7,454 matches
-
lase frigul. Se afla în pădurea din Corbu cu cele cinci oițe și vreo douăzeci de capre și, cum un vânt rece bătea nemilos, a aprins un foc la marginea crângului ca să se încălzească, uitând cu desăvârșire de oi și capre... când a auzit un zbierat sfâșietor de animal înjughiat. Speriat a fugit în direcția de unde veneau mugetele caprei și a rămas îngrozit de ce-a văzut: un lup sfșiaseră pe cea mai frumoasă iadă, Garofița, iar capra, mama ei zbiera
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
cum un vânt rece bătea nemilos, a aprins un foc la marginea crângului ca să se încălzească, uitând cu desăvârșire de oi și capre... când a auzit un zbierat sfâșietor de animal înjughiat. Speriat a fugit în direcția de unde veneau mugetele caprei și a rămas îngrozit de ce-a văzut: un lup sfșiaseră pe cea mai frumoasă iadă, Garofița, iar capra, mama ei zbiera din toți rărunchii, cerea ajutor, era îngrozită, îi curgeau lacrimi din ochi, bătea cu picioarele din urmă pământul
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
de oi și capre... când a auzit un zbierat sfâșietor de animal înjughiat. Speriat a fugit în direcția de unde veneau mugetele caprei și a rămas îngrozit de ce-a văzut: un lup sfșiaseră pe cea mai frumoasă iadă, Garofița, iar capra, mama ei zbiera din toți rărunchii, cerea ajutor, era îngrozită, îi curgeau lacrimi din ochi, bătea cu picioarele din urmă pământul, alerga înebunită când la deal, când la vale..., rămăsese singură fiindcă suratele ei se speriaseră de gadină și fugiseră
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
cap. Tata se făcuse galben ca turta de ceară, pe când Străgălie, hodorogu' dracu, jubila. - Ia zi Enescule, cum speli rușinea, că feciorul meu nu o ține la curtea lui? - Lasă mă Străgălie... că om găsi noi ceva ca să-mpăcăm și capra și varza, că n-a nins să nu degere, a nins de-a picat carnea de pe tălpile picioarelor, iar un adică, un nimic... se poate aranja între noi, că oameni sunte. - Oameni, oameni, dar ă spună odrazla ta, Lenuța, cu
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
fluturi În hore se prind lângă ciuturi, Răcoarea fântânii e bună Și unii la umbră se-adună. Iar vara frunzișu-nfierbântă, Ies greierii negri și cântă, Bondarul sărută cicoarea, De maci se-nroșește cărarea. Departe-o furtună se naște; Câmpia o capră o paște, E-atât de flămândă, că sare Să roadă-o bucată de soare! Vulpoiul își scutură blana, De iepuri e plină poiana, Salcâmul se-mbracă în vrăbii, Iar balta visează corăbii. Referință Bibliografică: ÎN CĂLDURA VERII / Gheorghe Vicol : Confluențe
ÎN CĂLDURA VERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378889_a_380218]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > OREAG ȘI CAPRELE Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului OREAG ȘI CAPRELE Oreag stătea, parcă mut de uimire, pe marginea terenului de sport al școlii și își tot scărpina cu mâna stângă fruntea
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > OREAG ȘI CAPRELE Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului OREAG ȘI CAPRELE Oreag stătea, parcă mut de uimire, pe marginea terenului de sport al școlii și își tot scărpina cu mâna stângă fruntea îmbrobonată de sudoare. În cealaltă mână ținea racheta marca „Reghin” cu care își lovea în răstimpuri, pe rând, călcâiele
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
cu care își lovea în răstimpuri, pe rând, călcâiele adidașilor cam scâlciați, cu dungile oblice abia distincte. Transpirația îi umezise tricoul în forma unui triunghi echilateral răsturnat, cu vârful în dreptul ombilicului, destul de proeminent prin materialul textil. Valentin privea turma de capre care traversa terenul, descoperind, în fine, sursa căcărezelor ce umpleau terenul de sport dimineața și seara, spre disperarea profesorului de educație fizică, Stoi. „Tov director, îi spunea profesorul Stoi, nu se poate să faci educație fizică în căcat. Și până
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
dracului nu le las să plece, de capul lor, în altă parte!” De puțină vreme director al școlii, Valentin n-avea cunoștință de faptul că terenul, tăiat bine în deal și nivelat, se intersecta cu fostul drum de acces al caprelor comunei spre crânguri, pe care ele nu-l uitaseră și de la linia căruia nici în ruptul capului nu înțelegeau să se abată. Chiar dacă terenul fusese asfaltat și marcat cu vopsea albă pentru toate felurile de jocuri ce se puteau practica
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
-i ia? Aia face gură? Da ce mă interesează pe mine că rămân să petreacă ăia noaptea în frig? Eu am o răspundere aici. Nu le dau lor socoteală!... Și când le spun să mai măture și ele seara căcatul caprelor de pe terenul de sport, zic că aia nu a treaba lor, că nu intră în metri lor pătrați. Și că până dimineața căcatul se face oricum la loc, că caprele vin și trec, că s-a luat el de piept
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
când le spun să mai măture și ele seara căcatul caprelor de pe terenul de sport, zic că aia nu a treaba lor, că nu intră în metri lor pătrați. Și că până dimineața căcatul se face oricum la loc, că caprele vin și trec, că s-a luat el de piept cu căprarii din pricina asta, dar a fost amenințat cu ruperea picioarelor. Valentin știa că conflictul dintre administrator și femeile de serviciu nu-l putea el definitiv aplana, dar măcar temporar
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
de matematică Bărbosu, stabilit de mai multă vreme aici, zicea că și nemții din partea locului preluaseră în așa măsură în vocabularul lor cuvinte românești, încât creaseră un idiom unic, în care, exemplifica el, rostiri de felul „Hansi, komm und leagă capra von gardu” erau frecvente. „Nu obișnuiesc să merg, de fapt, n-am fost niciodată”, mărturisise Valentin, nebănuind că în felul acesta va provoca stupoarea interlocutorului său. Să se afle el de trei ani în localitate, ba să mai fie și
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
mai fie și directorul școlii acesteia, și să nu fi urcat încă la Dâmpu?! Mândria turistică a zonei?!... Oreag se mândrea cu patriotismul său local pe unde apuca. Fusese momentul când pe terenul de sport își făcuse apariția turma de capre. Trecea agale, în frunte cu un țap uriaș, călărit de un puștan de vreo șase - șapte ani. Numaidecât atmosfera se umpluse de mirosul iute al țapului bătrân și lățos, cu niște coarne uriașe, de muflon, de care prichindelul se ținea
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
întinsă de-a curmezișul terenului, animalele nu se impacientaseră, ci o ocoliseră cu grijă, doar câteva mai tinere săriseră cu dezinvoltură peste ea. Nimeni nu știa ce anume, poate mirosul asfaltului nu de mult turnat, încălzit de soarele toamnei, îndemna caprele la defecare, căci majoritatea se opriseră câteva secunde din mers pentru a depune pe teren niște mici și dese amintiri rotunde ale trecerii lor, nepăsându-le de simandicoasa asistență. Căprarii bătrâni, cu care avusese de-a face Lică, nu se
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
cum se angajase prin planul de igienizare, sesizare pe care, doctorul nu făcuse niciun secret din asta, o depusese în scris la Sanepidul-ul județean, precum și la alte organe abilitate cu cercetarea cazului. Fragment Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Oreag și caprele / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1967, Anul VI, 20 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
ajunge la Vârful Omu, ce tronează deasupra Bucegilor. De jur împrejur zările se deschid, contopindu-se la orizontul îndepărtat cu bolta cerului. Aici vântul domină înălțimile peste crestele muntelui, iar norii parcă se rostogolesc peste stânci la vale. Printre ei caprele negre țopăie nepăsătoare dintr-un țanc pe altul. De la Omu traseul turistic duce pe lângă stația meteorologică spre culmea Bucșoiu, apoi coboară prin Hornurile Mălăiești către Diham și Pârâul Rece... Când cobori spre Râșnov privirile îți alunecă pe versantul masivului Postăvarul
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
toată îmbrăcată într-o rochie albă de crep satin și pe cap cu o pălărie tot albă cu boruri largi să n-o ardă soarele. Norocel rămase împietrit când o văzu, o luă frumușel de mână și o sui pe capra trăsurii. Fata își ridică fusta și puse piciorul sus. Norocel privi printre gene cam rușinat când văzu pulpele bălane ale fetei cu carnea lor lăptoasă, goale . -Domnișoară,-zise el încântat de-așa ocazie- de unde are boierul o fată așa de
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
și ce tăceri, și ce cântec... Stelele ca licuricii se aprindeau și se stingeau în marele candelabru al cerului în perdeaua de fum a nopții; luna într-o caleașcă de argint se legăna deasupra nucului cu un colț spre Cornul Caprei ca un obraz de fecioară, spălat proaspăt și mânat de dorul unui sărut... Fetele jucau îndrăcit, erau îmbrăcate în rochii de borangic ca niște voaluri transparente prin care li se vedeau formele rotunde ale corpurilor lor feciorelnice. De la un timp
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
colții stâncilor începeau să amenințe privirile, începeai să te trezești cu priveliști de basm: poienile năpădite de viețuitoare ieșite din pădure la feeria luminii. Puteai vedea căprioare sprintene, iar și mai sus, pe țancuri de stânci, erau vizibile șiruri de capre negre. Nu era liniște nici acolo. Oricând puteau apare, ca din senin, vreo doi, trei lupșani în goana lor veșnică după vânat. Dar mai era cineva și mai de temut în preajma poienii - cumătrul urs, devorând un cerb pe care lupii
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
Părinții, Vahram și Ara, au pus copiilor numele de: Haldita, Artan, Gazane și Bazuk. Nu de puține ori, copiii erau trimiși în târgul din cetatea de sus, să vândă câte ceva ce aveau în gospodăria lor: ouă de la păsări, lapte de capră, smochine, ori rodii. Copiilor le plăcea această preocupare, adică să meargă la târg, în cetate, că numai acolo vedeau lume deosebită și bogății pe tarabe. Erau entuziasmați de forfota din oraș, de mulțimea de oameni, de discuțiile aprinse de la tarabe
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
mai duce un an, devenim tot mai goi, ( ne-am ales proprii noștri călăi ) justiția cea oarbă mai prinde vreodoi derbedei, ( îi face scăpați pe băieții cei răi ) iar știrile șocante ne ține-n loc pe display, mai trece o capră, însă alaiul privește la noi, cum tragem buhaiul... așadar, adevăru-i undeva prin boscheți, în timp ce poporul așteaptă să-i crească ... Citește mai mult decembrie deja e în toi,dar nu mai e cum a fost altădată la noi;e-o lună
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
mai duce un an, devenim tot mai goi,( ne-am ales proprii noștri călăi )justiția cea oarbă mai prinde vreodoi derbedei,( îi face scăpați pe băieții cei răi )iar știrile șocante ne ține-n loc pe display,mai trece o capră, însă alaiulprivește la noi, cum tragem buhaiul...așadar, adevăru-i undeva prin boscheți,în timp ce poporul așteaptă să-i crească ... VIII. NU-I ZIUA TA, ȚARĂ!, de George Safir , publicat în Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015. cică e ziua ta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
pe unde căldura prigonise neaua, de se ițiseră petice cu iarbă din ăl’alt an. Îmi râdeam în drumurile mele de gospodină prin bătătură de cum îmi scosesem una după alta hanțele groase aidoma Babei Dochia, păstrând numai ilicul. Potolisem oarele, caprele, spărsesem lemne, cum se-ntâmplă la o casă de văduvă... Și toate îmi păruseră mai la-ndemână cu tine și cu soarele alături, nu altceva! Zărisem pe la amiază cum printre ulucile rare ale gardului privea spre mine un câine voinic
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
de somn, n-auziseși nimic. Casa, clădită pe brâu nalt din piatră de râu și-n cap de povârniș, nu se afla-n pericol, nu! Deci era bine că dormeai! Primejdia era aproape numai de poiata păsărilor și de adăpostul caprelor. Într-acolo îmi îndreptasem pașii în bezna înfrățită cu înverșunarea de ape. Eliberate de sub încuietori, găinile își luară zbor înspre acoperișuri ori crengile mai joase ale dudului din apropiere. Chiar zâmbisem în mine când le descoperisem ogoindu-se așa! Erau
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
crengile mai joase ale dudului din apropiere. Chiar zâmbisem în mine când le descoperisem ogoindu-se așa! Erau învățate să se-nalțe spre ramurile copacului! Nu acolo găseau dulceață aromată și negrie în fiece vară?! Mai anevoie mi-era cu caprele! Le desfăcusem ușa, le strigasem ca de-obicei, dar bietele nu-și doreau libertate în bezna și frigul de-afară, mai ales că preajma scotea vuiete neștiute! În cazna mea cu ele, mă tot munceam să le-mping ori să
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]