532,837 matches
-
lumii derizoriu-spectaculare ("trista și adevărata parodie a progresului uman"); altădată personaje adunate într-o încăpere au stranietatea figurilor de ceară dintr-un muzeu Grévin, reactualizând gustul suprarealist pentru manechine și aerul de pictură "metafizică" din tablourile unui De Chirico; cutare casă e "plină de fragmente de conversații diferite", iar aceste fărâme de limbaj au aparența absurdă a unor dialoguri și secvențe din piesele de mai târziu ale lui Ionesco; "vitrinele de la colț așteaptă tramvaiul cuprinse de o adevărată nebunie", "fiece clipă
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
tramvaiul, plătesc cinci lei taxa de intrare și pătrund într-un extract de Românie pentru care m-ar invidia și discipolii școlii sociologice a lui Gusti. Spațiul - câteva hectare de mahala împrejmuite de niște garduri neclare, mai potrivite la o casă de corecție sau la un spital psihiatric - are, însă, un nume diafan: "Piața Flavia". Un paradis al vechiturilor, dar și al mărfurilor contrafăcute. Vrei un parfum Dior? Nici o problemă: cinj'dă mii flaconu'! Un costum Armani? Gratis: juma' dă milion
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
mai luminoasă, alta mai întunecată. Ritmul lent, lungit, ritm fantasmatic! Am avut atunci impresia că Zholdak îi permite spectatorului de astăzi să retrăiască aventura Privirii surdului, pe care Aragon a numit-o "cel mai frumos teatru din lume". În sala Casei Sindicatelor de la Sibiu, urmărind spectacolul lui Zholdak, ghemuit în fotoliul meu, m-am lăsat cuprins până la amețeală de fascinația acestei aventuri. Blestemam pauzele care întrerupeau brutal fluiditatea operei scenice. Și, ca orice om robit visului, pierdut în mulțimea din foaier
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
supraviețuirea noastră spirituală și prin atitudinea lor exemplară ne-au dovedit că nu este totul pierdut. Când ne întâlneam colegi și prieteni diminețile la școală invariabil discutam în grupuri mici, în șoaptă, despre părinți, bunici, rude arestate, despre evacuări din case, despre confiscări de bunuri; din cauza mizeriei multe dintre obiectele adunate, unele într-un răstimp de mai multe generații, erau vândute la prețuri de nimic la talcioc. Persoane care ne erau dragi dispăreau din orizontul nostru pentru lungă vreme, unele pentru
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
cum a putut găsi I. Negoițescu "remarcabile" primele două sute de pagini din celălalt roman postum al lui Vinea, elaborat cam în același timp cu Lunatecii, și anume Venin de mai (1971). E drept că în ele "pedagogia și prostituția fac casă bună", dar într-o tramă epică banală despre inițierile sexuale ale unor liceeni din care pedagogia cam lipsește. O dată cu ea, este ratat un posibil Bildungsroman, inferior chiar și acelora de care și-a legat numele Ionel Teodoreanu. Un stil mai
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
AJUN Dospește cozonacul pe priciul vechi de lut Și plina-i umplutura cu amintiri de-acasă E Îndulcita cu arome de dor, ce nu mă lasă În ast Ajun să-mi plîng colindele de mut. Tu mama te Învîrți prin casă părinteasca, Iar noi, ne-mpiedicam sub sortul ce miroase A vorbe coapte-n jarul dojenelilor duioase Și-a pribegiri ce iarnă asta o să primenească. În tinda veche de la stradă miroase a piftie Si-o-ncerci În grabă să vezi de
Poezii. In: Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_288]
-
și mereu de la cineva, ceva, caută, se caută pe ei, pe ei înșiși și spiritul unei generații. Le însoțesc căutările cu admirația mea. Aici, tristețea este estompată, iar ludicul și jocul vocilor devin mai pregnante. Am fost împreună și la Casa de cultură a studenților, istorica Preoteasa din București, cînd cei trei actori au ținut un concert-spectacol cu vervă, nostim și reușit, dincolo de așteptările lungi și nejustificate de la început, impresionant pentru fiul meu, cu atît mai mult, cu cît era singurul
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
mai tragă sufletul sau să ceară milostenie. Moscova era atunci un oraș vechi, de-a dreptul pictural. Noul se rezuma doar la câțiva mastodonți staliniști din anii '30, construiți pentru clasele privilegiate, în timp ce oamenii simpli ocupau fiecare cotlon din vechile case boierești (care aveau intrări principale și intrări de serviciu, scări de marmură cu balustradă din fier forjat, coridoare de înălțimi amețitoare, dar și firide întunecoase) sau din casele foștilor negustori, ocupau toate subsolurile, beciurile, barăcile. Arhitectura era încă cea de dinaintea
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
construiți pentru clasele privilegiate, în timp ce oamenii simpli ocupau fiecare cotlon din vechile case boierești (care aveau intrări principale și intrări de serviciu, scări de marmură cu balustradă din fier forjat, coridoare de înălțimi amețitoare, dar și firide întunecoase) sau din casele foștilor negustori, ocupau toate subsolurile, beciurile, barăcile. Arhitectura era încă cea de dinaintea revoluției: străzi înguste, întortocheate, pavate cu piatră cubică, ce urcau și coborau; casele, de obicei cu un singur cat, erau strâns lipite unele de altele, gangurile duceau spre
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
cu balustradă din fier forjat, coridoare de înălțimi amețitoare, dar și firide întunecoase) sau din casele foștilor negustori, ocupau toate subsolurile, beciurile, barăcile. Arhitectura era încă cea de dinaintea revoluției: străzi înguste, întortocheate, pavate cu piatră cubică, ce urcau și coborau; casele, de obicei cu un singur cat, erau strâns lipite unele de altele, gangurile duceau spre mici curți interioare, iar mulțimea curților de trecere transforma un drum oricât de banal - către școală, metrou sau cunoștințe - într-o aventură palpitantă. Metroul era
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
se va face bărbat ei, dar ea nu va afla bunăvoință în ochii lui, pentru că va găsi ei ceva neplăcut la ea, și-i va scrie e carte de despărțire, i-o va da la mână și va slobozi din casa sa iar ea va ieși și ducâdu-se se va mărita cu alt bărbat. (cap. 24, legiuiri casnice, 1 și 2)". Scrierea legii pe pietre și blestem pentru cei ce o încalcă (cap. 27) ... Blestemat să fie cel ce va face
Deuteronomul (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12661_a_13986]
-
apă în epoca comunistă fiindcă, întrupat ca Ťom nouť, și-a făcut praf trecutul istoric și cultural cu o frenezie naturală". Lucrul cel mai trist, ca să nu spunem înspăimântător, este că omul subistoric a supraviețuit comunismului, mândru, cum este, de Casa Poporului sau de sala de gimnastică de la Lancrăm, chiar dacă aceasta urmează să fie înălțată, strivitor, lângă mormântul lui Blaga. A fost memoriul celor 157, dar este, cum am citit în ziare, și memoriul celor 500, oameni ai locului cărora puțin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
ei considerând, fie ce-o fi, că sala de gimnastică trebuie înălțată, că este nevoie de ea. O fi necesară, nu spunem nu, însă de ce acolo, lângă mormântul poetului? Tot așa s-a întâmplat, la altă scară, și cu hardughia Casei Poporului. Să se fi făcut, la urma urmei, însă de ce acolo, de ce să fie distrus și îngropat un întreg cartier istoric al Bucreștiului? La ce bun să-i vorbim însă de istorie "omului subistoric" și "urangutanului-constructor" ? A citi, a reciti
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
cuvinte. Un poem descrie imaginea seacă a unui peisaj rural. Poetul nu intervine, contururile fizice ale imaginii se adună din simpla enumerare a părților componente care, individualizate prin sacadarea impusă de ritmul versului, nu refuză totuși să alcătuiască un întreg: "Case de chirpici, piatră seacă, ferestre și uși/ umplute cu mortar,/ bovine și oi, paie, bălegar, oameni stînd pe vine la foc, apa clocotind în căldare. ș...ț La răstimpuri./ cîte-o coadă de cometă, cîte-o pereche de catîri/ încărcați cu lemne
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
la film, popcorn și Cola, alergic la film franțuzesc, nu va intra la Tais-Toi! decât din greșeală. Iar argumentele mele - deși sunt slabe șanse să fi ajuns la el - nu au făcut, oricum, decât să-l alunge cât colo de la casa de bilete. Ce-aș vrea să-i trag o păcăleală spectatorului de tipul eu văd doar filme americane, bă! Cum să-l conving să meargă la o producție SUA, cu un titlu atât de american: Splendoare Americană? Pornind de la premisa
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
Căsătoriți pe viață (Ion Iliescu-Adrian Năstase; Emil Constantinescu-Mugur Ciuvică-Zoe Petre); Pasiuni trecătoare (Mircea Geoană); Meciul cel mare (noiembrie: PSD și PNL-PD); Zi de instrucție (1 iulie, Delegația permanentă PSD); Îngerul căzut (Mona Nicolici); Adio, domnule Steadman (Gheorghe Funar); Secretele unei case (rulează și la: Snagov, Străulești, Cornu, pe unele văi, dealuri și pe sub poale de păduri...); Misterisoul John Doe (T. Meleșcanu); Tânăr și neliniștit, Copilul problemă, Aventurile tânărului Indiana Jones și Băiețelul (Victor Ponta); Păcate și Pe cont propriu (M.Vanghelie
Recomadările lui Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12688_a_14013]
-
al amintirii ori al contactului uman prezent ce le certifică. Tonul e nu o dată sfătos, marcat de reveria trecutului, intimizat, sensibilizat: "Ca vechi locuitor al Bucureștilor, unde în chipul cel mai firesc, dînd colțul unei străzi de patricieni ale căror case sînt în fapt rezidențe, nimerești într-o uliță gloduroasă cu hardughii ce te întîmpină stins și pierdut, nu m-am gîndit niciodată la un război între unele și altele, dus cu ură și fără de cruțare - oamenii în exclusivitate fiind cei
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
muncească. De multe decenii "tragem" pentru progeniturile noastre. Unii mai cu spor, alții " cei mai mulți " își rup de la gură să le dea copiilor un ban de buzunar. Dar care dintre noi, dacă ar avea cu ce, nu le-ar cumpăra o casă și o mașină? Cu atît mai mult cu cît la noi nu există tradiția independenței copiilor de la vîrste mici. De altfel, în privința liberei inițiative nici adulții nu stau mai bine. Or, despre Ion }iriac, cel puțin, nu se poate spune
Verdictul dinaintea verdictului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12710_a_14035]
-
Franța, că acolo s-au despărțit. A luptat mult... și, înainte de plecare, se pare că a reușit să aranjeze ca palatul să fie monument național, să nu-l transforme, deși palatul mic, unde ședeau Brâncovenii, fusese la un moment dat casă de creație a scriitorilor din epoca ceaușistă. Dar ea a reușit, înainte de plecare, ca Mogoșoaia să nu se transforme în cine știe ce fel de așezământ și să fie monument național. Da, a făcut căsătorie, sigur că da, dar a fost de
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
mine ne-am dus să-i facem o vizită înainte de plecare. Când eu cu colega mea, Nadia, am fost s-o vedem la Mogoșoaia, ea era foarte tristă. Palatul... nu mai era lume acolo, personalul de serviciu locuia în niște case în afara palatului... Martha era pe terasă, acolo ne-a primit foarte frumos. Mi-amintesc că avea pe terasă niște tipsii, de alamă, care erau pline cu petale de trandafiri. Și am stat acolo, și ne-a povestit că pleacă, și
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
după război a lucrat cu organizații suedeze și altele, ajuta populația săracă, a lucrat mult cu organizațiile astea de salvare. R.: Martha Bibescu a fost învinuită că era prietenă cu germanii, că era filogermană, ce știți de acest lucru? Când Casa regală s-a refugiat la Iași, toată România o bănuia de aceasta, iar ea a rămas la București, la spitalul ei, 118, unde îngrijea răniții. M.D.: Nu, n-a fost niciodată filogermană. Nu cred, nu cred, ea era cu totul
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
Pavel Șușară I. Eustațiu Stoenescu Născut la Craiova în anul 1884, în casa uneia dintre cele mai înstărite familii din Oltenia, Eustațiu Stoenescu face parte dintr-o generație exemplară de oameni de cultură români, de la Jean Al. Steriadi, Samuel Mutzner, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, pînă la Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi și Nicolae Titulescu
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
prăduit și dictatură. Știu de la directorii de publicații că menținerea la putere pentru încă patru ani a PSD-ului ar însemna transformarea ireversibilă a țării într-un țărm pustiu, într-o Sahară ale cărei oaze ar fi palatele baronilor și casele de odihnă ale șefilor de la centru. Cu ce încredere să mai deschid astfel de ziare? Ce să mai sper de la jurnaliștii în al căror cuvânt credeam? Că nu mai există nici un fel de speranță în România? Că talentații editorialiști care
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
nu sunt decât niște farsori? Că am greșit firma? Că îmi imaginam că deschid un ziar, dar am dat peste buletinul informativ al unui bordel? Că articolul din chenar, frumos scris, din pagina întâi, e doar biletul de intrare în casa de toleranță? Și că editorialiștii nu sunt decât peștii cinici a căror singură obsesie e să-și vadă curvele din subordine producând peste plan? Spuneți-mi că nu e adevărat, că mă înșel, că n-am văzut bine! Combateți-mă
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
În marea lor majoritate, istoriile filtrate prin simțirea celui care scrie prind doar partea vizibilă a marginalității sociale, emergența ei în spațiul public: cei care stau cu mîna-ntinsă lîngă un mare magazin ori în gară (dar de unde vin, cum arată casa lor dincolo de propriile relatări?), copiii care dorm pe trotuar (dar cum sînt părinții lor, la care se-ntorc cînd dă frigul?), vrăjitorii cu anunțuri la ziar (văzuți însă doar de pe scaunul de client). Deja însă, ele scot din cenușiul peisajului
Universul invizibil de alături by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12695_a_14020]