3,828 matches
-
cantină. Agitație, grupulețe, intrigi. Mi se șoptește la ureche să vin deoparte pentru comunicări importante. Aflu: că directoarea a obținut cu mari sforțări un număr de patru cămăruțe în hotelul zis al „Canalului“. Că în două din acestea vor fi cazate femeile. În celelalte două, dirijorul, concertmaistrul, soliștii (Voicu și Arnăutu, și încă trei persoane printre care am cinstea să fiu). Mi se pare ireal, dar aflu că e dorința expresă a lui Cosma... Situația dificilă - ce vor zice ceilalți, există
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
secundar poate, dar totuși deosebit de pregnant, al curiozității care mă stăpânea... Pentru că, deși am fost ținut în acea cameră până spre dimineață, timpul a trecut destul de repede și pe nesimțite. Dimineața am fost dus în beciurile Prefecturii, spre a fi cazat. Am nimerit într-o celulă mică, cu două paturi rabatabile din tablă de fier (deci era prevăzută pentru doi prizonieri), în care ne aflam însă vreo 8-10 ființe omenești, dintre care patru - cei mai vechi sau mai privilegiați - dormeau doi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Portugaliei (Mihai Rădulescu) - spânzurat în temniță; Cardinalul de Alba - Mare Inchizitor (Dinu Albulescu) - azvârlindu-se de la înălțime; San Giglio - Rege al Castiliei (Crin Teodorescu-Mugur) - mort în timpul unei anchete; De Mironcourt (Mircea Moisescu) - otrăvit în cursul unei anchete. Sângele lor nevinovat cază asupra maurilor și asupra tuturor celor care le-au pricinuit moartea! Petre Sirin, 7 martie 1990
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și talentat din Riazani cu sufletul nobil și pur, imaculat ca roua virgină a dimineții, se gândea cu tristețe și adâncă durere la sfârșitul iminent al celei care din fericire nu-și cunoștea sfârșitul: "Coarnele-n țărână or să-i cază, Jalnic se vor stinge ochii buni... Mergând, vaca albe lunci visează Și pășuni mănoase... și pășuni..." (Serghei Esenin) Acum ne-am apucat de cules. Căutam "plăcintele" mai întregi, mai consistente și cât mai uscate. Introduceam ușor lopățica sub materia vizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
totalitate în fața echipelor de prima categorie, în care figurau jucători din echipa națională a României și am pierdut unele intilniri, dar scopul nostru a fost atins: am ajuuns în finală pe țară. La București, cu ocazia acestei competiții, am fost cazați regeste, chiar la renumitul Hotel Ambasador de pe bulevardul Magheru, care era că o recompensă pentru noi, elevii veniți tocmai de la Rădăuți. În liceu am participat intens la reușită revistei noastre muzicale “ În veselul vieții pas” unde alături de Nandris G., Luchian
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93310]
-
de inteligență din Est. M6 este un post de televiziune comercial. Se discută despre informaticienii români recrutați în universitățile românești, aduși în Franța și închiriați apoi "cu luna" pe la diverse companii, ca pe niște unelte, pe bani grei, plătiți prost, cazați în hoteluri ieftine etc. Mizerabil trafic modern de inteligență ieftină și supusă. Franțuzoaica sexy din departamentul de PR al companiei care practică această formă de sclavie modernă încearcă să reziste tirului întrebărilor de "stânga" venite din partea reporterului M6, aducând diverse
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și muște virtuale. Vedeau acest lucru ca pe un semn de imaturitate perpetuă, comportament de bărbați care vor să rămână copii. La căpătul coridorului de cămin unde se găsește și camera mea, într-un fel de apartamente de "protocol", este cazată o parte din echipa de atletism a Universității Laval; evident, compusă în covârșitoare majoritate din negri cu mers de felină, care aleargă suta de metri în câteva secunde. În fiecare săptămână, aceștia se afișează ostentativ cu o altă blondă canadiancă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un medic german. Un stomatolog, dacă nu mă înșel. E corectă informația? Puteți da amănunte? A.R. Da, e absolut adevărat. În timpul războiului, am trăit mai multe etape. În prima etapă, înainte de-a fi scoși din casă, au fost cazați la noi diferiți ofițeri. Chiar și în camera mea, eu fiind obligată să dorm cu părinții. La început au fost cazați ofițeri români. Îmi amintesc bine de unul, un ofițer în rezervă, de vreo patruzeci de ani, avocat din București
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
În timpul războiului, am trăit mai multe etape. În prima etapă, înainte de-a fi scoși din casă, au fost cazați la noi diferiți ofițeri. Chiar și în camera mea, eu fiind obligată să dorm cu părinții. La început au fost cazați ofițeri români. Îmi amintesc bine de unul, un ofițer în rezervă, de vreo patruzeci de ani, avocat din București, Măgârdicean pe nume - foarte domn, foarte stilat, cultivat, cu care aveam lungi discuții, eu, o puștoaică de paisprezece ani, și de la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ani, avocat din București, Măgârdicean pe nume - foarte domn, foarte stilat, cultivat, cu care aveam lungi discuții, eu, o puștoaică de paisprezece ani, și de la care am învățat multe lucruri despre viață. Pe măsură ce războiul se prelungea, au început să fie cazați la noi ofițeri germani. De data asta, relații reci, distante, dar protocolare. Ambii mei părinți erau buni vorbitori de limbă germană. La un moment dat, s-a instalat în 55 camera mea un ofițer cu o figură foarte ariană - o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
stupidă - să nu i se dea o coloratură vag colaboraționistă. R.P. Nu știu de ce, dar presimt o schimbare de decor. A.R. Sunteți un bun presimțitor. După 23 August, când ne-am întors din evacuare, în casa noastră au fost cazați niște ofițeri ruși. Într-o zi, unul dintre ei a venit la mama cu un teanc gros de ruble și a spus că vrea s-o cumpere pe Tonia - asta eram eu - și s-o ducă în Rusia. Mama i-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Dresda, delegația este însoțită de două ghide tinere, sexy, ahtiate după bărbați, fiindcă sexul bărbătesc german era sau schilodit în cârje, sau mort pe front. Cele două ghide duc o intensă și combativă activitate noc turnă în paturile românilor. Suntem cazați într-un internat aflat în vacanță. Singurul care nu poate profita de generozitatea donatoarelor e soțul meu, care-a venit cu marfa de-acasă. R.P. Repet, știu că nu vă plac citatele, dar nu rezist: „A merge în vacanță cu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
luau apărarea femeii în fața celor de la ghișee - mai ales că era și cu copil mic, să raca ! Pe Dănuț îl intriga foarte tare cuvîntul „igrasie“. Auzise că unchiul Pompi își pusese gresie pe jos și că era foarte bine. Se cazaseră la Hotel Diana, la etajul zece. Tatăl, care venise pregătit cu cele necesare de acasă, se înființase imediat pe dig cu undița și aducea aproape mereu o mînă de pești pe care-i punea în chiuvetă, la baie, sub jetul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fetele pe gură : „țoc !“. De fapt, e mult spus „fetele“, pentru că a fost vorba doar de una singură, într-o excursie cu clasa. După ce am dansat cu ea cîteva „bluzuri“ în cadrul programului de discotecă organizat în cantina căminului unde eram cazați, am invitat-o să ieșim puțin să ne plim băm. Ajunși afară, fata a zis, bineînțeles, că-i este frig, ceea ce m-a făcut pe mine s-o iau pe după umeri. Ne-am plimbat ce ne-am plimbat, timp în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ai mei aveau să vină pe la prînz. Următoarea dată cînd am văzut-o a fost peste vreo lună, cînd am mers într-o excursie cu clasa la Gura Diham și am invitat-o și pe ea. La cabană ne-am cazat eu cu Preotu’, iar ea în cameră cu o colegă de-a noastră de clasă, una Izabel, pe care amicul meu o pipăia prin pauze și îi băga mîna în chiloți cînd ne dădeau filme educative în laboratorul de chimie
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
greu un loc pe acoperișul unui vagon, unde am fost buzunărit și jefuit de puținul bagaj pe care îl aveam, ajungând la destinație după vreo două zile. După multe căutări am găsit, liceul „Gheorghe Chițu”, unde normaliștii de la Șendriceni erau cazați într-o mansardă și făceau cursuri după-amiază la Liceul Clasic. În mansarda de la „Gheorghe Chițu” era aglomerație, mare înghesuială și mizerie. Chiar a doua zi m-am trezit plin de păduchi și de râie, de care am scăpat cu mare
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
spre Pitești, unde trebuia să ajung la ora 13 și 15 minute. Ajungând la destinație, mi-a făcut mare plăcere, ca de fiecare dată, să mă întâlnesc cu colegii de breaslă, mai mulți pictori naivi din toată țara. M-am cazat la hotelul Argeș, un hotel de două stele unde erau făcute rezervările, la camera 414, cameră cu un pat. Imediat după ce mi-am lăsat bagajul în cameră am ieșit pe holul de la etaj, unde m-am întâlnit cu Costel Iftinchi
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la hotelul Argeș, un hotel de două stele unde erau făcute rezervările, la camera 414, cameră cu un pat. Imediat după ce mi-am lăsat bagajul în cameră am ieșit pe holul de la etaj, unde m-am întâlnit cu Costel Iftinchi, cazat la 417, și cu Gusti Hlinka, cazat la 415 împreună cu Doina, soția lui, și ea o pictoriță naivă deosebită. Am stat puțin de vorbă cu toți și ne-am hotărât să mergem până la muzeu, ca să vedem expoziția, care avea vernisajul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
stele unde erau făcute rezervările, la camera 414, cameră cu un pat. Imediat după ce mi-am lăsat bagajul în cameră am ieșit pe holul de la etaj, unde m-am întâlnit cu Costel Iftinchi, cazat la 417, și cu Gusti Hlinka, cazat la 415 împreună cu Doina, soția lui, și ea o pictoriță naivă deosebită. Am stat puțin de vorbă cu toți și ne-am hotărât să mergem până la muzeu, ca să vedem expoziția, care avea vernisajul a doua zi la orele 11. În
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
toate corecturile erau deja făcute. Dar în mod sigur se va ocupa de mine și mă va sprijini în ceea ce privește arta naivă. S-a făcut și luna decembrie a anului 1989 și am plecat la București. M-am cazat la fostul hotel Union, situat la câteva sute de metri de sala Dalles UCSB. Era un frig teribil, și zăpadă mare afară. A venit atunci la București și tatăl meu, ca să mă ajute la aranjarea sălii de expoziție, fiind foarte
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pe Costică Savici. Am făcut cunoștință cu singurul profesor al școlii care avea toate funcțiile, adică de la pedagog până la director. Examenul de admitere a fost o simplă formalitate. Am fost admiși atât eu cât și Gerhard. Am rămas acolo, fiind cazați în aceeași cameră cu Costică Savici zis Tică. Acasă ajungeam doar în vacanțe, care, în primul an au fost obișnuite. Din anul II au devenit mai scurte și nu se mai potriveau calendaristic cu vacanțele celorlalte școli. Acest fapt se
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în timpul celor trei campanii agricole din fiecare an: de primăvară, de vară și de toamnă. În vacanța de vară de după primul an școlar din Oravița ajungând acasă am constatat că cei doi chiriași nu mai locuiau la noi, dar era cazată o familie de pictori din Germania. Aceștia aflaseră despre pasiunea mea în ale picturii. Miau văzut picturile și acuarelele expuse acasă. După ce i-am cunoscut și eu, mi-au arătat ce lucrează. În tablourile lor am recunoscut multe din peisajele
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
succes deplin încununată cu lansarea firească a dicționarului. Peripeția cea mai mare a fost la întoarcerea spre casă. În camera unde trebuia să ne odihnim am intrat în jurul orei 2 noaptea alături de Boancă și Valentin Boța, fiind toți trei cazați în aceeași cameră. Trenul cu care trebuia să plecăm era un tren personal de navetiști ce pleca spre Timișoara la 5 fără ceva, bilete nu aveam scoase nici unul dintre noi, iar distanța spre gară era destul de mare. Așa că am stat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
diferite întâmplări petrecute în perioada în care nu ne văzusem. Expoziția Națională „Lemnul tradiție și modernitate” București, 2002 Vernisajul de la Alba Iulia, întreaga atmosferă de sărbătoare națională și nu în ultimul rând petrecerea de la „Hanul cu Berze” unde am fost cazați a încheiat mica mea plimbare, întorcându- mă într-un final acasă, puțin mai obosit datorită distanței mari ce a trebuit să o parcurg mergând cu trenul, dar cu o vie amintire ce mi-a rămas întipărită în memorie despre marea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
un bun venit înmânându-mi catalogul în care era tipărit și programul, împreună cu ecusonul Festivalului, ce eram obligat să-l port permanent asupra mea atârnându-l de gât, îmi pusese la dispoziție mașina instituției ce avea sarcina de a mă caza la Hotel I.P.O., unde aveam să stau cele 10 zile pe care trebuia să le petrec aici. Hotelul, o clădire veche situat pe malul Dunării, fost cândva în vechiul regim Hotelul Partidului, unde altădată îi pășeau pragul numai activiști
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]