2,002 matches
-
personaje fascinante și hermafrodite, supraumane, dezlipite din uleiurile maeștrilor Renașterii, un Ioan Botezătorul uimit că Noul Învățător, noul Rabbi vine la el să-i ceară botezul legitimității și al autorității, un Iisus înconjurat de femei, blând și protector fără violență, cerșind acea „înțelegere” pe care el însuși o oferea! A, eram prieteni atunci și visători ai unei mari arte pentru patria ce ne făcuse „posibili”, adică reali și vii! Eram frumoși și ne mișcam printre oamenii și clădirile acelui deceniu de parcă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bănuți, ceva care să le permită să se mute cât mai repede (locuința familiei riscând să fie distrusă fără întârziere) și să-și procure hrana necesară. Într-o zi, un băiat din cartierul meu și-a surprins surioara pe stradă cerșind. A doua zi, el s-a aruncat în aer lăsând un bilețel tatălui: "Fii mulțumit, vei avea o gură mai puțin de hrănit"." Moartea, singura asigurare de viață a damnaților. Națiunea și statul odată dispărute (idei moderne, prea moderne), reapare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
regina din Saba. Într-o vreme în care Roma mai aducea jertfe lui Jupiter și Constantinopolul nu era decât un sat de țărănoi de la marginea Imperiului, acești mari civilizați erau deja creștini. Două mii de ani mai târziu, frații mai mari cerșesc pe scări, iar cei mai mici ca vârstă defilează în strană. În locul cel mai apropiat de Hristos, titlurile de vechime și titlurile de proprietate se află într-un raport invers proporțional. Sau despre importanța de a ajunge mai târziu. Atât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ani de zile se repetă necontenit. Iampolul e o mică icoană a stărilor de lucruri din întreaga Ucraină. Nu-i de mirare când se aud vești despre convoiuri de nenorociți care vin la malul Nistrului de dincolo, întinzând brațele și cerșind cu plângere ajutor, ca să se poată întoarce liniștea la bântuitul lor cămin... Sorocenii treceau dimineața la treburile lor, se opreau și vorbeau liniștiți despre zgomotele nopții... A bătut tunul la Iampol... Era o întâmplare neînsemnată. Dar în câte locuri, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zile eri și azi a lucit în după amiaza asta soarele două ceasuri. Cam răcoare; trebuie să port pardesiu. La berărie, o bătrână tristă vine să-mi întindă o cutie de chibrituri, pe care o plătesc fără s-o iau. Cerșește mascat. Asară, la cafenea, a venit unul care a lăsat niște publicații în schimbul unei contribuții voluntare pentru binefacere. Pare un pastor protestant. Văd necontenit, în trăsuri dimineața și pela prăvălii, pesemne pentru vegetarieni, niște plante un fel de strujeni de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
decât medici: disecă și nu vindecă. Spiritul nu se poate lipsi de idei; ideile nu se pot lipsi de talent, care le dă strălucire și viață. Dar ideile nu cer decât să fie corect exprimate: s-ar putea spune că cerșesc expresie. De aceea omul de talent pradă pe cel de spirit: ideea care scapă acestuia, fiind numai ingenioasă, devine proprietatea talentului care o valorifică. Omul își trece vremea, lăudând trecutul, plângându-se de prezent și temându-se de viitor. Mirabeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
privindu-se în oglindă, avea zilnic acest solilocviu: "D'Aumont! Domnul Dumnezeu te-a făcut bun gentilom; majestatea sa te-a făcut duce; fă și domnia-ta ceva pentru tine în lumea asta: bărbierește-te." Un golan întinde trufaș pălăria cerșind, la una din porțile Madridului. Nu ți-e rușine, îl mustră un neguțător, să faci asemenea meserie? Doar ești om cât un munte și ai putea lucra. Domnule negustor, răspunde mândru cerșetorul; îți atrag atenția că nu-ți cer sfaturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
l-au primit cu dușmănie. Suntem săraci, vai de noi, subt urgia lui Alah, ziceau ei; nu te opri la noi, n-avem cu ce-ți sta înainte. Dați-mi măcar o cofă de apă, ca să-mi astâmpăr setea, a cerșit bătrânul călător. Nu se poate; du-te în drumul tău, străine. Astfel l-au alungat pe acel bătrân și el s-a urcat mai sus pe poteca muntelui, ș-acolo i-a ieșit înainte o copilă. Un strop de apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și el că cei 10.000 de oameni erau români și ruteni recrutați din Pocuția. Oamenii lui Muha s-au purtat cu cruzime, mai ales față de „domnii mari”, care aveau multe moșii, încât aceștia au fost siliți să meargă să cerșească. Distrugerile provocate de Muha erau profitabile pentru moldoveni, pentru că au dezorganizat sistemul de apărare al provinciei. În august 1490, Ștefan cel Mare pătrundea în Pocuția, ocupa Colomeea, Haliciul și asedia Sniatinul. În 1490, solul moldovean (probabil Stețcu) sosea la Vilna
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ce vor veni. Totuși, eu cred că fiecare om are soarta și chemarea lui: unii trebuie să scoată petrol, inclusiv cu prețul războiului, alții fac pâine, destui vând aur și bonuri de tezaur, speculează la Bursă (Noua Biserică Mondială), mulți cerșesc firimituri la masa celor tari, iar alții scriu despre principiul dominoului care ne are pe toți în puterea lui. Cu toții vom fi judecați, chiar de conștiința noastră indiscutabilă, acum și în clipa morții. Nicolae Coande, în septembrie faci 50 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ești cu banii? Dacă ai avea toți banii din lume, ce ai face cu ei? Nu! Îmi este greu, nu rușine, că sunt, așa precum o știi, directorul unei instituții de cultură. Biblioteca Municipală "Laurențiu Ulici" și că trebuie să cerșesc an de an bani pentru ca această instituție să rămînă pe "piața" locală a instituțiilor publice. Ca "poet" nu are de ce să îmi fie rușine. Chiar dacă am încercat și eșuat în afaceri, nu am prea avut probleme cu banii. Nu i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
plăcut foarte mult. Pentru că sufeream mult și nu aveam pe nimeni alături de viața mea. Tata, fiind om vrednic și temător de Dumnezeu, ne-a vorbit nouă, copiilor (la toți cei 10 copii care eram În familie): să muncim, nu să cerșim, pentru că prin muncă ne vom realiza, „Dumnezeu, Ochiul Lui, vede toate și aude toate și este pretutindeni”, să nu furăm nimic, nimic; să fim sinceri totdeauna; când muncim, chiar de suntem singuri, munca să o facem corect, ca și cum ar fi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
dat treizeci de miligrame de morfină și l-a prins imediat. Îmi Închipui că marfa pe care-o vînd ăia acum În State e Îndoită la sînge. După asta trecea-n fiecare zi și-mi cerea „juma’ de doză”. Sau cerșea marfă de la Ike Bătrînu’, care nu putea refuza pe nimeni În sevraj. I-am zis lui Ike să i-o taie și i-am explicat lui Cash că eu nu eram băgat În combinații cu marfă și că nici Ike
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
degeaba. * Culoarea politică este întotdeauna întunecată. * Cotroceni - un spațiu izolat de restul țarii. * Victoria - un spațiu deschis spre propriile afaceri. * În exterior, coloana noastră vertebrală e foarte flexibilă; în interior, e rigidă. * Nu emigrând vom cuceri lumea. * Bunăvoința nu se cerșește, ea se determină. * Una e să întinzi mâna pentru a cerși, alta pentru a oferi. * Niciodată țara nu fu mai săracă; niciodată omul nu fu mai mâhnit. * Bogații plâng cu lacrimi de perle veritabile. * Pe vremea haiducilor, mai făcea câte
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
restul țarii. * Victoria - un spațiu deschis spre propriile afaceri. * În exterior, coloana noastră vertebrală e foarte flexibilă; în interior, e rigidă. * Nu emigrând vom cuceri lumea. * Bunăvoința nu se cerșește, ea se determină. * Una e să întinzi mâna pentru a cerși, alta pentru a oferi. * Niciodată țara nu fu mai săracă; niciodată omul nu fu mai mâhnit. * Bogații plâng cu lacrimi de perle veritabile. * Pe vremea haiducilor, mai făcea câte cineva dreptate. * Punga cu gura largă e mereu goală. * Românul nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
însă de simple notații, cum ar putea să-i pară cititorului grăbit, ci, asemenea liricii lui Bacovia, o poezie cu acces la viziune și la mit: Un pas, atât: un singur pas Strigată dogmă: „Nu se poate!“, „Noapte... friguri... ploi... Cerșesc la punțile-Ți închise... Boltită dogmă peste noi; Mi-a înghețat șira spinării... Trec căruțele dogmei departe falii imense; La dreapta mâinii lor voi sta atent la ultima lumină - în lături toți! O clipă-n lături! Atent la ultima lumină
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mentalitatea, să aducă țara și neamul pe drumul pe care îl merită. Noi n-am venit de nicăieri, noi am fost mereu aici. Noi avem drepturi în țara asta și numai noi o putem scoate din noroi. Degeaba vom mai cerși forurilor europene, degeaba ne vom scufunda în nesfârșite datorii la băncile mondiale și europene, datorii ce vor apăsa greu pe umerii fiilor, nepoților și strănepoților noștri. Deșteaptă-te române, încă nu e prea târziu pentru a ne clădi o țară
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și de bine pregătit ai fi, dacă nu cunoști limba engleză sau limba țării în care vrei să te stabileaști, ești ca mut, nu te poți înțelege cu nimeni, nu poți prelua nici o muncă, ba chiar nu poți nici măcar să cerșești. Și ce muncă se caută în lumea largă? Nicăieri nu se caută filozofi, ci oameni care pot să producă ceva folositor, ceva ce se poate vinde și poate astfel aduce profit. Acum cca 25 de ani, am primit un pachet
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mele prin România actuală, am refuzat întotdeauna să dau de pomană unor oameni tineri și în putere, unora care se vedea că nu sunt sinceri și nu sunt într-adevăr nevoiași. Am dat însă întotdeauna unor bătrâni, retrași, care nu cerșau dar erau icoana vie a lipsurilor și a sărăciei. Mulți dintre aceștia au fost cândva oameni de valoare, prețuiți și respectați, dar pe care lumea i-a uitat, oameni care chiar dacă ar sta să povestească, nimeni nu i-ar crede
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
care mă despărțea brutal de toți oamenii care mă înconjurau. Fără cunoașterea limbii țării în care m-am stabilit, nu puteam obține un loc de muncă, o locuință, un statut social, nu puteam cumpăra o pâine, nu puteam nici măcar să cerșesc. Și când ești la greu în lumea capitalistă, nimeni nu e dispus să te ajute, nimeni nu îți dă nimic de pomană, nimănui nu-i pasă dacă trăiești sau mori. E un fel de „legea junglei”, în care supraviețuiește numai
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
oprește și el câțiva lei. Mai mult nu. Comision. Acum și-a oprit mai mult. De ce, mă? Puștiul știe să se justifice. Păi, tu nu știi că s-a scumpit benzina? Trec țigani cu mături. Țigani blonzi. Neamu’ lu’ Baltă. Cerșesc. Să dau lu’ gura să mănânce, boierule! Să-mi iau și io televezor d-ăla coloratu’! Ăștia l-au bătut pe pădurar în vară. Nu-i lăsa să fure din pădure, așa că și-a luat-o pe coajă! Și era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
prospăturile“ picate din provincie pe pavajul Bucureș tilor și prubuluite de „nenea“ cel păros ca un câine și În cămașă cu arnici roșu la gât. - Câteva exemplare din această floră rău mirositoare, unele de stil, altele de pomină și altele cerșind purificarea pe pragurile bisericilor. - Damele particulare „cu pălărie“ și clientela lor cu gusturi speciale. - Domnu’ Busuioc, patronul femeilor cu rele năravuri și mecenat al cul turii nea mului. - Ultimul bordel din zilele noastre, cu contabilitate normată și cu marfă „raționalizată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
magazin, beam și bere, pe urmă ne duceam la raionu de femei și de-ai dracu ne ștergeam pe mâini, de grăsime, pe rochiile de damă, alea mișto și scumpe. O duceam de milioane, ce mai, rai. Unii furau, alții cerșeau prin metrou sau pe la biserici, rai, nenică. Păcat că ne-au înhățat polițaii lor, mai cu suflet decât ai noștri, în orice caz, și ne-au făcut pachet și ne-au trimis în țară, aci, nu se compară, e sărăcie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
săracă țară bogată! Neam pribeag, nu undevaemigrant în țara ta! Tot ai zis c-așa ți-i scris: să fii liber doar închis! Necăjitul meu popor, 117 95 că ți mai arde deumor! Of, sătulule flămând lângă ape însetând! Cum cerșim cu gura mută pâinea tot de noi crescută. Țara mea de oameni triști, mult mă mir că mai exiști, ciopârțită în bucăți că te mai găsesc pe hărți. Tot mai tristă te apuc de când orbii te conduc și te duc
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
moși și babe ca la noi. Nu vedeam nici un om despre care să pot spune: „Bietul de el, e terminat!“. Întâlneam rar cerșetori, dar nici la ei nu mă interesa anii, ci faptul că erau puțini. Un tânăr drogat care cerșea nu era un milog, ci doar un drogat. La Haga, am locuit o lună întreagă vizavi de un azil pentru năpăstuiții lumii de toate vârstele. Am aflat că e un azil pentru străini abia după ce unul dintre pensionarii cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]