2,337 matches
-
refugiu cazacilor revoluționari și personalului Armatei Roșii).” Politica de „descazacizare mare” a fost oprită pe 16 martie 1919 ca urmare a unei revolte de amploare împotriva puterii sovietice din Veșenskaia. După acest moment, statul sovietic s-a concentrat împotriva eliminării cazacilor ca entitate monolitică socială, juridică și economică. Reabilitarea completă a cazacilor și a locuitorilor teritoriului Donului a avut loc în septembrie 1919. Printr-un articol apărut într-un ziar al Armatei Roșii, bolșevicii primeau noi instrucțiuni: „Cu toate că este adevărat că
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
a fost oprită pe 16 martie 1919 ca urmare a unei revolte de amploare împotriva puterii sovietice din Veșenskaia. După acest moment, statul sovietic s-a concentrat împotriva eliminării cazacilor ca entitate monolitică socială, juridică și economică. Reabilitarea completă a cazacilor și a locuitorilor teritoriului Donului a avut loc în septembrie 1919. Printr-un articol apărut într-un ziar al Armatei Roșii, bolșevicii primeau noi instrucțiuni: „Cu toate că este adevărat că o anumită parte a populației teritoriului Donului este contrarevoluționară din motive
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
și Stéphane Courtois, au tras concluzia că procesul de descazacizare a avut caracteristicile unui genocid și implicat sute de mii de oameni. Specialistul în istoria rusă al Univeristății din York, Shane O'Rourke, a afirmat că „zeci de mii de cazaci au fost măcelăriți în mod sistematic în doar câteva săptămâni din ianuarie 1919” și aceasta „a fost unul dintre principalii factori care au dus la dispariția cazacilor ca națiune”. Alexandr Nikolaevici Iakovlev, șeful Comitetului Prezidențial pentru Reabilitarea Victimelor Represiunii Politice
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
Univeristății din York, Shane O'Rourke, a afirmat că „zeci de mii de cazaci au fost măcelăriți în mod sistematic în doar câteva săptămâni din ianuarie 1919” și aceasta „a fost unul dintre principalii factori care au dus la dispariția cazacilor ca națiune”. Alexandr Nikolaevici Iakovlev, șeful Comitetului Prezidențial pentru Reabilitarea Victimelor Represiunii Politice, nota: „sute de mii de cazaci au fost uciși”. Istoricul Robert Gellately a afirmat că „estimările cele mai demne de încredere indică între 300.000 și 500
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
sistematic în doar câteva săptămâni din ianuarie 1919” și aceasta „a fost unul dintre principalii factori care au dus la dispariția cazacilor ca națiune”. Alexandr Nikolaevici Iakovlev, șeful Comitetului Prezidențial pentru Reabilitarea Victimelor Represiunii Politice, nota: „sute de mii de cazaci au fost uciși”. Istoricul Robert Gellately a afirmat că „estimările cele mai demne de încredere indică între 300.000 și 500.000 au fost uciși sau deportați în 1919 - 1920” dintr-o populație de aproximativ trei milioane de oameni. Cercetările
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
în 1919 - 1920” dintr-o populație de aproximativ trei milioane de oameni. Cercetările istoricului Pavel Polian de la Academia de Științe a Rusiei cu privire la subiectul migrației forțate în Rusia a demonstrat în lucrarea Împotriva voinței lor că peste 45.000 de cazaci au fost deportați din provincia Terek în Ucraina. Pământurile deportaților au fost redistribuite cazacilor prosovietici și cecenilor. Chiar și unii dintre bolșevici au admis că procesul de decazacizare a avut caracteristicile unui genocid. Reingold, președintele Sovietului revoluționar al Donului, cel
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
Pavel Polian de la Academia de Științe a Rusiei cu privire la subiectul migrației forțate în Rusia a demonstrat în lucrarea Împotriva voinței lor că peste 45.000 de cazaci au fost deportați din provincia Terek în Ucraina. Pământurile deportaților au fost redistribuite cazacilor prosovietici și cecenilor. Chiar și unii dintre bolșevici au admis că procesul de decazacizare a avut caracteristicile unui genocid. Reingold, președintele Sovietului revoluționar al Donului, cel care a fost împuternicit să impună puterea bolșevică în teritoriile cazacilor, a admis că
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
au fost redistribuite cazacilor prosovietici și cecenilor. Chiar și unii dintre bolșevici au admis că procesul de decazacizare a avut caracteristicile unui genocid. Reingold, președintele Sovietului revoluționar al Donului, cel care a fost împuternicit să impună puterea bolșevică în teritoriile cazacilor, a admis că decazacizarea a fost în practică „o politică nediscriminatorie de exterminare în masă”. Există documente care demonstrează excesele individuale ale oficialilor locali în timpul procesului de decazacizare, care contraveneau politicii oficiale a autorităților centrale. Lenin a trimis în iunie
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
decazacizare, care contraveneau politicii oficiale a autorităților centrale. Lenin a trimis în iunie 1919 o telegramă prin care condamna excesele tribunalelor locale. Acest document pare să intre în contradicție cu descoperirea originalului secret prin care s-a cerut eliminarea a cazacilor, document descoperit în arhivele din Moscova. Istoricul sovietic Dmitri Volkogonov a afirmat într-un dintre lucrările sale că „aproximativ o treime a populației cazace a fost exterminată la ordinul lui Lenin”. Peter Holquist afirmă la rândul lui că guvernul de la
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
Armata cazacilor din Orenburg (în limba rusă: "Оренбургское казачье войско"), a fost o armată a cazacilor din provicia Orenburg a Imperiului Rus, care ocupa teritoriile oblasturilor Orenburg, Celiabinsk (parțial) și ale Republicii Bașkortostan). După ce la început au construit în regiune o serie
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
Armata cazacilor din Orenburg (în limba rusă: "Оренбургское казачье войско"), a fost o armată a cazacilor din provicia Orenburg a Imperiului Rus, care ocupa teritoriile oblasturilor Orenburg, Celiabinsk (parțial) și ale Republicii Bașkortostan). După ce la început au construit în regiune o serie de fortificații, cazacii au fondat în mod oficial orașul Orenburg în 1734. Guvernul rus
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
în limba rusă: "Оренбургское казачье войско"), a fost o armată a cazacilor din provicia Orenburg a Imperiului Rus, care ocupa teritoriile oblasturilor Orenburg, Celiabinsk (parțial) și ale Republicii Bașkortostan). După ce la început au construit în regiune o serie de fortificații, cazacii au fondat în mod oficial orașul Orenburg în 1734. Guvernul rus a hotărât ca, pentru popularea orașului și colonizarea regiunii învecinate, să aducă familii căzăcești din alte zone: Ufa, Iset, Samara și alte regiuni și să formeze primele corpuri de
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
regiunii învecinate, să aducă familii căzăcești din alte zone: Ufa, Iset, Samara și alte regiuni și să formeze primele corpuri de armată neregulată (1748). O parte formată din membrii forțelor neregulate (aproximativ 2.000 de oameni) a transformată în Armata cazacilor din Orenburg în. 1755. Cazacii din Orenburg au luat parte în perioada 1773—1774 la răscoala lui Emelian Pugaciov. Efectivele Armatei au fost sporite prin incorporarea în 1798 a tuturor așezărilor căzăcești din sudul Uralilor, (cu excepția celor din Armata cazacilor
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
căzăcești din alte zone: Ufa, Iset, Samara și alte regiuni și să formeze primele corpuri de armată neregulată (1748). O parte formată din membrii forțelor neregulate (aproximativ 2.000 de oameni) a transformată în Armata cazacilor din Orenburg în. 1755. Cazacii din Orenburg au luat parte în perioada 1773—1774 la răscoala lui Emelian Pugaciov. Efectivele Armatei au fost sporite prin incorporarea în 1798 a tuturor așezărilor căzăcești din sudul Uralilor, (cu excepția celor din Armata cazacilor de pe Urali). Decretul din 1840
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
cazacilor din Orenburg în. 1755. Cazacii din Orenburg au luat parte în perioada 1773—1774 la răscoala lui Emelian Pugaciov. Efectivele Armatei au fost sporite prin incorporarea în 1798 a tuturor așezărilor căzăcești din sudul Uralilor, (cu excepția celor din Armata cazacilor de pe Urali). Decretul din 1840 a redesenat granițele Armatei și a schimbat compoziția sa - 10 regimente de cavalerie și 3 batalioane de artilerie. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, populația căzăcească a regiunii era de aproximativ 200.000 de oameni. Armata
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
XIX-lea, populația căzăcească a regiunii era de aproximativ 200.000 de oameni. Armata din Orenburg a participat războiul ruso-suedez din 1788 - 1790, pentru ca mai apoi să participe la toate campaniile ruse pentru cucerirea Asiei Centrale. Teritoriul controlat de Armata cazacilor din Orenburg a fost compus inițial din două okruguri. Reforma din 1878 a dus la împărțirea administrativă în 3 otdele. Populația de origine cazacă crescuse în 1916 la 533.000 mii de locuitori, care locuiau pe un teritoriu de 7
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
3 otdele. Populația de origine cazacă crescuse în 1916 la 533.000 mii de locuitori, care locuiau pe un teritoriu de 7,45 milioane desiatine (aproximativ 81.400 km2). La începutul secolului al XX-lea, în timp de pace, Armata cazacilor din Orenburg avea 6 regimente și un batalion independent de cavalerie, 3 batalioane de artilerie, o sotnie de Gardă și două sotnii servicii auxiliare. În timpul primei conflagrații mondiale, cazacii din Orenburg au mobilizat 18 regimente și un batalion independent de
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
La începutul secolului al XX-lea, în timp de pace, Armata cazacilor din Orenburg avea 6 regimente și un batalion independent de cavalerie, 3 batalioane de artilerie, o sotnie de Gardă și două sotnii servicii auxiliare. În timpul primei conflagrații mondiale, cazacii din Orenburg au mobilizat 18 regimente și un batalion independent de cavalerie, 9 batalioane de artilerie, o sotnie de gardă, 9 sotnii de infanterie, 8 sotnii de rezervă și 39 de sotnii cu destinație specială sau auxiliare, în total 27
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
cavalerie, 9 batalioane de artilerie, o sotnie de gardă, 9 sotnii de infanterie, 8 sotnii de rezervă și 39 de sotnii cu destinație specială sau auxiliare, în total 27.000 de soldați. După izbucnirea Revoluției din Octombrie în 1917, Armata cazacilor din Orenburg a luptat de partea „albilor” împotriva „roșiilor” bolșevici. Cazacii săraci s-au alăturat Armatei Roșii. Armata cazacilor din Orenburg a fost desființată în 1920.
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
de infanterie, 8 sotnii de rezervă și 39 de sotnii cu destinație specială sau auxiliare, în total 27.000 de soldați. După izbucnirea Revoluției din Octombrie în 1917, Armata cazacilor din Orenburg a luptat de partea „albilor” împotriva „roșiilor” bolșevici. Cazacii săraci s-au alăturat Armatei Roșii. Armata cazacilor din Orenburg a fost desființată în 1920.
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
de sotnii cu destinație specială sau auxiliare, în total 27.000 de soldați. După izbucnirea Revoluției din Octombrie în 1917, Armata cazacilor din Orenburg a luptat de partea „albilor” împotriva „roșiilor” bolșevici. Cazacii săraci s-au alăturat Armatei Roșii. Armata cazacilor din Orenburg a fost desființată în 1920.
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
Armata cazacilor din Astrahan ("Астраханское казачье войско") a fost o armată căzăcească din Imperiul Rus formată prin mutarea unor cazaci de pe cursul inferior al Volgii, care aveau în apărare regiunea fluviului Volga din timpurile în care Rusia a ocupat Hanatul Astrahanului în
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
Armata cazacilor din Astrahan ("Астраханское казачье войско") a fost o armată căzăcească din Imperiul Rus formată prin mutarea unor cazaci de pe cursul inferior al Volgii, care aveau în apărare regiunea fluviului Volga din timpurile în care Rusia a ocupat Hanatul Astrahanului în 1556. Guvernul central rus a hotărât în 1737 să reloce un număr de cazaci de pe Volga la Astrahan
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
formată prin mutarea unor cazaci de pe cursul inferior al Volgii, care aveau în apărare regiunea fluviului Volga din timpurile în care Rusia a ocupat Hanatul Astrahanului în 1556. Guvernul central rus a hotărât în 1737 să reloce un număr de cazaci de pe Volga la Astrahan și a format o unitate de 3 sotinii (300 de oameni), care aveau ca sarcină principală escorta curierilor și corespondenței și paza graniței. Această unitate avea să fie reorganizată într-un regiment ( 5 sotnii, 500 de
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
a format o unitate de 3 sotinii (300 de oameni), care aveau ca sarcină principală escorta curierilor și corespondenței și paza graniței. Această unitate avea să fie reorganizată într-un regiment ( 5 sotnii, 500 de oameni) pe 28 martie 1750. Cazacii din Astrahan au fost colonizați de-a lungul malului drept al Volgii, de la Astrahan până la Cernîi Iar. La începutul secolului al XIX-lea, regimentul a fost întărit cu noi veniți din Țarițîn, Kamișin, Saratov și cu restul cazacilor de pe Volga
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]