1,982 matches
-
te manevrează el. Nu-ți jigni cititorul înglodându-l în prea multă subtilitate. Idealul unor artiști e să-și vadă portretul pe tricourile și pe chiloții tinerilor. Cei responsabili transformă viața din dar, în datorie. Semnul esențial al talentului este candoarea. Talentul e ca un copil. Crește frumos dacă ai încredere în el. Încorporează în viață îndemnul “carpe diem”! Nu-l lăsa doar ca testament. Studiază oamenii, nu-i frunzări! Schimbul ideal de generații se face numai alergând un segment umăr
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la stratul de aur al tăcerii. În privința poporului tău, nu-ți rămâne decât șansa optimismului. Morala trebuie să vizeze distrugerea păcatului, nu a păcătosului. În orice demers, fascinant e drumul și ideea nu neapărat rezultatul. Vitalitatea artistului stă și în candoarea neconsumată încă. Arta ar putea combate obezitatea cerebrală. De singurătate te poate scăpa numai o mare pasiune. Scriu ca să-l găsesc pe cel ascuns în mine. Creatorul de artă pune sub lupă ridurile timpului său. Drumurile spre absolut străbat : credința
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
imbecili. Ne fascinează zelul minciunii, nu rechizitoriul tăcerii. Atât înțeleapta Grecie, cât și puternica Romă au fost surpate, nu de armatele vrăjmașe, ci de banale vicii... interioare. Succesul dizolvă prieteniile literare, așa cum mercurul atacă aurul. Miorița - lirismul unei filosofii a candorii sacrificate. Unii și - ar fi dorit doar un duel de bâte. Când o femeie o ia pe un drum greșit, mulți bărbați vor veni pe urmele ei. Cel bogat se teme și de prieteni. Unele reprezentații teatrale actuale își propun
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
celui de-al doilea război mondial, etc. Și nimeni nu va cunoaște sufletul lui Karin, dacă n-o va asculta cum cântă la pian - perora el de cele mai multe ori a pagubă-atunci abia o cunoști pe Karin. Atunci își revarsă ea candorile sufletești. Așa vorbea de înfocat Epa, ca și cum nici tata, nici mama nu ar fi auzit-o pe Karin cântând la pian, Karin-relua Epa-a adus cu ea din Viena, pianul. Practic nu pianul. Muzica a adus-o. Pianul îl cumpărase tatăl
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
persistat În sistemul meu de cunoaștere. Eram studentă la facultatea de filologie și la colocviul de materialism filosofic, Îl aveam profesor pe Henri Wald, fiind Întrebată cum Îmi explic eu teoria materialistă a cognoscibilității lumii, am răspuns cu o Înduioșătoare candoare - nu aveam pe atunci nici o bibliografie În acest sens care să mă fi putut satisface - că eu Îmi Închipui universul asemănător unui organism uman, soarele fiind creierul care guvernează totul și plantele celelalte organe care i se supun. Spre surprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că va Întîlni În grădina parohială vreo fată necunoscută, căreia va cuteza să-i vorbească și cu care va dansa pe iarbă, pînă noaptea tîrziu, Învăluiți În mireasma micsandrelor. Cum Însă visele acestea nu se Împliniseră niciodată, Își păstrase intactă candoarea. La fel și capacitatea de a se emoționa. Era convins că dacă va intra pe poartă, Îndreptîndu-se Înspre iarba de sub platanii aceia, i se va Întîmpla ceva neobișnuit, deși acum nu-și mai dorea o fată sau un inel fermecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bine c-ai murit. Dar oare Îți dai seama ce fericită ești?“ Îl Îngrozea gîndul că un copil se poate schimba Într-atît și se Întreba cum s-ar simți un mort dacă ar asista, neputincios, la o asemenea trecere de la candoare la păcătoșenie. „E ca-ntru-un balamuc!“ exclamă maică-sa. „A, nu, Într-un balamuc e mai multă liniște, Îi răspunse el. O știu din propria mea experiență, căci am fost internat cîtva timp Într-o casă de nebuni. Toți se purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
proprii unei existențe de om adult, pe care se străduia s-o imite, ca Într-o joacă. Fără ele, arăta decorativă și fragilă, deși Rowe știa că viața nu putuse s-o Înfrîngă; doar cearcănele ușoare din jurul ochilor, plini de candoare ca a unui copil, Îi trădau trecutul. — Îți place și dumitale partea mecanică a grădinăritului? o Întrebă el. Adică, statuile din care țîșnește apa... Privind-o, inima Îi bătea cu putere, ca și cum ar fi fost un tinerel la prima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de amintiri Își recăpătau locul În memoria lui. Parcă auzea, de pildă, glasul domnului Rennit: „SÎnt de acord cu Johns“. Și parcă vedea sendvișul din farfurioara de lîngă telefon. În sufletul lui se ciocneau sentimente contradictorii: mila Îl Îmboldea, dar candoarea lui nu se lăsa Învinsă; spiritul de aventură se bătea, În numele fericirii, cu bunul-simț, pe care-l asocia cu toate calamitățile și ororile posibile... Lipsa lui de maturitate Îl făcuse să nu dezvăluie cifrele numărului de telefon format de Cost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trec, din copil se ivește un tînăr și la urmă un bătrîn. Fiecare e mereu altul într-un tipar care tot timpul rămîne la fel. Cum să nu te înfioare această moarte permanentă care ne însoțește și de care numai candoarea nu ia cunoștință? Gustul nostru pentru efemer e dovada dragostei cu care ne îngrădim. Prea mult ne iubim ca să ne agățăm de fleacuri. De aceea cuminte e să urcăm în căruța meșterită pentru toți. Cu astfel de ispravă nu poți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a izbutit însă să-mi aranjeze o întîlnire cu autorul ei. A trebuit să mă mulțumesc cu o fotografie din care, zbanghi, mă privea un tînăr jenat de obiectiv. Figura se armoniza cu textul, căci numai un om plin de candoare își poate permite să ceară, pe atîta cîtime de foi, mîna unei femei. Grave, scrisorile de acest gen nu impresionează pe cele cărora li se adresează. Nu Cicero, ci Hannibal a cucerit Italia. Cu vioiciunea care le stă în caracter
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
celorlalți ucenici din atelierul lui Rosselli. Maestrul îl prefera, l-a luat la Roma pentru a picta scenele din capela Papei. Harul izbucnea spontan, cu naturalețe și putere, la distanță de mijlocia pricepere a celorlalți, poate și din pricina seriozității și candorii sale. Un tânăr înzestrat, prin urmare, cu defecte suportabile... poate, cine știe, i-ar plăcea un astfel de fiu. Florentinii se lăsau cuceriți, când Cosimo era de-acum un bărbat în puterea vârstei, de faima lui în organizarea celebrelor mascarade
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pierdut fizic, dar care-i oferă șansa de a l perpetua în conștiință. Atașamentul față de propriul trecut, asumat, concomitent, cu nostalgie și patos - o pledoarie indirectă pentru evadarea, cel puțin temporară, din prezent, în spațiul matricial al împlinirilor, epurate, prin candoare, de orice ingerință a unui concret meschin - induce însă și atitudinea vizionară care netezește, voit, incongruențele dintre existent și dorit, iar, în acest scop, eul are de luptat, în primul rând, cu sine: să îți ții gura / la piață... Atent
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
suflarea, apare ca un nou, paradoxal, erou civilizator, ca un alt Prometeu, care nu-i aduce orașului focul, ci nufărul, fără de care Orașul este ca o scoică uscată. / Rodion îi va aduce nufărul / așa cum Prometeu cândva focul, amintindu-i existența candorii, a gingășiei, a simplității obârșiilor, păstrate numai într-un loc izolat cum e Delta, fiindcă, descinzând ca din mit, el și lumea lui par a se fi suspendat în atemporal. În plus, Rodion este asemenea tuturor și, în același timp
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
oarece entuziasm. Stimulat de o activitate total nouă pentru mine, am scris primele două treimi ale cărții în doi ani, pătrunzând adânc în istoria de început a familiei Winshaw și consemnând tot ce am găsit în ea cu o extraordinară candoare: pentru că mi s-a părut evident încă de la început că aveam de-a face cu o familie de criminali, care își construiseră averea și prestigiul prin tot felul de escrocherii, plastografieri, însușiri abuzive de proprietate, furturi, înșelăciuni, potlogării, scamatorii, jafuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
împărțirile, criticile pe care le întâmpină, ci îmi iau libertatea de a fi doar un comentator al operei lui. Și pentru mine, totuși, Boancă este un artist, o minune de „naiv”, dar nu-i destul, este un om dăruit cu candoarea artistului. Uneori, privindu-i tablourile, așa modeste cum sunt, neînrămate, pictate cu culori ieftine, am parcă teama de a nu-l surprinde pe autorul lor zburând către teritoriile artei visului lui, știind unde îi este de fapt originea. Prof. Dr.
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
despre politică, fiindcă aceasta nu trebuie să fie decît sistema înțelepciunii, dar care e suspectată, de obicei, a fi breviarul înșelătoriilor. Lor le revine să izgonească viclenele subtilități și reaua credință a tratatelor și să redea, iarăși, vigoare onestității și candorii care, la drept vorbind, nu prea sînt de găsit printre suverani. Lor le revine să arate că sînt tot atît de puțin rîvnitori la pămînturile vecinilor lor, pe cît de geloși în privința păstrării intacte a propriilor lor state. Principele care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Nici părul blond, stins de o lumină trădată și ea, nu mai cheamă mângâierile cândva transparente și naive. Ironie N-ai să petreci vara aceasta cu mine, nu va fi nici nuntă nici moarte rochia mea albă și-a pierdut candoarea acestor mari sărbători. Nici nuntă să ne învăluie mireasma credinței, nici cucernica îngenunchere în fața morții. Este și acesta un portret a trecut ca o ironie ca frunza a apărat floarea de ploaie și furtuni, de soarele pătimaș, ce ne adoarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
un mire. Jalnic și impur țopăiau peste portativ fără sunete, cu slăvi sălbatice de ger, firea a rămas sticloasă și fără cer. * * * Un gest copilăresc era sărutul ce îmbrățișa umărul din care creștea aripa, protectoarea mea. Atunci nu știam câtă candoare era în buzele mele și ce bucurie să găsești un sprijin patimilor pământești! Timpul a fost puțin, zilele numărate tâmplele fierbinți de-ntristare, nu le mai simt ocrotirea, poate să cadă oricând, să zboare ca un gând, să plece în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
lumea păcatului, sub aripa grea a bărbatului. * * * Fericirea a existat, știu sigur; ea a plecat nevinovat din trupul cel mai mistuit, de dorințe nemărginit. Cu noblețe a crescut din piedestal s-a întregit în marmura pură, fără fisură, într-o candoare copilărească să crească, fecioară cu trupul de aer. Frumoasă ca în vechea Eladă cu: floare, pietriș și multe vegetale alunecate pe furiș s-a îmbrăcat în zale. Fericirea se măsoară în timp, fără mărturisiri repetate, făptura mică apare și dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
deplasări sunt memoria și imaginarul. Fiindu-i străină lumea de azi: Stau mut în fața televizorului/și nu-l aud;/văd imaginile altei lumi/care nu mai este a mea, părându-i vetustă, inautentică, până și rochia preferată și-a pierdut candoarea și părul blond nu mai cheamă mângâierile transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de febră, este bântuită de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu aripile rănite, pândită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de febră, este bântuită de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se retrage în vârsta perfectei candori. Își amintește, bunăoară, un vis cu cerbi: Aveau ramurile umbroase/și dure, bătrâni ca a lumii petală/ de argint clătinată în salbe;/ duceau cu ei pădurile albe. Retrăiește, în alt vis, vechea cetate de la Ada Kaleh: Am visat, peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Am fost alături, aproape nedespărțiți, vreo treizeci de ani. Mai mic cu doi ani decît mine, profesor de compoziție la Academia de Arte Frumoase. Dispariția lui absurdă m-a modificat pentru totdeauna (odată cu el mi-au murit copilăria și adolescența, candoarea, și am sperat oarecum obscur că Andrei, fiul meu, Îl va substitui, Înlocui, recompune, Învia, ce prostie, infernul reducerii lumii cu o viață este acela În care nici o sută de copii, nici zece mii de iubiri nu pot vindeca o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poliția găsește la locul crimei un fir de păr pubian, rezistent la tracțiuni și tornade, și astfel Își dau seama cu cine au de-a face odată cu noi, cînd privim ursuleții de pe bancheta din spate a mașinii Îndrăgostiților asasini, așadar candoarea mai există chiar și-n inima lor, e noapte, ei se iubesc, fîșÎie pe autostradă ca-n Wild Heart, doar că Oliver Stone are mai puțin umor decît Lynch, e mai rar vizitat de har, dar și cînd e vizitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru că este supremul dar de care trebuie să ne bucurăm”. (p.40) Cartea apare într-o ținută grafică ireproșabilă iar buchetul de lăcrămioare de pe ultima copertă simbol al primăverii naturii și al purității vieții adaugă un plus de prospețime și candoare conținutului volumului pe care îl străjuiește. Ion N. OPREA CĂLĂTOR CĂTRE O SUTĂ DE ANI Există părerea, nu a multora, că nu poți fi creator de producție literar-artistică decât până la vreo 50 de ani. În consecință, după împlinirea acestor ani
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]