8,365 matches
-
revista maghiară și la Contimporanul. Despre gruparea Ma, Ov.S. Crohmălniceanu amintea că „nu era străină de principiile pe care le susținea în artă și literatură Der Sturm. Ele sînt proprii esteticii expresioniste (...) dar o notă particulară le-o dă rolul capital chemat să-l joace în cadrul lor tocmai actul «constructiv»” (Literatura română și expresionismul, ed. cit., p. 110). În volumul East-European Avangardism, english version - Pàl Varnai, Akademiai Kiado, Budapest, 1992, Endre Bojtar face însă o distincție clară între prima etapă, expresionist-activistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scrie ca Urmuz” (p. 542). Atît Tabletele din Țara de Kuty, cît și Cimitirul Buna-Vestire ilustrează, în opinia lui Nicolae Manolescu, „o reluare conștientă a viziunii și procedeelor urmuziene, precum și (...) a atitudinii polemice față de o anumită literatură” (p. 548). Observația capitală a eseului vizează însă caracterul de „utopii negative” al prozei celor doi: „în acest paradis colectivist, Algazy și Grummer nu se vor mai ciocni” (p. 556)... Se vorbește, apoi, despre „reorganizare”, despre „omul nou, corectat” și despre kafkiana „colonie penitenciară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Boului, numit astfel din pricina unui cap gigantic de bou sculptat în bronz și adus din Pergam, înlăuntrul căruia erau arși condamnații din care nu trebuia să mai rămână nimic, nici măcar cenușa. Am traversat apoi forul Amastriatum, unde se executau sentințele capitale, precum și Forum Tauri, inspirat după Forumul lui Traian din Roma. Aici existau o enormă coloană sculptată și o grandioasă statuie ecvestră a împăratului Teodosiu. Era piața cea mai importantă a orașului, unde se negociau afacerile. Imediat după piață urma Forul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Francisco, și cât de mult s-au bucurat că au reușit să descopere Trecătoarea de Nord-Vest, că au reușit ceea ce, înaintea lor, au încercat atâția alții în zadar, mulți dintre ei plătind cu viața, iar asta a fost o descoperire capitală, deși comercial vorbind n-a prea satisfăcut așteptările, și cum urcam treptele, am înțeles că tata și-a dat seama că eu crezusem că ne-am rătăcit, dar se făcea că nu observă ca, mai târziu, să nu mă rușinez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-mă. N-am auzit ce-ai zis.” — Îhm... Îmi dau părul pe spate, în căutarea inspirației. Păi... sunt destule lucruri la care trebuie să mă gândesc. — Dar în principiu ești de acord ? Dacă sunt de acord cu ce ? Cu pedeapsa capitală pentru hoți ? Cu partide de sex în trei ? OK, e vorba de Nathaniel. Sunt sigură că sunt de acord cu el, indiferent despre ce e vorba. — Da. Îl privesc cât pot de sincer. Da, sunt de acord. De fapt... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mușuroi de furnici. Faceți vreodată ceva Împreună? Vă plimbați? - Dacă stau să mă gândesc, nu. - Înotați? - Uneori ea plonjează În piscina vecinului. - Organizați picnicuri, barbecue, aveți musafiri, petreceri? - Nu‑i genul ei. - Ție nu‑ți poate vorbi despre interesele ei capitale... Fața mare a lui Ravelstein se apropiase mult de fața mea. Ținându‑și respirația, Încerca să mă facă să privesc totul din punctul lui de vedere. De ce mă supuneam unui calvar de tensiuni zilnice, care nu urmau să sfârșească niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Și împușcat, a adăugat Wirtanen. — Pentru plagiat? m-am mirat. — Pentru originalitate, a spus Wirtanen. Plagiatul este delictul cel mai ridicol. Ce mare rău e să scrii ce s-a mai scris deja? În schimb adevărata originalitate e un delict capital, reclamând adesea pedepse neobișnuite și aspre înaintea ultimului coup de grâce. — Nu înțeleg, am zis eu. — Prietenul dumitale, Kraft-Potapov, și-a dat seama că erai autorul multor lucruri pe care pretindea Bodovskov că le scrisese, începu Wirtanen. El a raportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
timp și fiecare folosește această noțiune abstractă după cum crede de cuviință. Newton definea spațiul și timpul ca „locuri atât ale lor înșile cât și ale tuturor celorlalte lucruri”, subliniind atotprezența și importanța celor două. Încercarea de definire, răspunsul la întrebări capitale și dorința de a înțelege fenomenele stranii legate de cadrul spațio-temporal au presupus munca a zeci de fizicieni, filosofi, matematicieni, au antrenat dispute și curente contradictorii, au determinat realizarea unor experimente importante (spirala lui Möbius), dar au și deschis porțile
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
ne dorim să-l atragem - în majoritate, persoane preocupate de modă, care migrează din Londra înspre provincie. Căutăm pe cineva care să combine cunoștințele și talentul cu o doză de șarm, persuasiune și rafinament. Aspectul fizic e de o importanță capitală... Nu e nevoie să mai căutați, a bubuit Neil. Iată-l pe omul momentului. A picat la țanc. Ei, Hugo, ai fost cu noaptea-n cap să zgâlțâi piața imobiliară? Hugo a înțeles că ăsta era momentul să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
încet, înnebunitor de încet, torturându-l în permanență, fără milă (magicienii nu au milă, magicienii primesc aplauze la scenă deschisă și torturează zâmbitori iepurii, transformându-le viața într-un calvar cu reflectoare), ca și cum ar fi fost vinovat de un păcat capital. Nu se sinchisi să comenteze replica, pădurea se apropia, copacii săltau în ritmul alergării, mâini puternice storceau norii, ca pe rufe, plămânii începeau să protesteze, splina își cerea dreptul la cuvânt, iar ploaia, spălând cu frenezie asfaltul, îi trimitea glonte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
legislație și o aplicare a legii mai stricte"6. Rezultă așadar, în mod limpede, cum a putut fi posibilă o condamnare atât de drastică în cazul Rinaldeschi, având în vedere că fiecare dintre ofense, luate separat, nu constituiau un delict capital. Reacția la sacrilegiul sau reflectă un sentiment de indignare la dezonorarea Fecioarei într-un oraș care, prin măsuri cum ar fi re-dedicarea catedralei, în 1412, isi crease propria mariologie. Cazul Rinaldeschi a constituit și un moment propice, bine exploatat de către
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
-lea datorită influenței Sf. Antoninus, arhiepiscopul Florenței, si a Sf. Bernardino din Siena, când au existat o serie de decrete împotriva jocurilor de noroc și arestări în Florența 72, dar nu există nicio evidență că a fost impusă vreodată pedeapsa capitală; nu se poate dovedi nici că împotriva lui Rinaldeschi a cântărit mult faptul că jucase, și nici că a fost executat din această pricina. Tentativă de suicid a fost o chestiune mult mai serioasă.73 Dreptul indivizilor să-și ia
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
în circumstanțe speciale, cum ar fi să evite rușinea meritata, le era interzis soldaților sub pedeapsă cu moartea să se rănească sau să încerce să se omoare 74. În învățătură creștină, pe de altă parte, suicidul era considerat un păcat capital, si reușită sau eșecul acestuia nu avea în principiu niciun efect asupra conținutului sau moral. Însă tentativă de suicid era rar discutată, si nu era pedepsită sever. Canonul al patrulea al celui de al Șaisprezecelea Conciliu de la Toledo din 693
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
cu blasfemia pe buze, a mers în iad90. Petrus Comestor definea blasfemia (spre deosebire de neobrăzare și nelegiuire) că un păcat împotriva lui Dumnezeu însuși și a religiei și credinței, iar pentru Toma din Aquino blasfemia era prin natura ei un păcat capital și cel mai grav dintre toate păcatele 91. Presupunerea că blasfematorii vor fi pedepsiți de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni poate explica lipsa distincțiilor specifice, general acceptate dintre blasfemie și sacrilegiu în dreptul civil sau în cel canonic. Prima lege
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
execuției 92. În perioada medievală târzie și la începutul celei moderne, juriștii considerau în general că pedeapsa pentru blasfemie este moartea. Bertachinus, în Repertorium, publicat în 1539, a concluzionat că "în dreptul comun (de iure communi) blasfematorul este pedepsit cu pedeapsa capitală"93; și Domenico Toschi (m. 1620) a dedicat o secțiune specială din cartea sa răspunsurilor practice ale dreptului la întrebarea dacă blasfemia era un delict ecleziastic sau secular, si a decis, citându-l pe Giulio Claro (m. 1575), că era
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Giulio Claro (m. 1575), că era un delict mixt ce putea fi pedepsit în oricare curte, dar nu în ambele. În conformitate cu ambele legi, divină și civilă, a scris Toschi, moartea era pedeapsă pentru blasfemie, și "blasfematorul este pedepsit cu pedeapsa capitală și cea mai mare suferință"94. Aceste lucrări arată influență Vechiului Testament și a dreptului român, dar autorii lor nu au trăit exclusiv în sfera teoriei teologice și juridice. Ei recunoșteau că nu toți blasfematorii puteau fi executați, schițând așadar
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
că deși nu existau legi care să pedepsească în mod explicit blasfemia cu moartea cu exceptia tradiției dreptului român, pe care Cei Opt nu au citat-o în momentul condamnării lui Rinaldeschi existau multe precedente mai puțin formale pentru impunerea pedepsei capitale. Rinaldeschi jignise "bunele moravuri" (bonos mores), iar Cei Opt au decis să acționeze împotriva lui "pentru că pedeapsa să fie un exemplu pentru alții". Date fiind numărul și severitatea ofenselor sale, ceea ce este surprinzător în arestarea și procesul său este că
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
n. 14 mai sus), 463. Suntem îndatorați lui Donald Weistein pentru ajutor în această privință. 86 Dacă Rinaldeschi nu ar fi mărturisit, ar fi fost probabil torturat, din moment ce în tradiția română erau necesari doi martori oculari pentru condamnarea unui delict capital: vezi E. Peters, Inquisition (Berkeley-Los Angeles, 1988), 64-65, si Murray, Suicide (n. 14 mai sus), ÎI, 171. 87 D. Lawton, Blasphemy (Philadelphia, 1993), 16, scrie "despre cuvântul blasfemie" că "nu este în mod stabil diferit de erezie, apostazie și sacrilegiu
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
jos, O considerăm în sensul că afirmă că Rinaldeschi a mai avut două ore de trăit, dar Del Migliore și-a imaginat că Antonio a făcut apel împotriva sentinței la Marele Consiliu, după cum era dreptul unui cetățean într-un caz capital. Niciuna din sursele contemporane nu menționează vreun apel. Probabil Del Migliore a interpretat greșit scenă din panoul șapte al picturii Stibbert [Figură 7], în sensul că a avut loc în Marele Consiliu, nu în fața celor Opt. 212 Cu alte cuvinte
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Pagina 124, rândul 9, de jos: „acuratețea alegerilor” (corectitudinea alegerilor); În total, sunt aproape o sută de Îndreptări ale mele. Completare la punctul 4: Nu cu condamnări cu suspendare, nici cu pedepse mici, chiar de râsul curcilor, ci cu pedeapsa capitală (reintrodusă legal și aplicată) vor fi simțitor reduse infracțiunile. Cât despre Mișcarea Legionară, se impune aprecierea categorică, indiscutabilă că ați rămas profund influențat de dezinformarea comunistă. Nota bene. Sper că nu vă veți supăra, dacă vă declar că aș vrea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a creat gândirea". He gave Man speech, and speech created thought Which is the mesure of the universe. Cu acestea toate și alte considerații mă apropii de nume, considerațiuni ce vor țâșni din carnețelul etichetat Onomastica, și voi justifica importanța capitală pe care o are numele ce îl voi da științei, și cum numirea ei o va crea. Pentru că numele și etimologia sa trebuie să preceadă însăși definiția. DEFINIȚIE Aici, după ce voi expune ce este definiția și câte feluri de definiții
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
intențiile erau primii pași. Ce mare lucru? Cineva Își vîra mai mult sau mai puțin nasul În ciorba altuia ori nu respecta o anume confidențialitate, se Întîmpla des așa ceva. Dezvăluirea unui secret putea, uneori, să ducă și la o pedeapsă capitală sau la răzbunări teribile. Thomas nu ar fi ajuns În astfel de situații, dar, oricum, era păstrătorul unei taine aparte, iar urmările Încălcării pactului ar fi adus mari neplăceri părților. Niciodată lucrurile nu ar mai fi fost ca Înainte, mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
este un asasin. Un asasin periculos, un asasin maniac, un asasin cinic, un asasin înnăscut care nici nu își dă seama că acționează ca un asasin deoarece crima face parte din normalitatea sa, din funcțiile sale. Domnilor judecători, cer pedeapsa capitală pentru creierul meu. Imposibil, în orașul nostru pedeapsa cu moartea a fost abolită. Domnilor judecători, cer condamnarea la tăcere pe viață a creierului meu. mă ridic în picioare. aștept verdictul. tot eu îl citesc cu voce tare. Creierul meu este
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Stănică nu avea grija viitorului, cu atâtea rude solidare. E drept că acestea nu-i dădeau bani decât foarte puțini, fără știrea Olimpiei, fiindcă în genere ele nu admiteau ca unii să trăiască pe socoteala altora. Perfect egali în evenimentele capitale ale vieții, naștere, nuntă, moarte, aniversări, unde se adunau în număr considerabil, țineau să rămână despărțiți prin avere. Dar averea nu le dădea orgoliu. Dimpotrivă, cei bogați doreau ca cei săraci să se procopsească și le căutau mijloace, fără să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ea vede lirismul ca un fenomen periferic și inferior, produs al unei inconsistențe spirituale, în loc să observe că resursele lirice ale subiectivității indică o prospețime și o adâncime lăuntrică dintre cele mai remarcabile. Sânt oameni care devin lirici numai în momentele capitale ale vieții lor; unii numai în agonie, când se actualizează întregul lor trecut și-i năpădește ca un torent. Cei mai mulți însă devin în urma unor experiențe esențiale, când agitația fondului intim al ființei lor atinge paroxismul. Astfel, oameni înclinați înspre obiectivitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]