KorAP: Find »[drukola/base=ceapă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...332 >

8,276 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Aș vrea să mă trezesc și să descopăr că totul n-a fost decât un coșmar, că s-a întâmplat într-un film, sau altcuiva. Că e o poveste pe care am auzit-o la un pub, cu ochii cât cepele, mulțumindu-le stelelor mele norocoase că n-a fost vorba de mine... Dar e vorba chiar de mine. Cariera mea s-a terminat. Ultima persoană de la Carter Spink care a făcut o greșeală ca asta a fost Ted Stephens în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
laudă Trish, îmbujorată de mândrie. A studiat cu Michel de la Roux de la Blanc în persoană ! — Și cum anume vei face glazura pentru foie gras, Samantha ? mă întreabă Petula curioasă. În bucătărie se lasă tăcerea. Amândouă femeile așteaptă cu ochii cât cepele. — Păi. Îmi dreg glasul de mai multe ori. Cred că am să folosesc... metoda obișnuită. Cuvântul „glazură” vine evident de la consistența transparentă a... ăă... finisajului... și completează perfect foie-ul... Gras, adaug repede. De gras. Adică... amestecul de arome. Habar n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
din când în când îmi bag mâna sub jetul de apă rece. Muncesc de trei ore. Și n-am reușit să fac nimic care să se poată mânca. Până acum am aruncat un sufleu de ciocolată prăbușit, două tigăi de ceapă arsă și o cratiță cu caise congelate la simpla vedere a cărora mi-a venit greața. Nu înțeleg deloc ce s-a întâmplat. N-am timp să înțeleg ce s-a întâmplat. Nu e momentul cel mai bun pentru analize

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
voia mea, îmi scapă și mie un hohot. Îmi duc mâna disperată la gură, încercând să mă controlez. — Samantha ? — Ăă... nu, reușesc să îngaim într-un final. Nu voi servi șerbet. Nathaniel tocmai a ridicat una dintre tigăile mele cu ceapă arsă. Se face că ia o lingură și o înghite. Delicios, spune din buze. Abia îmi mai pot stăpâni lacrimile de râs. Simt că mă asfixiez din cauza efortului de a nu scoate un sunet. — Bine atunci ! Ne vedem mai târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
scumpo, mai e mult pân-acolo ! Uite, ia un șorț. Îmi întinde un șorț cu dungi alb-roșii și mi-l leg în jurul mijlocului, foarte sigură pe mine. — E foarte amabil din partea dumneavoastră că mă ajutați, spun șovăitoare în timp ce ea scoate ceapa și nu știu ce legumă portocalie pe care nu o recunosc. Vă sunt foarte recunoscătoare. — Îmi plac provocările. Mă privește cu ochi strălucitori. Sinceră să fiu, mă cam plictisesc. Nathaniel face totul pentru mine. Câteodată, prea mult. — Dar totuși. Nici măcar nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
privirea, citesc în ochii ei că mă înțelege. — Nici o problemă. Ridică un cuțit. Așa, hai să ne apucăm de treabă. Suflecă-ți mânecile, leagă-ți părul la spate și spală-te pe mâini. O să te învăț cum se taie o ceapă. Ne petrecem tot weekendul gătind. Învăț să tai fin o ceapă, să o întorc pe partea cealaltă și să fac cubulețe fine. Învăț să tai verdeața cu un cuțit cu lamă curbată. Învăț cum să amestec făina și ghimbirul măcinat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
un cuțit. Așa, hai să ne apucăm de treabă. Suflecă-ți mânecile, leagă-ți părul la spate și spală-te pe mâini. O să te învăț cum se taie o ceapă. Ne petrecem tot weekendul gătind. Învăț să tai fin o ceapă, să o întorc pe partea cealaltă și să fac cubulețe fine. Învăț să tai verdeața cu un cuțit cu lamă curbată. Învăț cum să amestec făina și ghimbirul măcinat cu bucăți de carne, pe care să le trântesc apoi într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
întinzându-mi porția mea, după care clatină din cap a reproș când încep să mănânc. Nu așa de repede ! Nu te grăbi ! Gustă mâncarea ! Duminică după-masă, sub atenta supraveghere a lui Iris, fac friptură de pui umplut cu salvie și ceapă, cu broccoli înăbușit în aburi, morcovi cu aromă de chimen și cartofi la cuptor. În clipa în care scot tava imensă de tablă din cuptor, mă opresc o clipă și savurez mirosul cald de pui. În viața mea n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Trish iar. Haide. Sunt bucătăreasă cu studii alese. Evident că știu ce este. — Se folosește pentru o tehnică extrem de specializată de gătit, spun într-un final. Extrem de specializată. — Și ce se face cu ea ? Trish mă fixează cu ochii cât cepele. Arată-mi ! Îmi întinde mânerul. — Ei bine. Iau obiectul din mâna ei. E un fel de... se amestecă... mișcare circulară.. ții încheietura ușoară... Bat aerul rapid de câteva ori. Cam așa ceva. E greu să vă arăt cum trebuie fără... îhm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
toc și apucă un scaun pentru a-și regăsi echilibrul. Chipul Melissei arată ca un balon spart. — Am vrut să vă spun... Îmi mușc buza jenată când le văd fețele. Tocmai... încercam să vă spun... Trish cască niște ochi cât cepele în timp ce citește titlul articolului. Deschide și închide gura, dar nu iese nici un sunet. — Ești... avocată ? se bâlbâie într-un final. — Faceți o greșeală ! Obrajii Melissei sunt roz aprins. Eu sunt avocata. Eu sunt cea care a luat premiu la facultate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

rog În gînd. Te rog, nu veni la mine. — Iar ea cine e ? Îl Întreabă pe Paul. — Ea e Emma Corrigan, unul dintre asistenții noștri de marketing juniori. Pornește către mine. Artemis a tăcut. Toți ne privesc cu ochii cît cepele. SÎnt stacojie de jenă. — Bună ziua, spune pe un ton plăcut. — Bună ziua, reușesc cu greu să Îngaim. Domnule Harper. OK, bine, m-a recunoscut. Dar asta nu Înseamnă neapărat și că Își amintește tot ce i-am zis. CÎteva comentarii aleatorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
apropiindu-se cu un castronel cu alune. Am auzit că s-a dus la marketing. — Îhm, da, m-am Întîlnit. — A intrat și la noi la cercetare după masă, dar eu eram la o ședință. Mă fixează, cu ochii cît cepele. Și zi, cum e tipul ? — E... nu știu. Brunet... american... Și cum a fost la ședință ? Connor Îmi ignoră cu desăvîrșire tentativa de a schimba subiectul. E incredibil, nu ? I se luminează toată fața. Jack Harper ! Cred că da. Ridic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Lissy. OK. Am Înțeles ce vrei să spui. Dar nu Înțeleg deloc care e problema. I-ai spus unui tip din avion secretele tale... — Iar acum tipul ăsta a apărut la mine la serviciu. — Poftim ? Lissy cască niște ochi cît cepele. Vorbești serios ? Și cine e tipul ? — E... Tocmai sînt pe cale să-i rostesc numele lui Jack Harper, cînd Îmi amintesc de promisiunea pe care am făcut-o. E doar... un tip care a venit În inspecție, zic vag. — E vreunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ca Într-un vis, cobor din autobuz și pornesc spre ușa de la intrare În clădire. Dar Lissy se află deja acolo și mi-o deschide ea. Ăsta e un autobuz, sau nu mai văd eu bine ? spune cu ochii cît cepele. Ce caută aici ? — E autobuzul meu, spun. M-a adus acasă. Flutur din mînă către șofer, care Îmi răspunde la fel, iar autobuzul pornește iar hurducăindu-se În noapte. — Nu-mi vine să cred ! spune Lissy Încet, privindu-l cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
cocteil din inox și două cupe asortate. Deșurubează capacul shakerului și, spre uimirea mea, Începe să toarne În cele două cupe un lichid rozaliu, transparent. Ăsta e cumva... Nu-mi vine să cred ! Mă holbez la el, cu ochii cît cepele. — Ei, hai. Doar nu era să te las să te Întrebi toată viața cum o fi, nu ? Îmi Întinde o cupă și o ridică În cinstea mea. Sănătate. — Noroc. Iau o Înghițitură de cocteil... și, Dumnezeule... cît e de bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
cu ochii la ecran, urmărind-o pînă cînd aceasta Își ia la revedere și intră jingle-ul de final. Cineva se apleacă și stinge televizorul. CÎteva momente, asistența rămîne Într-o tăcere mormîntală. Toată lumea se uită la mine cu ochii cît cepele, de parcă s-ar aștepta să Încep să țin vreun discurs, să fac cîteva piruete sau altceva de genul ăsta. Unele chipuri mă privesc cu simpatie, altele sînt pur și simplu curioase, altele sînt supervesele, iar altele spun măiculiță-ce-bine-Îmi-pare-că-nu-sînt-În-locul-tău. Acum știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

cămin al iubirii conjugale sau măcar al afecțiunii. Când proviziile alimentare se subțiau, Vela se ducea la supermarket și cumpăra un puhoi - mere, grepfruturi, carne pentru refrigerator, prăjituri, șarlote pentru desert, conserve de ton și de hering În sos tomat, ceapă, orez, cereale pentru micul dejun, banane, salată verde, cantalupi. Am Încercat de câteva ori s‑o Învăț cum să aleagă un pepene galben mirosindu‑l la codiță, dar, evident, ea n‑ar fi consimțit să facă un gest care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

aruncăm de tot. O facem fărâme. GRUBI (Meditativ.): De ce n-avem noi noroc? Bruno? BRUNO: O fi ceva la mijloc. Pe mine mă-năbușă. Pe tine nu te-năbușă? GRUBI: Și pe mine mă-năbușă. Mă dor ochii ca la ceapă. BRUNO: Să nu râdă careva de noi. N-ar trebui să-i lăsăm să râdă de noi... GRUBI: Ce-are-a face? Las’ să râdă! (Încet, cu atenție, cei doi încep să extragă din groapă o scară care nu se mai sfârșește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
eu. MACABEUS: Mai bine îți arăt eu cum era la bucătărie. PARASCHIV: Care bucătărie? MACABEUS: Bucătăria de la popotă... Acolo curățam eu cartofi... PARASCHIV: Nu, îți arăt eu cum se halea sus, la popotă... MACABEUS: Nu, îți arăt cum se prăjea ceapa... PARASCHIV: Fii atent, asta parcă era masa... MACABEUS (Îl lovește și-l întinde pe un scaun.): Tu parcă erai aici, la bucătărie și eu veneam să văd dacă e gata haleala... Tu parcă aveai un cuțit în mână și curățai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PARASCHIV: Fii atent, asta parcă era masa... MACABEUS (Îl lovește și-l întinde pe un scaun.): Tu parcă erai aici, la bucătărie și eu veneam să văd dacă e gata haleala... Tu parcă aveai un cuțit în mână și curățai ceapa și eu veneam și ziceam „marțafoilor, ce dracu’ vă codiți atâta? vreți să vin eu să vă suflu în ceafă, bețivanilor, cască gura soldat, suflă!” Suflă! PARASCHIV: De ce să suflu? MACABEUS: Așa ziceai tu, suflă! PARASCHIV: Eu nu coboram niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu înțeleg nimic. MACABEUS: Îți mai arăt o dată. Eu parcă stăteam aici în locul tău și tu coborai de la popotă și ridicai capacele și te uitai în cazane și ziceai „clănțăilor, mâine vine generalul să halească, vă bag pe toți undeva, ceapa să fie ceapă, spălați, curățați, asta e tăietură, cine te-a învățat pe tine să tai ceapa, bețivanule, hoțule, suflă!”... Ai înțeles? Suflă! PARASCHIV: Nu zicem chiar așa... MACABEUS: Suflă, că-ți trag una... PARASCHIV (Suflă.) MACABEUS (Jucând.): „Buah! ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
MACABEUS: Îți mai arăt o dată. Eu parcă stăteam aici în locul tău și tu coborai de la popotă și ridicai capacele și te uitai în cazane și ziceai „clănțăilor, mâine vine generalul să halească, vă bag pe toți undeva, ceapa să fie ceapă, spălați, curățați, asta e tăietură, cine te-a învățat pe tine să tai ceapa, bețivanule, hoțule, suflă!”... Ai înțeles? Suflă! PARASCHIV: Nu zicem chiar așa... MACABEUS: Suflă, că-ți trag una... PARASCHIV (Suflă.) MACABEUS (Jucând.): „Buah! ce-ai băut?” Chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de la popotă și ridicai capacele și te uitai în cazane și ziceai „clănțăilor, mâine vine generalul să halească, vă bag pe toți undeva, ceapa să fie ceapă, spălați, curățați, asta e tăietură, cine te-a învățat pe tine să tai ceapa, bețivanule, hoțule, suflă!”... Ai înțeles? Suflă! PARASCHIV: Nu zicem chiar așa... MACABEUS: Suflă, că-ți trag una... PARASCHIV (Suflă.) MACABEUS (Jucând.): „Buah! ce-ai băut?” Chiar, ce-ai băut? PARASCHIV: N-am băut nimic. MACABEUS: Ba ai băut. Ai băut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

e trecătoare când în realitate asta e singura-i virtute. Cum ar fi lumea dacă n-ar trece, dacă s-ar înțepeni cumva și nu s-ar mai putea urni? Ridică ochii la nevastă, în plină desfășurare, cu ochii cât cepele, făcând spume la gură. Pe la două, trei noaptea se va epuiza și va cădea într-un somn cataleptic, întrerupt de strigăte. Totuși până la ziuă Pascal a scăpat cumva. Își face cruce, se bagă în pat lângă ea - alt culcuș n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
care țâșnește singură din pământ și nu trebuie decât îmbuteliată și livrată sub un nume sonor, de circulație internațională. Trecând cu autobuzul 448 pe lângă palatele de la Săftica și Balotești, pe lângă impozanții lei de ghips păzind grădini industriale de vinete și ceapă, orice autohton poate înțelege de ce doamna Garofița Mihai se pune pe bocit încă de dimineață. ─ Aoleuuu, Mihăiță, aoleuuu, ne iau suedejii puiul, mă omule mă! Ce ne facem, vai de noi și de noi? Și într-adevăr pe la prânz două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]