acesteia Sf. Gheorghe din București și ulterior ca metoh al mânăstirii Căluiu, dar și
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
ca metoh al mânăstirii Căluiu, dar și datorită luptelor de acaparare din partea boierilor locali, mânăstirea Lipovu a început să decadă devenind schit. Ultimul călugar, Rafail, adus la schit în anul 1715 a murit necuminecat. Sub ocupația austriacă, între anii 1718-1739 cătunul Lipovu a fost depopulat, prilej pentru constituirea unuia nou prin reașezarea unei părți din populația pribeagă într-o nouă locație numită Lipovu Țuțuroaie (după numele moșiei), vechiul cătun fiind cunoscut sub numele de Lipovu Rumâni, Lipovu Români, Lipovu Românesc. În
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
în anul 1715 a murit necuminecat. Sub ocupația austriacă, între anii 1718-1739 cătunul Lipovu a fost depopulat, prilej pentru constituirea unuia nou prin reașezarea unei părți din populația pribeagă într-o nouă locație numită Lipovu Țuțuroaie (după numele moșiei), vechiul cătun fiind cunoscut sub numele de Lipovu Rumâni, Lipovu Români, Lipovu Românesc. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea populația a fost obligată să se strămute de pe moșiile proprietarilor Zătreanu (Lipovu Românesc) și Vlădăianu (Lipovu Țuțuroaie) pe cea a
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]