4,874 matches
-
umană normală. Temele mele sunt realizate ca un joc de culoare, de forme, de suprapuneri sau de transparențe, de elemente preluate din natură. Inspirația mi-o găsesc în ea, cu tot ceea ce înseamna aceasta. Dar nu orice natură, ci una calmă, caldă, armonioasă ce te imbie la veselie și optimism, la bunătate și fericire. Despre aceasta «povestesc» în pânzele mele, despre cât de benefic este contactul cu ea. Nu istorisesc degeaba despre natură. Se știe că oamenii se întorc spre aceasta
GABRIELA CALINOIU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345388_a_346717]
-
din boierescul neam . Ne învățați secretele lucrării, Cu fiecare zi trudind le-nțelegeam, Dar adormeam devreme sub aripa-nserării . Și anii au trecut cum trec, în goană . Pe toți ne-ați rânduit cum se cuvine ; Te liniștiseși mult și erai calmă, Iar noi ne bucuram că ești atât de bine ! Așa cum spune cântecul : „Vremea-i vreme, vremuiește Și-ți scurtează umbletul, De țăruș te priponește ... E toamnă timpurie; Păsările-n stoluri pleacă; Zăbranicul de brumă argintie Toate florile le-apleacă . Îmi
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345497_a_346826]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > TARDIVITATE INSTALATĂ PRINTRE SEMENI Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 936 din 24 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Tardivitate instalată printre semeni enervare motiv serios de destindere calm și relaxare trepte pe care să urcăm spre tezaur de preț podețe între suflete creiere supuse iubirii supuse lor papilelor gustative aranjate pe limba în formă de V taină adâncă să nu o amărâm rumegăm bine umplem golul din inimi
TARDIVITATE INSTALATĂ PRINTRE SEMENI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345512_a_346841]
-
i-o duceam drept cadou bunicului.El se chinuia să facă un puzzle dar nu vedea și punea materialul pe dos ,apoi aveam iarași o fustă întreagă.Mama observa și-i spunea: -Tataie n-ai pus materialul bine. Venea răspunsul calm și așezat de la bunul meu care mă apăra mereu: -Ei lasă fată hăi,că aldată am să-l pun și ghine.Mă temeam c-ai s-o bați pe copchila asta. Odată mămica mi-a adus o fustița nouă cu
LOCUL MEU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376847_a_378176]
-
Dacă ar afla că o bănuiești de infidelitate față de tatăl tău, ce ar spune? răspunse el cu o altă întrebare, evitând comentariul la declarația de dragoste a fetei. - Nu știu să-ți răspund! Doar mi-e teamă, spuse ea mai calmă. - Îți mulțumesc pentru sentimentele tale. Ți le respect și ți le prețuiesc. Mă simt flatat că la patruzeci de ani am reușit să atrag atenția unei tinere de douăzeci și cinci ani, care să-mi dăruiască aceste sentimente. - Și fecioria!! Nu uita
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
și împotrivirea sa cedă. Ștefan se aplecă și începu să o sărute pe gât, apoi îi prinse lobul urechii între buze și-l mușca cu delicatețe. Îi sărută ochii apoi coborî cu buzele la întâlnirea cu gura Gloriei. Acum era calmă, liniștită și întâmpina cu plăcere fiecare mișcare a partenerului, așa că el a putut pune stăpânire deplină peste reacțiile sale și-i gusta savoarea buzelor sale senzuale. Ea schiță un gest de relaxare, de abandonare. Se desfăcu cu toată disponibilitatea pentru
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
joci! La ce bun să-ntinzi tu mâna Dacă pita nu-i a ta Și-apoi toată săptămâna Să rămâi privind cadâna Cumpărată de la Soci: Mă’, cu neamțu’ nu ti joci! Nu stârni în van furtuna Dacă marea ne e calmă Că bunelul și cu buna Ți-ar mai da și azi o palmă Iar palinka nu e scotch: Mă’, cu neamțu’ nu ti joci Tu nu vezi cum bate vântul Se cutremură pământul Când iei taurul de coarne Grojă să
MĂ’, CU NEAMŢU’ NU TI JOCI! de ION UNTARU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376924_a_378253]
-
pădurea neagră, de metal,/ Parfumate efluvii de sulfină/ Și zefirul meridional...” Părăsind „odaia doctorului Faust” poetul călătorește pe mare, colindă „ape și munți”, vizitează Florența, îl evocă pe Hercule și Ulise. In peregrinările lui lirice găsim o preocupare intimă și calmă de intelectual. G. Călinescu îl considera un „vitalist corect”. În „Imagini italiene”, deși notează stări intime personale, își leagă sentimentele de oamenii cu care călătorește; versul lui are ceva din cumințenia poeziei clasice, dar și din eleganța romantismului permanent al
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
în bucătărie, unde o ajută să se așeze pe un scaun și îi oferi un pahar cu apă. Emanuela, cu mâini tremurânde și ochii parcă ieșiți din orbite, sorbi jumătate din conținutul paharului, apoi, așezându-l pe masă, puțin mai calmă, îi relată Simonei cele întâmplate, care exclamă aproape la fel de șocată: - Doamne, Dumnezeule! Nenorocitul! Sincer, nu m-am așteptat. Îmi era milă de el... Cine știe câte mai ascund ei în povestea asta... Ce îndrăzneală! - Simona..., îți spun sincer și tu mă cunoști
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
de relaxare, care îi transmitea multă liniște. Era exact ceea ce avea nevoie. Dar... - Bună seara, doamna Romașcanu! Ce surpriză!? Emanuela a simțit o împunsătură în stomac, o stare de rău inexplicabil. Se ridică încet în picioare și, cât putu de calmă, își îndreptă privirea în direcția de unde venise salutul. Era ultima persoană pe care își dorise să o întâlnească înainte de botez și, în acest sens, chiar făcuse tot ce-i stătea în puteri pentru a evita acest lucru. - Bună seara, doamna
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
trecerii. Orice rol al sopranei avea conținut în dezvoltarea lui arhitecturală sui-generis, pe lângă fluidul tainic al muzicii văzute ca o „expresie pură a unei stări de suflet” de către GEORGE ENESCU, noblețea aceea curgătoare și mitică, aidoma simbiozei nemaiîntâlnite dintre fizionomia calmă a pustiului galben și modulația vijelioasă a unui fluviu nepotolit. Căci „muzica este un grai izvorât din inimă și menit s-aducă dragoste și-nfrățire printre cei pe care îi despart credinți și obiceiuri deosebite”, spunea același compozitor român în cadrul
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
realitate... -Văd c-ați luat-o razna, sunteți prea serioși... ori ați obosit să vă distrați?! bravă Papa. -De ce, Papa, până la urmă am trecut toți prin viață și, vrând-nevrând, ni s-a cam ostoit pofta de joacă... replică deosebit de calm Doc. -La urma urmei, ce e fantasticul și ce e realitatea? ridică incitator glasul Patriarhul. -Cum suntem suma experiențelor noastre, nu cred că putem da oricare dintre noi aceeași definiție pentru vorbele astea, replică Miramoț. -Sunt noțiuni complementare, nu...? încercă
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
de neutralizare, Când din potire-ncep să crească raze. Să fie semne de iubire, oare Și fericire-n mii de ipostaze ? MAREE Acum, când se ridică luna plină, Excede existența mării fluxul, Cu strălucirea ei mărește luxul Acestei nopți, prea calmă și senină. Iar stelele sporesc și ele-afluxul, Aduc și melodiile-n surdină Din muzica, a sferelor, divină, Chiar când se-apropie, încet, refluxul. Regina nopții se retrage-n perne, În somn cad aștrii, unul câte unul. Rămâne cerul, cel cu
SONETE CONTEMPORANE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377962_a_379291]
-
încuiați. Își dădu seama Împăratul de aceasta și-l chemă de îndată pe Marcel. - Cum mi-ai încuiat boierii, păgânule?! Să mi-i descui acum! ordonă Împăratul cu spume la gură, furios. - N-am cum să-i descui. Răspunse fierarul calm. - Cum nu poți?! De ce?! - Mi-ai zis să nu fac chei pentru lacăte, ca să nu pierd vremea. - Ce-ai spus, pârlitule?! Gâdea, treci încoa’! ordonă Împăratul din toată puterea sa. - Așa mă răsplătești pentru lacăte, zgârcitule?! urlă Marcel furios, și-
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
o doamnă, înconjurată de registre și dosare, hârtii și telefoane, ecrane de calculatoare și doi trei oameni cu probleme lor. Aștept și privesc, și-mi pare că domnișoara e serverul carierei „Dealul lui Ionel”, toate informațiile trec pe la această doamna calmă, sigură și hotărâtă. Îmi vine rândul și politicos îmi spun dorința „Este companie privată trebuie să aveți aprobare de la directorul general” Knockout !! Încerc să mă ridic: „Doamnă, vin de la zece mii de kilometri, nu știam că e nevoie de aprobări, nu
AURUL ALB ROMANESC de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378051_a_379380]
-
DOR-PROZA-2015 CAPITOLUL I Priveau cerul prin frunzișul abia ivit. Fiecare credea că poate răzbate cu privirea până dincolo de cei doi nori pe care vântul rece al începutului de zi îi lașase rătăciți. Cerul se vedea albastru și calm. Înalt și calm . Culcați pe iarbă aproape umedă, cap lângă cap, cu nările și ochii larg deschiși adulmecau miresmele pământului și cercetau zarea. Parcă erau una cu cerul și pământul, într-o infinită legătură.... Bătrânul ținea în mână lui aspră și muncita o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
DOR DE DOR-PROZA-2015CAPITOLUL IPriveau cerul prin frunzișul abia ivit. Fiecare credea că poate răzbate cu privirea până dincolo de cei doi nori pe care vântul rece al începutului de zi îi lașase rătăciți.Cerul se vedea albastru și calm.Înalt și calm .Culcați pe iarbă aproape umedă, cap lângă cap, cu nările și ochii larg deschiși adulmecau miresmele pământului și cercetau zarea. Parcă erau una cu cerul și pământul, într-o infinită legătură.... Bătrânul ținea în mână lui aspră și muncita o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
să descopere ceva pe chipul ei. -Nu mi-ai răspuns la o întrebare Claudia, spuse el. -Îți voi răspunde la orice întrebare, răspunse ea fără să-l privească. -Claudia...ai fost ieri pe mica colină numită Golgota! -Da, spuse ea calmă. Ți-am spus că în visul meu, am suferit mult din cauza unui sfânt care mi-a spus să te rog să nu faci nici un rău acelui drept. Îți amintești? Procuratorul zâmbi larg. -Dar de unde știi că cel din visul tău
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
Cezareea e altfel, doar știi, acolo totul pare mai suportabil, însă aici la Ierusalim... numai de adepții acestui Iisus n-aveam nevoie acum. -Atunci poate nu te supăr pentru că de ieri sunt și eu adeptă a acestui Iisus! spuse Claudia calmă. Ponțiu Pilat nu păru foarte surprins de cuvintele Claudiei. -Nu-ți interzic să fii adepta ideilor acestui Iisus sau a altcuiva Claudia, îți cer doar să nu faci publică această alegere a ta care m-ar afecta și pe mine și
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
ideilor acestui Iisus sau a altcuiva Claudia, îți cer doar să nu faci publică această alegere a ta care m-ar afecta și pe mine și în cele din urmă pe noi... -Ți-e frică de acest lucru? întrebă ea foarte calmă. Caiafa și oamenii lui știu deja acest lucru și prea puțin îmi pasă. Iar dacă Marcellus, mâna dreaptă a lui Vitellius este adept al acestui Iisus, eu de ce n-aș putea fi? Mi se poate interzice să fac un lucru
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
nici măcar nu mă mai dezgustă. Le consider simple povești. -Dacă zeii noștri au murit înlăuntrul tău Claudia, după cum tu singură spui, nu cumva acest galileean, Iisus, a prins viață? -Da, se poate spune și așa! răspunse Claudia pe un ton calm dar ferm, de ce să mă feresc și să nu recunosc adevărul? Cu adevărul acesta nu mi-e rușine! Și nu știu ce mă oprește să te părăsesc, ilustre procurator! Spunând acestea Claudia Procula se ridică și ieși lăsându-l singur pe Ponțiu
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
cântec de afecțiune, îngerii cântă din harfe. Prin beznă, lumina ta persistă, Doar inima, în toamna grea, ți se mai zbate, Te-nalți, peste nori, prin iubirea mea. Vreau să mă alătur ție, mamă, Dar tu mă-nveți să stau calmă, Drumul să mi-l urmez, fără a fi străină, Într-o lume atât de plină. DINCOLO DE LIMITA CĂDERII Te privesc prin zidul tăcerii, Dincolo de limita căderii, Admit că viața ne desparte Deși ești așa de departe, Aproape te simt fiind
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
fade desenează-mi sufletul pe perete faustic cu palmele ce ți-au șters obrazul caustic nu îmi iubi gingășiile glasul suav nici gleznele subțiri care-ți cântă în palme în nopțile scurte dansul tău grav mai calcă visele mute pietrele calme nu mă cunoaște cu sufletul ud fii Don Quijote al iubirilor crud simt piatra rotundă a sufletului rece ești cald în penumbră respiră va trece și nu de trei ori nu mă iubi iubesc eu atât cât se poate mur Referință
DE TREI ORI NU de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376610_a_377939]
-
Te urmez imediat, tată! replică ea, cu prefăcută voioșie.- Mamă, Cris, vă rog să mă scuzați!... XVI. DILEME ( FRAGMENT 28), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017. Baia revigorantă sub clar de lună, în apele calme și răcoroase ale serii, limpeziseră considerabil mintea tulburată de incertitudini, dor și tentativele disperate de a accepta o pierdere atât de importantă. Casa era impregnată de amintiri, de obiectele și parfumul femeii pe care o iubise mai mult decât pe
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
atunci când nevoia organică, impetuoasă și copleșitoare, de a o simți sau auzi măcar, îl asalta, cu fiecare ceas mai atroce. Fusese de nedescris calvarul lui, se mâniase, implorase tăcerea ... Citește mai mult Baia revigorantă sub clar de lună, în apele calme și răcoroase ale serii, limpeziseră considerabil mintea tulburată de incertitudini, dor și tentativele disperate de a accepta o pierdere atât de importantă. Casa era impregnată de amintiri, de obiectele și parfumul femeii pe care o iubise mai mult decât pe
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]