3,168 matches
-
electori și seniorilor 152. În această perioadă s-a consolidat, în forme bine conturate, și suveranitatea principilor teritoriali, ceea ce a pregătit reforma Imperiului și a instituțiilor sale. Partida reformistă a fost condusă de Berthold de Henneberg, arhiepiscop de Mainz și cancelar imperial 153. Acțiunea reformatoare începută sub domnia lui Frederic al III-lea a continuat în timpul lui Maximilian I (1493-1519) și Carol Quintul (1519-1556)154. Hotărârile Dietelor din anii 1486, 1495 și 1497 au reglementat modul de convocare și activitatea Reichstag
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
nu un sistem de guvernare a Europei sau pentru rezolvarea în general a conflictelor 328. Semnatarii Alianței au convenit să acționeze prin toate mijloacele pe care le considerau necesare pentru asigurarea "prosperității națiunilor și menținerea păcii în Europa". Sub influența cancelarului austriac Metternich, congresele au început prin a lua hotărâri asupra intervențiilor militare în Europa între 1817-1823, sfârșind prin înăbușirea mișcărilor revoluționare care amenințau "opera" Congresului. Din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, expresia balance of power
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în 1861, devine principala formațiune politică a Parlamentului și refuză să voteze bugetul după ce guvernul încercase să practice o politică militară reacționară 402. Pentru a sparge rezistența deputaților liberali, în 1862, pe fondul crizei constituționale existente, regele Prusiei îl numește cancelar pe Otto von Bismarck 403. Acesta a deținut funcția timp de 19 ani. Reprezentant al vechii nobilimi din Pomerania, el însuși bărbat al "Vechiului Regim", nu era preocupat decât de creșterea Prusiei și a puterii dinastiei regilor săi din familia
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în 1806408. Noua ideologie "imperială" promova tradiția medievală, mitizată de figura legendară a lui Carol cel Mare sau Frederic Barbarossa. Misiunea pe care o propagă această tradiție redefinește limpede "ideea Reich-ului". Este contextul în care Bismarck își începe activitatea de cancelar. O serie de reprezentanți ai Partidului național-liberal german devin susținătorii politicilor bismarckiene, promovând la rândul lor idei și soluții pentru realizarea unității germane. Chiar și marele istoric Leopold von Ranke (1795-1886), identificat o lungă perioadă de timp cu ideile liberale
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Succesele externe îi permit lui Bismarck să-și consolideze poziția, destul de precară. Peste toate însă, el și-a consacrat eforturile întăririi armatei, în care vedea instrumentul unificării Germaniei în jurul Prusiei. Militarii prusaci nu au rămas indiferenți față de curtoazia manifestată de cancelar și s-au manifestat ca mari susținători ai unității germane. Otto von Bismarck a rămas fidel realizării unității după formula "Micii Germanii"410. El știa foarte bine că va întâmpina împotrivirea tuturor marilor puteri continentale, care unindu-și forțele puteau
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
puțin a Franței și Rusiei, prevăzând că războiul hotărâtor trebuia purtat împotriva Austriei, contracandidatul în realizarea unității germane. Bismarck a realizat unitatea germană cu prețul a trei războaie 411. În noiembrie 1863, la moartea regelui Danemarcei, Frederic al VII-lea, cancelarul a încercat să rezolve în favoarea Prusiei și fără sprijinul Austriei problema stăpânirii ducatelor Schleswig și Holstein 412. Succesul ar fi însemnat consolidarea poziției Prusiei în fruntea Confederației germane și a procesului de unificare germană. Pretextul unui război cu Austria îl
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
dizolvarea Confederației germanice 418. În 1867, Bismarck, care anexase statele Germaniei Centrale, va impune principilor admiterea constituirii unei Confederații a Germaniei de Nord419, plasată sub conducerea regelui Prusiei, care regrupa toate statele germane de la nord de Main: Bismarck este numit cancelar federal al noii Confederații. Noua entitate politică a fost mai mult un stat federal (Bundesstaat) decât o federație de state (Staatenbund)420. Ea excludea, pe lângă Austria, statele germane din sud: Bavaria, Würtenberg, Hessa-Darmstadt. După cum cel dintâi război, împotriva Danemarcei (1864
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a provocat după o logică impenetrabilă pe cel de-al doilea, împotriva Austriei (1866), tot astfel acesta din urmă a atras un al treilea, contra Franței (1870). Pentru a convinge statele Germaniei de Sud, neîncrezătoare în Prusia, să accepte unitatea, cancelarul a căutat un adversar comun tuturor statelor germane. Îl vor ajuta "gafele" lui Napoleon al III-lea. El a început prin a-l discredita pe împărat în ochii principilor germani, aducându-le la cunoștință compensațiile teritoriale pe care Napoleon al
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de acord cu anexarea sa de către Franța 422. Atunci, într-un gest final prin care dădea totuși o speranță, Bismarck a cerut lui Benedetti ca Franța să formuleze în scris toate doleanțele ei teritoriale. A fost "arma ucigătoare" cu care cancelarul a reușit să convingă și să atragă statele Germaniei de Sud în război de partea sa. Apoi s-a folosit de un pretext pentru a-l provoca și a-l face să declare război Prusiei în iulie 1870. În acest
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
sufragiu universal masculin, secret și avea drept de veto429. Deputații aveau puteri limitate (cum limitata potestas). Inițiativa legislativă aparținea Consiliului federal (Bundesrat)430, alcătuit din delegații statelor federate. În acest Consiliu Prusia avea drept de veto. Adevărata putere aparținea împăratului, cancelarului, miniștrilor, funcționarilor și comandanților armatei. Împăratul și cancelarul său dețineau puterea supremă. Pierderea controlului asupra problemelor militare de către Reichstag (1883), prin controlul bugetului militar, a condus la creșterea puterii armatei și, în mod fatal, a provocat o mare fisură în
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
veto429. Deputații aveau puteri limitate (cum limitata potestas). Inițiativa legislativă aparținea Consiliului federal (Bundesrat)430, alcătuit din delegații statelor federate. În acest Consiliu Prusia avea drept de veto. Adevărata putere aparținea împăratului, cancelarului, miniștrilor, funcționarilor și comandanților armatei. Împăratul și cancelarul său dețineau puterea supremă. Pierderea controlului asupra problemelor militare de către Reichstag (1883), prin controlul bugetului militar, a condus la creșterea puterii armatei și, în mod fatal, a provocat o mare fisură în politica externă germană. Primul Război Mondial este o
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de două decenii, sub abila cârmuire a lui Bismarck 432. În această Europă cu preponderență germană (1871-1890), crizele din Balcani și rivalitățile coloniale i-au permis lui Bismarck să devină arbitrul continentului. Hotărât să interzică Franței orice război de revanșă, cancelarul german s-a preocupat de izolarea ei. Neliniștit de refacerea rapidă a acesteia, gândindu-se că Germania are nevoie de timp pentru a-și consolida unitatea, Bismarck trebuia să facă în așa fel încât Franța să nu-și găsească aliați
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Prusiei, Imperiul german (Reich), compus din 25 state care-și păstrau legile, promova o politică autoritară. Un guvern imperial era însărcinat cu problemele comune: diplomație, armată, marină, justiție, transporturi, comerț. Puterea executivă era exercitată de împărat, care își delega puterile cancelarului, responsabil doar în fața sa. Cele două adunări își împărțeau puterea legislativă Bundesrat, care grupează reprezentanții celor 25 de state, și Reichstag, cu deputați aleși prin sufragiu universal și egal (masculin). Dieta imperială nu avea nici o influență asupra formării guvernului. Totuși
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de state, și Reichstag, cu deputați aleși prin sufragiu universal și egal (masculin). Dieta imperială nu avea nici o influență asupra formării guvernului. Totuși, putea influența exercitarea puterilor guvernamentale, participând la elaborarea legilor imperiale și făcând uz de puterea sa bugetară. Cancelarul Reich-ului nu era responsabil decât în fața împăratului, dar trebuia să facă efortul de a atrage de partea politicii sale majoritatea deputaților din Reichstag. Dreptul de vot recunoscut cetățenilor din diferitele landuri (Länder) nu era încă omogen. Prusia și-a imprimat
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
rege al Prusiei, iar Adunările erau dominate de o majoritate prusacă 435. Rezultă că regimul nu putea fi nici democratic, nici parlamentar: pe de o parte, împăratul putea proclama starea de asediu, de altă parte, Reichstag-ul nu putea demite cancelarul. Unsprezece dintre statele germane confederate erau supuse, încă, unui regim electoral de clase în care sufragiul funcționa pe baza censului de avere. Pentru alte patru state era prevalent vechiul sistem de repartizare corporativă a mandatelor. Statele Germaniei de Sud, cu
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
anul 1880 a reafirmat atitudinea lui Bismarck față de socialiști. După Congresul de la Gotha (1875), SPD și membrii săi au fost considerați dușmani ai Imperiului (Reichsfeinde). Profitând de cele două atentate asupra împăratului, fără nicio legătură între SPD și acele evenimente, cancelarul a reușit să impună în 1878 o lege antisocialistă, deși socialiștii își mențineau reprezentarea parlamentară. Cu toate acestea, Bismarck s-a aflat la originea unor legi de asistență socială, care au îmbunătățit situația muncitorilor. X. GERMANIA DUPĂ BISMARCK PÂNĂ LA PRIMUL
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
problemele mondiale. Căutând să ajungă din urmă marile puteri, care luaseră un avans considerabil, Imperiul se izolează din ce în ce mai mult. În politica internă, Wilhelm al II-lea îndulcește pozițiile sale față de muncitori, văzând că tentativele pentru câștigarea proletariatului rămân fără efect. Cancelarii săi practică o serie de coaliții schimbătoare, de tendință conservatoare și burgheză. În timpul guvernării Caprivi (1891-1894), s-a încercat trecerea către "un nou curs"441, manevrând între diferite grupuri de interese. După demisia forțată a acestuia, în urma unor intrigi de
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
lăsat Rusia indiferentă. Obținând asigurările lui Poincaré și conștientă de încetineala pregătirilor, de la 29 iulie a decretat mobilizarea parțială, iar pe 30 a decretat mobilizarea generală. De aceea, "vinovatul" părea a fi nu Austro-Ungaria, ci Rusia, așa cum rezultă din telegrama cancelarului german Bethman Hollweg către ambasadorul Germaniei la Paris (31 iulie 1914): În ciuda eforturilor noastre de mediere încă în curs și a faptului că noi nu am luat nicio măsură de mobilizare, [Rusia] a ordonat mobilizarea întregii sale armate și a
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
europeană și mondială, promovată printr-o armată pătrunsă de "spiritul german". Un spirit care vedea în ideile Revoluției franceze un atentat la valorile democrației, o invitație la dezordine. După începerea războiului, împăratul juca în Germania un rol total nesemnificativ, iar cancelarii slabi se înclinau în fața comandamentului suprem al armatei, al cărui creier era generalul Erich Ludendorff. Mareșalul Paul von Hindenburg, care purta titlul de șef al armatelor, juca un rol secundar. "Războiul scurt" a fost doar o iluzie 481. În august
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Wilson va fi acceptată. La 5 noiembrie 1918, secretarul de stat Robert Lansing trimitea o notă guvernului german, invitându-l să accepte, în numele puterilor occidentale învingătoare, negocierile de armistițiu și tratatul de pace, bazat pe "cele 14 puncte" wilsoniene 506. Cancelarul Max von Baden și generalul Groener au fost de acord cu condițiile păcii propuse de președintele american, considerând, în același timp, că abdicarea împăratului Wilhelm al II-lea era necesară. La 9 noiembrie 1918, în localitatea Spa, împăratul a abdicat
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
regim s-a grupat în jurul a două partide de dreapta: "Populiștii", legați de marea finanță și de industria grea, și Partidul Național german (monarhist și pangermanist), sprijinit pe marii proprietari funciari, pe Biserica luterană și armată, cu lideri ca Stresemann (cancelar din 13 august 1923) și Thysen 589. În opoziție extraparlamentară se aflau partide care afișau nostalgia Germaniei imperiale, precum Partidul Național-Socialist al lui Hitler. În 1923 armata a intervenit împotriva complotiștilor de la München, conduși de Erich von Ludendorff și Adolf
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
peste 13 milioane de voturi și 230 locuri în Reichstag. Hindenburg a fost cel care a semnat condamnarea la moarte a democrației, când, la 30 ianuarie 1933, l-a numit pe Hitler "caporalul din Boemia", conform chiar aprecierii sale disprețuitoare cancelar 598. Putere și dezastru, întrucât în afara membrilor partidului său, din cabinetul lui Hitler făceau parte numeroși oameni de dreapta și miniștri "fără etichetă". Această situație a dat speranța că va fi posibilă o dominație a național-socialiștilor. XII. CONFERINȚE ȘI TRATATE
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Politica de conciliere reciprocă a permis reglarea diferendelor între Franța și Germania. Anii 1924-1929 sunt ani de destindere, de apropiere franco-germană, personalitatea lui Aristide Briand (ministru de externe al Franței în perioada 1925-1932) și flerul politic al lui Gustav Stresemann (cancelar, apoi ministru de externe în perioada 1923-1929) dovedindu-se de bun augur în acest sens. Realismul politicii promovate prin cei doi miniștri a permis așezarea relațiilor pe baze solide. Sunt ani ai apropierii franco-germane606. Acțiunea diplomatică a lui Gustav Stresemann
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în Balcani (Mussolini a aprobat interesele revizioniste ale Ungariei și Bulgariei, pe care a înțeles să le susțină. Prin Tratatele de la Tirana [1926 și 1927] își va extinde protecția asupra Albaniei). În martie 1931, Curtius, noul ministru de externe, și cancelarul austriac Schober semnau un proiect de Uniune vamală. În fața opoziției categorice a Franței, Austria va trebui să renunțe repede la acest proiect. Concomitent, pentru a face presiuni asupra occidentalilor, Germania s-a apropiat de Uniunea Sovietică. După "Acordul de prietenie
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
propria sa miliție: SS (Schutzstaffein, brigăzile de protecție 640). Succesul în alegerile din septembrie 1930 (cu 130 de mandate câștigate)641 i-a creat lui Hitler o dilemă. Și-a dat seama de eroarea pe care o făcuse neacceptând propunerea cancelarului Brüning de a-l înlocui, cu credința că va ajunge președinte învingându-l pe Hindenburg în turul doi (1932)642. Stupoare: în turul doi Hindenburg învinge, cu 19 milioane de voturi față de 13,5 milioane cât obținuse șeful NSDAP. Insuccesul
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]