1,900 matches
-
Fischerei). ... În Olanda: A. formare pentru: a) șef de cart de punte mecanic V (stuurman werktuigkundige V); ... b) mecanic IV, vas de pescuit (werktuigkundige IV visvaart); ... c) șef de cart IV, vas de pescuit (stuurman IV visvaart); ... d) șef de cart de punte mecanic VI (stuurman werktuigkundige VI); ... e) care reprezintă o formare: ... - în Germania, cu o durată totală cuprinsă între 14 și 18 ani, dintre care un ciclu de 3 ani de formare profesională fundamentală și un an de experiență
EUR-Lex () [Corola-website/Law/229761_a_231090]
-
de pasageri - nelimitat (Firstmate - Freight/Passenger ships - unrestricted); ... j) locotenent - vase comerciale și de pasageri - nelimitat (Second mate - Freight/Passenger ships - unrestricted); ... k) locotenent secund - vase comerciale și de pasageri - nelimitat (Third mate - Freight/Passenger ships - unrestricted); ... l) ofițer de cart de punte - vase comerciale și de pasageri - nelimitat (Deck officer - Freight/Passenger ships - unrestricted); ... m) ofițer mecanic clasa 2-vase comerciale și de pasageri- zonă comercială nelimitată (Engineer officer - Freight/Passenger ships - unlimited trading area); ... n) tehnician calificat în domeniul gestionării
EUR-Lex () [Corola-website/Law/229761_a_231090]
-
Viitorul a început ieri, Ed. Tineretului, 1966, ediție revăzută în Maeștrii anticipației clasice, Ed. Minerva, 1975 (LT). 25 Tr. Mihu Dragomir, C. Vonghizas, în Opere alese, vol. 2, Ed. Tineretului, 1963; ediție nouă, tr. Mara Popa, Paul Lăcătuș, Ed. Larry Cart 2000, 1994 (LT). 26 Visul este utilizat atât ca mijloc de a întruchipa un viitor socialist, ca în opera lui Edward Bellamy, Looking Backward: 2000-1887 ⁄ Privind îndărăt: 2000-1887 (1881), cât și dintr-o perspectivă comică, cum face Mark Twain în
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
fel, în altul mai tulburat. Speranța rămânea cu prova în vânt, și curentul continua s-o împingă spre Ocean. - Schimbăm drumul! vorbi hotărât Anton Lupan. - Încotro, domnule? întrebă Gherasim. Nu mai mergem la Buenos-Aires? -Nu. Pornim spre răsărit, nord patru carturi spre est, să-l căutăm pe Pierre Vaillant! [...] Era clipa când se vestea faptul cel mare al zilei, la orizont răsăritul fluturându-și pânzele roșii, ca să deschidă larg poarta soarelui. Iar dincoace, în timp ce etrava își începea iarăși marșul triumfal al
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
numeroase. Instinctivitatea supraconștientă nu este mai uniform comună la toți membrii speciei gînditoare: ea este individualizată în grade de intensitate, alcătuind elanul animant al fiecăruia. Pe de altă parte, instinctul supraconștient al omului nu este mai constitutiv decît instinctul animalului, cart domnește imperturbabil asupra activității lor. Supraconștiința etică nu mai este decît consultativă din cauză că că este contracarată, de subconștientul dizarmonizant. De aici derivă trăsătura esențială și cea mai importantă: supraconștiința umană nu-și asumă numai armonizarea cu ambianța, ci și amonizarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
romantice, Liniștea din adâncuri, Semnul șarpelui, Întoarce‑te și mai privește o dată, Calculatorul mărturisește, Întâlnirea, Concurs, Rămân cu tine, Secvențe (1982) ; Faleze de nisip, Buletin de București, La capătul liniei, Întunericul alb, Pe malul stâng al Dunării albastre, Singur de cart, Dragostea și revoluția (1983) ; Miezul fierbinte al pâinii, Un petic de cer, Secretul lui Bachus, Imposibila iubire, Să mori rănit din dragoste de viață, Scopul și mijloacele, Emisia continuă, Dreptate în lanțuri, Glissando, O lumină la etajul zece, Amurgul fân
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pelicule. Șantierul și uzina, singurele locuri unde se trăiește cu adevărat. Aflăm asta din Cine mă strigă ?, Mijlocaș la des‑ chidere, Punct... și de la capăt, Zbor planat, Probleme personale, Ana și „hoțul”, Destine romantice, La capătul liniei, Escapada, Singur de cart, Dragostea și revoluția, Un petic de cer, Imposibila iubire, Scopul și mijloacele, Salutări de la Agigea, O lumină la etajul zece, Acordați circumstanțe atenuante ?, Raliul, Râdeți ca‑n viață, Declarație de dra‑ goste, Pas în doi, Clipa de răgaz, Anotimpul iubirii
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Vulcanul stins). Soția tânărului inginer Veanu e omorâtă de un bivol (Umbrele soarelui). Rătăcirile personajului pozitiv pot ajunge până la pușcărie. Tânărul Pavel face doi ani de închisoare după ce produce un accident rutier în care îi mor ambii părinți (Singur de cart). Maistrul Crișan a făcut pușcărie, dar își va reface viața muncind (La capătul liniei). Amalia, mamă a unui bebeluș din flori, se căsătorește cu un șofer cu cazier (Fructe de pădure). Inginera Maria Dinu execută o condamnare pentru sabotaj economic
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pentru etajul XII (1976) 196 Setea (1961) 108, 111-112, 134, 137-138, 146-147, 150-151, 284, 286 Sezonul pescărușilor (1984) 234, 242, 263, 267 Sfânta Tereza și diavolii (1972) 193 Sfârșitul nopții (1982) 244 Simpaticul domn R (1970) 111, 193-194 Singur de cart (1983) 234, 243, 245 Singur printre prieteni (1979) 196 Singurătatea florilor (1975) 196 Soldați fără uniformă (1961) 111 Sper să ne mai vedem (1985) 234, 246 Speranța (1979) 192 Steaua fără nume (1966) 115 Stejar, extremă urgență (1974) 191, 193
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
să fii pe-aproape ca să primești vîrfurile aripioarelor ei - pune-le la saramură! Cît despre capetele cozii, marinează-le, bucătare! Și acum, poți pleca! Dar abia făcuse trei pași moș Țigău, că secundul îl chemă înapoi: Ă Bucătare, mîine, în cartul de la miezul nopții, adu-mi niște cotlete. Auzi? Hai, acum șterge-o... Stai nițel! Fă o plecăciune înainte de te cari! înc-o dată! Stop! La micul dejun, chiftele de balenă, nu uita! Ă Zău c-aș dori mai degrabă să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lună de coacere și totuși prea bogat în grăsime ca să poată fi folosit în loc de unt. Cu toate acestea, mulți vînători de balene au o metodă de a amesteca spermanțetul cu o altă substanță, pentru a-l consuma astfel. în lungile carturi de noapte, mateloții obișnuiesc adesea să-și vîre pezmeții marinărești în uriașele butoaie cu ulei și să-i lase acolo un timp, să se moaie. De multe ori am cinat în felul acesta și pot spune că-i o cină
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
complicată, cere mult timp și participarea întregului echipaj. De aceea, se procedează la strîngerea velelor și la legarea cîrmei sub vînt, apoi marinarii sînt trimiși la culcare pînă a doua zi dimineața, cu condiția ca pînă atunci să fie asigurate carturi la ancoră, de cîte doi oameni schimbați din oră în oră, așa fel încît întreg echipajul să ajungă, prin rotație, pe punte ca să vadă dacă totul e-n ordine. Cîteodată, însă, mai ales în Pacific, de-a lungul Ecuatorului, acest
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aceea peste bord, i s-ar fi părut că întreaga mare e un imens calup de brînză, rechinii fiind viermii cuibăriți în el. După ce Stubb, terminîndu-și cina, i-a chemat pe Queequeg și pe un marinar de la teuga în primul cart la ancoră - printre rechini s-a stîrnit oarecare agitație, căci cei doi oameni, atîrnînd numaidecît schelele de tranșare deasupra bordului și coborînd trei felinare, ce proiectau raze lungi peste marea tulburată, începură să dea iama în rechini, cu „sapele de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cuprinsă de flăcări; inimă lîngă inimă s-au scufundat sub valurile triumfătoare, rămînînd credincioși unul altuia, în clipa cînd cerul însuși părea să-i trădeze. L-ai văzut pe secundul asasinat, azvîrlit de pirați de pe puntea pe care-și făcea cartul de la miezul nopții; ore în șir s-a prăbușit în botul nesătul al apelor adînci, mai negru decît întunericul, iar ucigașii și-au văzut de drum, nestingheriți, în vreme ce fulgere repezi sfărmau corabia de lîngă el, care ar fi putut duce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
două cazane uriașe, fiecare cu o capacitate de mai multe butoaie. Cînd nu sînt folosite, sînt păstrate într-o curățenie desăvîrșită; uneori sînt frecate pe dinăuntru cu piatră și nisip, pînă strălucesc aidoma unor boluri de argint, pentru punci. în timpul carturilor de noapte, unii mateloți bătrîni și cinici din fire se furișează înlăuntrul lor și se ghemuiesc acolo ca să tragă un pui de somn. Iar cei doi marinari puși să frece cazanele își fac multe confidențe, peste buzele de fier ale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
său cel mai jos, la o înălțime mult mai mare decît păsările de cîmpie, oricît s-ar avînta acestea în văzduh. Capitolul XCVI LAMPA Dacă ați fi coborît de la cazane la teuga vasului, unde dormeau marinarii care nu erau de cart, ați fi avut, o clipă, impresia că vă aflați în mausoleul iluminat al unor regi sau dregători canonizați. Iată-i culcați acolo, în nișele lor triunghiulare, de stejar, pe acești mateloți, dăltuiți parcă în lemnul tăcerii, cu ochii închiși sub
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lăsase în ajun asfințitul, căci fusese pus de-o parte și sfințit în vederea unui țel înfricoșător, iar marinarii, oricît de ușuratici ar fi fost de felul lor, îl venerau, cu toții, ca pe un talisman - talismanul Balenei Albe. Cîteodată, în timpul obositoarelor carturi de noapte, vorbeau despre el întrebîndu-se cui avea să-i revină în cele din urmă dublonul, dacă fericitul lui posesor va mai apuca să-l cheltuiască. Aceste nobile monede de aur din America de Sud sînt ca niște medalioane solare, de felul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
combinată însă, uneori, cu un soi de umor greoi, împiedicat, astmatic, pigmentat în răstimpuri cu vreo glumă răsuflată, de felul acelora pe care și le vor fi spus, ca să-și treacă timpul, locatarii Arcei lui Noe, adunați la teuga în cartul de noapte. Călătorind toată viața, bătrînul dulgher nu numai că nu apucase să agonisească nici o avere, dar își irosise și brunma de avere cu care va fi plecat de-acasă. Aceasta să fi fost pricina? Fapt este că ajunsese o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să monologheze adesea, însă doar ca o roată ce se învîrte, huruind; sau, mai degrabă, trupul lui era ca o gheretă în care paznicul vorbește tot timpul, pentru a se ține treaz. Capitolul CVII AHAB ȘI DULGHERUL Puntea, în primul cart de noapte. îDulgherul, stînd în fața tejghelei sale și pilind de zor, la lumina a două felinare, o bucată de fildeș pentru piciorul căpitanului, bucată prinsă în menghine. Plăci de fildeș. curele de piele, tampoane, șuruburi și diferite unelte sînt risipite
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în apă. Slavă, deci, ție, Mare, în al cărei zbucium etern își găsește singura odihnă pasărea sălbatecă! Născut pe pămînt, dar alăptat de Mare... Deși dealurile și văile mi-au fost mumă, voi, valuri, sînteți surorile mele vitrege! Capitolul CXVI CARTUL BALENEI Cele patru balene omorîte în seara aceea își dăduseră duhul departe unele de altele; una, înspre vînt, foarte departe; alta, ceva mai aproape, sub vînt; a treia în fața noastră, iar a patra în spatele vasului. Ultimele trei balene fură aduse
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a cărui înălțime și putere îl fac cu atît mai vulnerabil, cu cît îl expun mai mult fulgerelor - tot astfel, la ultimele cuvinte ale lui Ahab, mulți dintre marinari fugiră de lîngă el, îngroziți. Capitolul CXIX PUNTEA, SPRE SFÎRȘITUL PRIMULUI CART DE NOAPTE Ahab stă lîngă timonă, Starbuck se apropie de el. ĂTrebuie să dăm jos verga gabierului mare, domnule căpitan. Parîmele au slăbit, iar balansina de sub vînt e pe jumătate desprinsă. S-o dau jos, domnule? Ă Nu da jos
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
preludiul ciudat de calm al unei furtuni năpraznice. în cele din urmă, vasul se apropie de hotarul zonei de vînătoare de la Ecuator și, tocmai cînd luneca, în bezna adîncă de dinaintea zorilor, pe lîngă un mănunchi de insulițe stîncoase, echipa de cart - comandată atunci de Flask - tresări la auzul unui strigăt atît de plângăreț și de nepămîntesc îaidoma gemetelor abia articulate ale fantomelor inocenților masacrați de Irod), încît oameni se treziră din visare și, vreme de cîteva secunde rămaseră cu urechea la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Starbuck plecase, deznădăjduit și alb ca un cadavru. Ahab străbătu puntea spre celălalt bord, ca să privească și acolo; tresări, însă, cînd văzu doi ochi reflectîndu-se în apă. Fedallah stătea nemișcat, aplecat peste același parapet. Capitolul CXXXII VÎNĂTOAREA - PRIMA ZI în timpul cartului de la miezul nopții aceleia, bătrînul ieși din spiraiul pe care se rezema și merse la gaura lui de pivot, așa cum obișnuia să facă din cînd în cînd; deodată însă își înălță fața cu o tresărire sălbatică, adulmecînd aerul mării întocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bord, cînd simte pe-aproape țărmul vreunei insule barbare. Și își spuse numaidecît că trebuie să fie balene în preajmă. în curînd, mirosul acela specific, pe care-l emană, uneori de la mare distanță, cașalotul, fu simțit de toți oamenii de cart; și nici un marinar nu se arătă surprins cînd Ahab, după ce privi compasul și cornetul de vînt și după ce stabili cu oarecare precizie direcția de unde venea mirosul, porunci grabnic o ușoară modificare a cursului corabiei și scurtarea velelor. Rostul acestor măsuri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ridică din nou pe Ahab în văzduh. Trecu o oră întreagă - o oră lungă cît o veșnicie. Timpul însuși își ținea parcă răsuflarea, într-o așteptare încordată. Dar în cele din urmă, Ahab zări din nou jetul, la vreo trei carturi înaintea bordului din vînt; în aceeași clipă, de pe cele trei catarge trei strigăte se înălțară spre cer, ca trei limbi de foc. Ă Frunte lîngă frunte, așa te voi întîlni a treia oară, Moby Dick! Hei, cei de pe punte! Brațați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]