2,287 matches
-
o persoană, în maxim două tururi de scrutin, pentru a reprezenta cantonul la nivel departamental. De asemenea, cantoanele formează o circumscripție judiciară, fiecare posedând un tribunal de primă instanță. În zonele urbane, o comună poate fi împărțită în mai multe cantoane, iar în zonele rurale, un canton este format din mai multe comune. De cele mai multe ori, anumite servicii administrative ale statului, cum ar fi jandarmeria, sunt situate doar în reședința cantonului. Singura comună ce nu conține cantoane este Parisul, unde consiliul
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
de scrutin, pentru a reprezenta cantonul la nivel departamental. De asemenea, cantoanele formează o circumscripție judiciară, fiecare posedând un tribunal de primă instanță. În zonele urbane, o comună poate fi împărțită în mai multe cantoane, iar în zonele rurale, un canton este format din mai multe comune. De cele mai multe ori, anumite servicii administrative ale statului, cum ar fi jandarmeria, sunt situate doar în reședința cantonului. Singura comună ce nu conține cantoane este Parisul, unde consiliul general al departamentului este ales în
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
zonele urbane, o comună poate fi împărțită în mai multe cantoane, iar în zonele rurale, un canton este format din mai multe comune. De cele mai multe ori, anumite servicii administrative ale statului, cum ar fi jandarmeria, sunt situate doar în reședința cantonului. Singura comună ce nu conține cantoane este Parisul, unde consiliul general al departamentului este ales în mod diferit, neexistând cantoanele în sensul electoral al termenului. Uneori, cele 20 de arondismente ale Parisului sunt uneori considerate cantoane din punct de vedere
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
împărțită în mai multe cantoane, iar în zonele rurale, un canton este format din mai multe comune. De cele mai multe ori, anumite servicii administrative ale statului, cum ar fi jandarmeria, sunt situate doar în reședința cantonului. Singura comună ce nu conține cantoane este Parisul, unde consiliul general al departamentului este ales în mod diferit, neexistând cantoanele în sensul electoral al termenului. Uneori, cele 20 de arondismente ale Parisului sunt uneori considerate cantoane din punct de vedere statistic. Cantoanele au fost create în
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
mai multe comune. De cele mai multe ori, anumite servicii administrative ale statului, cum ar fi jandarmeria, sunt situate doar în reședința cantonului. Singura comună ce nu conține cantoane este Parisul, unde consiliul general al departamentului este ales în mod diferit, neexistând cantoanele în sensul electoral al termenului. Uneori, cele 20 de arondismente ale Parisului sunt uneori considerate cantoane din punct de vedere statistic. Cantoanele au fost create în 1790, în același timp cu departamentele, de către "Comitetul de Diviziune al teritoriului" (). Inițial au
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
situate doar în reședința cantonului. Singura comună ce nu conține cantoane este Parisul, unde consiliul general al departamentului este ales în mod diferit, neexistând cantoanele în sensul electoral al termenului. Uneori, cele 20 de arondismente ale Parisului sunt uneori considerate cantoane din punct de vedere statistic. Cantoanele au fost create în 1790, în același timp cu departamentele, de către "Comitetul de Diviziune al teritoriului" (). Inițial au fost regrupate în districte, apoi, din 1800 au fost regrupate în arondismente. La momentul creării cantoanelor
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
comună ce nu conține cantoane este Parisul, unde consiliul general al departamentului este ales în mod diferit, neexistând cantoanele în sensul electoral al termenului. Uneori, cele 20 de arondismente ale Parisului sunt uneori considerate cantoane din punct de vedere statistic. Cantoanele au fost create în 1790, în același timp cu departamentele, de către "Comitetul de Diviziune al teritoriului" (). Inițial au fost regrupate în districte, apoi, din 1800 au fost regrupate în arondismente. La momentul creării cantoanelor în 1790, numărul lor era mult
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
cantoane din punct de vedere statistic. Cantoanele au fost create în 1790, în același timp cu departamentele, de către "Comitetul de Diviziune al teritoriului" (). Inițial au fost regrupate în districte, apoi, din 1800 au fost regrupate în arondismente. La momentul creării cantoanelor în 1790, numărul lor era mult mai mare decât astăzi, existând între 40 și 60 de cantoane în fiecare departament. Numărul lor a fost redus drastic prin legea din "8 pluviôse" al anului IX al Calendarului Republican Francez (28 ianuarie
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
de către "Comitetul de Diviziune al teritoriului" (). Inițial au fost regrupate în districte, apoi, din 1800 au fost regrupate în arondismente. La momentul creării cantoanelor în 1790, numărul lor era mult mai mare decât astăzi, existând între 40 și 60 de cantoane în fiecare departament. Numărul lor a fost redus drastic prin legea din "8 pluviôse" al anului IX al Calendarului Republican Francez (28 ianuarie 1801). Primii prefecți numiți de către guvern, au avut rolul de a stabilii în cadrul departamentului lor, repartizarea comunelor
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
departament. Numărul lor a fost redus drastic prin legea din "8 pluviôse" al anului IX al Calendarului Republican Francez (28 ianuarie 1801). Primii prefecți numiți de către guvern, au avut rolul de a stabilii în cadrul departamentului lor, repartizarea comunelor în cadrul noilor cantoane. Listele au fost aprobate și au fost publicate în anii 1801-1802 constituind până în ziua de astăzi baza diviziunii administrative în cantoane. Din 1800, unele cantoane foarte slab populate au fost suprimate, în timp ce alte cantoane noi au fost create în anumite
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
1801). Primii prefecți numiți de către guvern, au avut rolul de a stabilii în cadrul departamentului lor, repartizarea comunelor în cadrul noilor cantoane. Listele au fost aprobate și au fost publicate în anii 1801-1802 constituind până în ziua de astăzi baza diviziunii administrative în cantoane. Din 1800, unele cantoane foarte slab populate au fost suprimate, în timp ce alte cantoane noi au fost create în anumite zone ce au cunoscut o importantă creștere demografică. Astfel, numărul lor a crescut sensibil față de cel existent la începutul secolului XIX
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
de către guvern, au avut rolul de a stabilii în cadrul departamentului lor, repartizarea comunelor în cadrul noilor cantoane. Listele au fost aprobate și au fost publicate în anii 1801-1802 constituind până în ziua de astăzi baza diviziunii administrative în cantoane. Din 1800, unele cantoane foarte slab populate au fost suprimate, în timp ce alte cantoane noi au fost create în anumite zone ce au cunoscut o importantă creștere demografică. Astfel, numărul lor a crescut sensibil față de cel existent la începutul secolului XIX. Numărul de cantoane este
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
departamentului lor, repartizarea comunelor în cadrul noilor cantoane. Listele au fost aprobate și au fost publicate în anii 1801-1802 constituind până în ziua de astăzi baza diviziunii administrative în cantoane. Din 1800, unele cantoane foarte slab populate au fost suprimate, în timp ce alte cantoane noi au fost create în anumite zone ce au cunoscut o importantă creștere demografică. Astfel, numărul lor a crescut sensibil față de cel existent la începutul secolului XIX. Numărul de cantoane este variabil de la un departament la altul, Territoire de Belfort
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
unele cantoane foarte slab populate au fost suprimate, în timp ce alte cantoane noi au fost create în anumite zone ce au cunoscut o importantă creștere demografică. Astfel, numărul lor a crescut sensibil față de cel existent la începutul secolului XIX. Numărul de cantoane este variabil de la un departament la altul, Territoire de Belfort având doar 15, în timp ce departamentul Nord conține 79. În 2004 numărul total era de 4.039 cantoane, din care 156 sunt în departamentele de peste mări. Insula Mayotte, o colectivitate de peste
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
lor a crescut sensibil față de cel existent la începutul secolului XIX. Numărul de cantoane este variabil de la un departament la altul, Territoire de Belfort având doar 15, în timp ce departamentul Nord conține 79. În 2004 numărul total era de 4.039 cantoane, din care 156 sunt în departamentele de peste mări. Insula Mayotte, o colectivitate de peste mări franceză, a cărei administrație teritorială este similară cu aceea a unui departament, este divizată în 19 cantoane. Doar cantoanele Gaillon-Campagne și Sarreguemines-Campagne, din departamentul Eure respectiv
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
79. În 2004 numărul total era de 4.039 cantoane, din care 156 sunt în departamentele de peste mări. Insula Mayotte, o colectivitate de peste mări franceză, a cărei administrație teritorială este similară cu aceea a unui departament, este divizată în 19 cantoane. Doar cantoanele Gaillon-Campagne și Sarreguemines-Campagne, din departamentul Eure respectiv din departamentul Moselle, nu conțin comuna reședință.
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
2004 numărul total era de 4.039 cantoane, din care 156 sunt în departamentele de peste mări. Insula Mayotte, o colectivitate de peste mări franceză, a cărei administrație teritorială este similară cu aceea a unui departament, este divizată în 19 cantoane. Doar cantoanele Gaillon-Campagne și Sarreguemines-Campagne, din departamentul Eure respectiv din departamentul Moselle, nu conțin comuna reședință.
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
fi foarte dificile. Unele din locurile unde a stat Rilke au fost Soglio, Locarno și Berg am Irchel. Abia în vara anului 1921 și-a găsit o locuință convenabilă în turnul castelului din Muzot (în ) în apropiere de Sierre, în Cantonul Wallis. În luna mai 1922, Werner Reinhart (1884-1951), care era pe post de mecena pentru Rilke, a cumpărat clădirea și i-a pus-o la dispoziție poetului fără a-i cere chirie. A urmat o perioadă de creație intensă când
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]
-
s-a putut diagnostica și boala de care a suferit Rilke: leucemie. Poetul a decedat pe 29 decembrie 1926 în sanatoriul "Valmont sur Territet", da lângă Montreux, iar pe 2 ianuarie 1927 a fost înmormântat în cimitirul din Raron în Cantonul Wallis. Pe piatra sa de mormânt este înscris un text pe care și-l alesese singur când era pe moarte: "Rose, oh reiner Widerspruch Lust / Niemandes Schlaf zu sein unter soviel / Lidern" (Trandafir, oh, contradicție pură, de a nu fi
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]
-
centrul satului, la o triplă bifurcație. Distanța de parcurs: circa 10 km. II. Bratca-Valea Brătcuței-Damiș. Traseul are același punct de plecare, dar la indicatorul spre Valea Brătcuței se urmează acest drum. După circa 1 km se depășesc ultimele case și cantonul silvic Bratca, apoi se intră în Cheile Brătcuței (circa 4 km). Pe dreapta se pot remarca izbucurile Brătcuței (care adună pâraiele din Depresiunea Ponoraș) și Dămișenilor, pentru ca la circa 500 m amonte de ultimul, „La Mori”, se trece un podeț
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
Deși istoria Elveției moderne poate fi considerată că începe la 1848, când Confederatia Helvetica a devenit un stat federal (mai exact, o republică federală), istoria Confederației Elveției ca o uniune de cantoane relativ autonome începe cu circa 600 de ani mai devreme, făcând această țară una dintre cele mai vechi republici din lume care există neîntrerupt de la fondarea ei din 1291 și până astăzi. Articolul de față prezintă istoria Elveției atât înainte
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
de față prezintă istoria Elveției atât înainte, cât și după fondarea Confederației inițiale, scoțând în evidență evenimentele notabile care au avut loc pe teritoriul de azi al Elveției. La început evenimentele prezentate sunt mai ales cele legate de primele trei cantoane fondatoare ale Confederației (Uri, Schwyz și Unterwalden, situate în centrul Elveției), extinzându-se mai apoi, pe măsură ce Confederația a crescut, până la maxima extindere de azi, care se menține din 1815. Dovezile arheologice sugerează că în zona de câmpie a Alpilor Elvețieni
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
Dinastia Zähringer s-a încheiat cu moartea lui Berchtold V. După 1218 și orașele lor au devenit independente (germană: "reichsfrei"). Rudolf I de Habsburg, care a devenit Sfânt Împărat Roman în 1273, a revocat de facto statutul de independență acordat cantoanelor Uri, Schwyz și Unterwalden. Aceste cantoane zise „forestiere” au pierdut, astfel, statutul de independență și au fost guvernate de logofeți (germană: "Vogt"). În 1291, cantoanele Uri, Schwyz și Unterwalden au decis să fie unite, să apere pacea până la moartea împăratului
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
moartea lui Berchtold V. După 1218 și orașele lor au devenit independente (germană: "reichsfrei"). Rudolf I de Habsburg, care a devenit Sfânt Împărat Roman în 1273, a revocat de facto statutul de independență acordat cantoanelor Uri, Schwyz și Unterwalden. Aceste cantoane zise „forestiere” au pierdut, astfel, statutul de independență și au fost guvernate de logofeți (germană: "Vogt"). În 1291, cantoanele Uri, Schwyz și Unterwalden au decis să fie unite, să apere pacea până la moartea împăratului Rudolf I de Habsburg. Unirea lor
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
a devenit Sfânt Împărat Roman în 1273, a revocat de facto statutul de independență acordat cantoanelor Uri, Schwyz și Unterwalden. Aceste cantoane zise „forestiere” au pierdut, astfel, statutul de independență și au fost guvernate de logofeți (germană: "Vogt"). În 1291, cantoanele Uri, Schwyz și Unterwalden au decis să fie unite, să apere pacea până la moartea împăratului Rudolf I de Habsburg. Unirea lor, nucleul Vechii Confederații Elvețiane, este înregistrată în Carta Federala, printr-un document scris, probabil, după secolul al 14-lea
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]