1,947 matches
-
a făcut în prima zi din clasa a XI-a, când a fugit de la filologie, la liceul de artă din oraș. Astfel, a făcut ultimii doi ani de liceu la Colegiul Național de Artă Octav Băncilă, absolvind la secția de canto, în anul 2008. A continuat să ia lecții de canto și în București, unde s-a mutat în același an, pentru a studia la Facultatea de Litere. La data de 1 ianuarie 2012, în urma voturilor telespectatorilor, a fost declarat câștigătorul
Andrei Leonte () [Corola-website/Science/328436_a_329765]
-
când a fugit de la filologie, la liceul de artă din oraș. Astfel, a făcut ultimii doi ani de liceu la Colegiul Național de Artă Octav Băncilă, absolvind la secția de canto, în anul 2008. A continuat să ia lecții de canto și în București, unde s-a mutat în același an, pentru a studia la Facultatea de Litere. La data de 1 ianuarie 2012, în urma voturilor telespectatorilor, a fost declarat câștigătorul emisiunii concurs X Factor (primul sezon). În urma acestui fapt, Andrei
Andrei Leonte () [Corola-website/Science/328436_a_329765]
-
(1919 - iunie 1994) a fost o scriitoare, jurnalistă și traducătoare argentiniană, cunoscută mai ales pentru relația ei cu Jorge Luis Borges. Canto era descendentă a unei vechi familii uruguayene. Printre strămoșii săi s-au aflat mai mulți comandanți militari importanți. Fratele ei, Patricio Canto, a fost, de asemenea, scriitor, el fiind cunoscut ca autor al eseului " El caso Ortega y Gasset" despre
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
a fost o scriitoare, jurnalistă și traducătoare argentiniană, cunoscută mai ales pentru relația ei cu Jorge Luis Borges. Canto era descendentă a unei vechi familii uruguayene. Printre strămoșii săi s-au aflat mai mulți comandanți militari importanți. Fratele ei, Patricio Canto, a fost, de asemenea, scriitor, el fiind cunoscut ca autor al eseului " El caso Ortega y Gasset" despre celebrul filosof spaniol. Estela a realizat mai multe activități la sfârșitul anilor 1930 și începutul anilor 1940, inclusiv ca dansatoare de închiriat
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
începutul anilor 1940, inclusiv ca dansatoare de închiriat la o sală de dans locală, unde bărbații puteau plăti femei pentru a dansa cu ei anumite dansuri. În 1944, în casa lui Adolfo Bioy Casares și a soției sale, Silvina Ocampo, Canto l-a cunoscut pe scriitorul Jorge Luis Borges. Borges avea la acel moment o reputație bine cunoscută în cercurile literare. Inițial, el nu a observat-o pe Canto. Ea l-a privit cu admirație și curiozitate, dar nu avea nici un
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
în casa lui Adolfo Bioy Casares și a soției sale, Silvina Ocampo, Canto l-a cunoscut pe scriitorul Jorge Luis Borges. Borges avea la acel moment o reputație bine cunoscută în cercurile literare. Inițial, el nu a observat-o pe Canto. Ea l-a privit cu admirație și curiozitate, dar nu avea nici un interes în inițierea unor relații sentimentale cu intelectuali. „Era rotofei, destul de înalt și cu spatele drept, cu o figură palidă și cărnoasă, avea picioare uimitor de mici și
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
mici și o mână pe care, când o strângeai, părea lipsită de oase, flască, de parcă ar fi fost stânjenită de inevitabila povară. Vocea îi era tremurătoare, părea să bâjbâie după cuvinte și să ceară voie a le rosti”, își amintea Canto despre Borges în cartea ei de memorii. Cu prilejul unei alte reuniuni în casa lui Bioy, Borges s-a oferit să o însoțească. Ei s-au plimbat, au dansat și au discutat până târziu, descoperind, printre alte lucruri, că aveau
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
reuniuni în casa lui Bioy, Borges s-a oferit să o însoțească. Ei s-au plimbat, au dansat și au discutat până târziu, descoperind, printre alte lucruri, că aveau o admirație pentru George Bernard Shaw. Borges s-a îndrăgostit de Canto și i-a scris o serie de scrisori romantice, pe care Canto le va publica mai târziu în 1989 în cartea ei despre relația lor. În această carte, Canto a spus următoarele despre relația lor: Contrariind-o pe mama lui
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
Ei s-au plimbat, au dansat și au discutat până târziu, descoperind, printre alte lucruri, că aveau o admirație pentru George Bernard Shaw. Borges s-a îndrăgostit de Canto și i-a scris o serie de scrisori romantice, pe care Canto le va publica mai târziu în 1989 în cartea ei despre relația lor. În această carte, Canto a spus următoarele despre relația lor: Contrariind-o pe mama lui, Leonor Acevedo Suárez, care nu o plăcea pe din cauza liberalismului ei sexual și a
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
o admirație pentru George Bernard Shaw. Borges s-a îndrăgostit de Canto și i-a scris o serie de scrisori romantice, pe care Canto le va publica mai târziu în 1989 în cartea ei despre relația lor. În această carte, Canto a spus următoarele despre relația lor: Contrariind-o pe mama lui, Leonor Acevedo Suárez, care nu o plăcea pe din cauza liberalismului ei sexual și a relațiilor efemere pe care le întreținuse cu diferiți bărbați, Borges i-a propus să se căsătorească. Ea
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
pe mama lui, Leonor Acevedo Suárez, care nu o plăcea pe din cauza liberalismului ei sexual și a relațiilor efemere pe care le întreținuse cu diferiți bărbați, Borges i-a propus să se căsătorească. Ea i-a răspuns: Pasiunea lui Borges pentru Estela Canto s-a stins odată cu trecerea timpului. Mulți ani mai târziu, ei au restabilit legătura și au devenit prieteni. Borges i-a dedicat Estelei Canto povestirea "El Aleph". Se presupune că ea ar fi fost sursa de inspirație pentru personajul Beatriz
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
Borges i-a propus să se căsătorească. Ea i-a răspuns: Pasiunea lui Borges pentru Estela Canto s-a stins odată cu trecerea timpului. Mulți ani mai târziu, ei au restabilit legătura și au devenit prieteni. Borges i-a dedicat Estelei Canto povestirea "El Aleph". Se presupune că ea ar fi fost sursa de inspirație pentru personajul Beatriz Viterbo, iubirea neîmpărtășită a naratorului. Borges i-a oferit în dar manuscrisul original în semn de recunoștință a ajutorului oferit la dactilografierea scrierii. Canto
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
Canto povestirea "El Aleph". Se presupune că ea ar fi fost sursa de inspirație pentru personajul Beatriz Viterbo, iubirea neîmpărtășită a naratorului. Borges i-a oferit în dar manuscrisul original în semn de recunoștință a ajutorului oferit la dactilografierea scrierii. Canto a vândut acest manuscris la casa de licitații Sotheby's pentru treizeci de mii de dolari, iar scrierea olografă a fost cumpărată de către Biblioteca Națională a Spaniei. Canto a scris eseuri o lungă perioadă la revista "Sur" și a realizat
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
manuscrisul original în semn de recunoștință a ajutorului oferit la dactilografierea scrierii. Canto a vândut acest manuscris la casa de licitații Sotheby's pentru treizeci de mii de dolari, iar scrierea olografă a fost cumpărată de către Biblioteca Națională a Spaniei. Canto a scris eseuri o lungă perioadă la revista "Sur" și a realizat mai multe traduceri, printre care se remarcă "În căutarea timpului pierdut" a lui Marcel Proust. Ea a colaborat în 1979 la scenariul filmului "El Fausto criollo" regizat de
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
realizat mai multe traduceri, printre care se remarcă "În căutarea timpului pierdut" a lui Marcel Proust. Ea a colaborat în 1979 la scenariul filmului "El Fausto criollo" regizat de Luis Saslavsky. Cea mai mare parte a operei literare a Estelei Canto descrie viața din Buenos Aires din perioada de dinaintea peronismului, ezitând între simbolism și psihologism. În 1989 ea a publicat "Borges a contraluz", o biografie a celebrului autor, în care a povestit mai multe detalii intime ale relației lor și a inclus
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
Borges a contraluz", o biografie a celebrului autor, în care a povestit mai multe detalii intime ale relației lor și a inclus scrisori. În 1999 această carte a fost adaptată într-un film, regizat de Javier Torre și intitulat "Estela Canto, un amor de Borges".
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
muzică clasică, a mers atât de departe încât l-a numit pe Ruffo „un geniu”. Născut Ruffo Titta în Pisa (el a inversat prenumele și numele de familie în interpretările de pe scenă), Ruffo a fost fiul unui inginer. A studiat canto cu mai mulți profesori. În "Musical America" din 27 decembrie 1913, Ruffo a scris următoarele: „Având în vedere faptul că numeroși profesori de voce s-au străduit să-și revendice meritul de a-mi fi fost „profesori” doresc să afirm
Titta Ruffo () [Corola-website/Science/336526_a_337855]
-
manifestări muzicale cu participarea elevilor de la Liceul de Artă Ploiești, studenți și cadre didactice de la Universitatea de Muzică București și Concursul Național de Interpretare și Creație Muzicală ce poartă numele acestui muzician, pentru elevii și studenții care studiază pianul, vioara, canto clasic și compoziție muzicală în liceele și facultățile de muzică din România și din Republica Moldova.
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” () [Corola-website/Science/331370_a_332699]
-
din gură, acompaniindu-și mama, care obișnuia să cânte la sărbători în familie sau în adunări ale comunității evreilor iemeniți în Palestina. La 14 ani primele ei cântece au fost deja difuzate la radio Ierusalim. Ea a luat lecții de canto și actorie la Studioul Shulamit din Tel Aviv, unde l-a întâlnit pe Shlomo Bosmi, director al studioului, care a devenit propriul ei impresar. În 1939, când ea avea 16 ani, cei doi s-au căsătorit. În 1945 Shoshana Damari
Shoshana Damari () [Corola-website/Science/334201_a_335530]
-
Hâncu; n. 24 septembrie 1897, Artiomovsk, Ekaterinoslav, Imperiul Rus; d. 7 august 1970, Chișinău) a fost o cântăreață de operă (soprană lirică) A făcut studii muzicale la Școala Medie de Muzică din Chișinău în anii 1910-1915 cu Iacob Gorsky (clasa canto), apoi lecții de canto cu Lidia Lipkovski în 1918. A frecventat Institutul Muzical Dramatic „Ludwig van Beethoven” din Odesa (1918), Conservatorul „Giuseppe Verdi” din Milano (1922-1925; clasa canto cu Vittorio Vanzzo) și Conservatorul din Chișinău (1948-1952; armonia cu L. Gurov
Lidia Babici () [Corola-website/Science/334370_a_335699]
-
1897, Artiomovsk, Ekaterinoslav, Imperiul Rus; d. 7 august 1970, Chișinău) a fost o cântăreață de operă (soprană lirică) A făcut studii muzicale la Școala Medie de Muzică din Chișinău în anii 1910-1915 cu Iacob Gorsky (clasa canto), apoi lecții de canto cu Lidia Lipkovski în 1918. A frecventat Institutul Muzical Dramatic „Ludwig van Beethoven” din Odesa (1918), Conservatorul „Giuseppe Verdi” din Milano (1922-1925; clasa canto cu Vittorio Vanzzo) și Conservatorul din Chișinău (1948-1952; armonia cu L. Gurov, solfegiul cu S. Zlatov
Lidia Babici () [Corola-website/Science/334370_a_335699]
-
Medie de Muzică din Chișinău în anii 1910-1915 cu Iacob Gorsky (clasa canto), apoi lecții de canto cu Lidia Lipkovski în 1918. A frecventat Institutul Muzical Dramatic „Ludwig van Beethoven” din Odesa (1918), Conservatorul „Giuseppe Verdi” din Milano (1922-1925; clasa canto cu Vittorio Vanzzo) și Conservatorul din Chișinău (1948-1952; armonia cu L. Gurov, solfegiul cu S. Zlatov, istoria muzicii cu A. Abramovici și A Beilina). Activează ca solistă la Opera Națională din București și la Capela Societății „Cântarea României” între anii
Lidia Babici () [Corola-website/Science/334370_a_335699]
-
A Beilina). Activează ca solistă la Opera Națională din București și la Capela Societății „Cântarea României” între anii 1926 și 1939. Revine la Chișinău, unde cântă la Filarmonică (anii 1940-1941) și în ansamblul de cântece și dansuri „Doina” (1941-1944). Predă canto la Conservatorul din Chișinău din 1944. Debutează pe scena Operei Române, în 1925, în rolul Violetei din "Traviata" de Giuseppe Verdi. A mai interpretat: a avut turnee la Paris, Berlin, Stuttgart, Roma, Varșovia. Printre discipolii săi se numără Valentina Savițchi
Lidia Babici () [Corola-website/Science/334370_a_335699]
-
a fost o interpretă de romanțe și de estradă moldoveancă, stabilită către sfârșitul vieții în Rusia. S-a născut în familia interpretului de operă Nicolae Levițchi și a balerinei Evghenia Skorodinskaia, fiica generalului Aleksandr Skorodinskii. A făcut studii muzicale de canto la profesorul Sigismund Zalevschi în anii 1934-1939. A debutat alături de tatăl său în cafeneaua "Armenonville" din Cannes la vârsta de 13 ani (după alte surse, debutează în restaurantul caucazian "Kazbek" din Paris). Din 1930 până în 1937 a cântat la numeroase
Alla Baianova () [Corola-website/Science/334393_a_335722]
-
unui public dansant. Spectacolele durau adeseori cinci ore. Cântecele care îi plăcea cel mai mult să le interpreteze erau șlagărele: ""All of Me"", ""Night and Day"" and ""Begin the Beguine"". Pentru a progresa a început și să ia lecții de canto. Mai târziu s-a alăturat unei orchestre de 15 instrumentiști, care interpretau piese de jazz din repertoriul lui Glenn Miller, Duke Ellington și Count Basie; cântărețele ei preferate erau Ella Fitzgerald și Peggy Lee. În 1963 și-a format propria
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]