2,944 matches
-
scumpă, atât de nesofisticată. Ai noroc! N-am de gând să vorbesc despre ea cu tine. — Dacă asta vrei, foarte bine. Sper doar să nu știe că umbli creanga pe străzi, îmbrăcat ca un fel de Ioana d’Arc unguroaică. Cercelul ăla! Arată de-a dreptul maghiar. — Dacă dorești un costum ca acesta, n-ai decât să-ți cumperi, spuse Ignatius. Dă-mi pace. — Știu că așa ceva nu poate fi cumpărat oriunde. Și totuși ar face să se cutremure pereții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
furioasă. E sveterul meu cel mai fin! — Târâtură, strigă Ignatius, zgâriind mai departe cu hangerul. — Dar e îngrozitor! Încercă să fugă, dar Ignatius îl ținea bine de braț cu mâna cu care nu manevra sabia. Trecându-și un deget prin cercelul în formă de cerc al lui Ignatius, tânărul trase de el, șoptind: Aruncă imediat jos sabia. — Ce mi-ai făcut! Ignatius aruncă sabia jos. Cred că mi-ai rupt urechea. Tânărul dădu drumul cercelului. — Ți-ai făcut-o singur, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sabia. Trecându-și un deget prin cercelul în formă de cerc al lui Ignatius, tânărul trase de el, șoptind: Aruncă imediat jos sabia. — Ce mi-ai făcut! Ignatius aruncă sabia jos. Cred că mi-ai rupt urechea. Tânărul dădu drumul cercelului. — Ți-ai făcut-o singur, spuse Ignatius. Ai să putrezești într-o închisoare federală pentru tot restul vieții tale. Uite cum arată sveterul meu, monstru dezgustător ce ești. Numai un nimic împopoțonat ca tine poate fi văzut purtând așa ceva. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Piratului, auzi niște țipete. Acolo, pe alee, trăsnitul acela de vânzător de crenvurști încerca să-l înjunghie cu o sabie din plastic pe un homosexual. Vânzătorul își ieșise complet din fire. George se opri o clipă ca să privească eșarfa și cercelul care se clătinau și săltau în timp ce pederastul țipa. Se vede că vânzătorul acela ambulant n-avea habar în ce zi sau lună suntem și poate nici chiar ce an. Credea probabil că era Mardi Gras*. În ultima clipă, George îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în fața casei un anunț despre pace. — Trebuia să-mi închipui, spuse Santa supărată. Băiatu’ ăsta vrea mai întâi un rege, acu’ vrea pace. Ți-o spun eu, Irene, pentru binele tău, băiatu’ ăsta trebe internat. — Să știi că nu poartă cercel. L-am întrebat și mi-a spus: „Nu port nici un cercel, mamă“. — Angelo nu minte! — Poa’ ș-a luat unu’ foarte mic. — Cercelu-i cercel pentru mine. N-am dreptate, Claude? — Așa este, îi răspunse Claude Santei. — Santa, dragă, ce drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Santa supărată. Băiatu’ ăsta vrea mai întâi un rege, acu’ vrea pace. Ți-o spun eu, Irene, pentru binele tău, băiatu’ ăsta trebe internat. — Să știi că nu poartă cercel. L-am întrebat și mi-a spus: „Nu port nici un cercel, mamă“. — Angelo nu minte! — Poa’ ș-a luat unu’ foarte mic. — Cercelu-i cercel pentru mine. N-am dreptate, Claude? — Așa este, îi răspunse Claude Santei. — Santa, dragă, ce drăguță-i Sfânta Fecioară de colo, de deasupra televizorului, spuse doamna Reilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o spun eu, Irene, pentru binele tău, băiatu’ ăsta trebe internat. — Să știi că nu poartă cercel. L-am întrebat și mi-a spus: „Nu port nici un cercel, mamă“. — Angelo nu minte! — Poa’ ș-a luat unu’ foarte mic. — Cercelu-i cercel pentru mine. N-am dreptate, Claude? — Așa este, îi răspunse Claude Santei. — Santa, dragă, ce drăguță-i Sfânta Fecioară de colo, de deasupra televizorului, spuse doamna Reilly, ca să schimbe vorba de la cercei. Toată lumea se uită la televizorul de lângă frigider și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Poa’ ș-a luat unu’ foarte mic. — Cercelu-i cercel pentru mine. N-am dreptate, Claude? — Așa este, îi răspunse Claude Santei. — Santa, dragă, ce drăguță-i Sfânta Fecioară de colo, de deasupra televizorului, spuse doamna Reilly, ca să schimbe vorba de la cercei. Toată lumea se uită la televizorul de lângă frigider și Santa spuse: — Nu-i așa că-i drăguță? E o mică Sfânta Măria protectoare a televiziunii. Are o ventuză la bază ca să n-o dau jos când trebăluiesc prin bucătărie. Am cumpărat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe sub masă. Nevasta care are un bărbat ce știe să gătească-i fericită. — Îți place să gătești, Irene? vru să știe domnul Robichaux. — Vorbești cu mine, Claude? Doamna Reilly tocmai se întreba în gând cum o fi arătând Ignatius cu cercel. — Hai, coboară din nori, fato, porunci Santa. Claude te-ntreabă dacă-ți place să gătești. Mda, minți doamna Reilly. Îmi place să gătesc. Da’ câteodată se face groaznic de cald în bucătăria aia, mai ales vara. Nu vine destul aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se întorseseră din nou la anunțul acela pe care Ignatius refuzase să i-l explice. Cea mai mare parte din film, doamna Reilly se gândi la câștigul lui Ignatius care descreștea rapid, la plata trompetei, la plata clădirii stricate, la cercel și la cuvintele anunțului. Doar exclamațiile fericite ale Santei care spunea: „Nu-i așa că-i scumpă?“ sau: „Ia privește ce rochie drăguță are!“ o aduceau pe doamna Reilly înapoi la ceea ce se petrecea pe ecran. Apoi, altceva o făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ochilor? întrebă doamna Levy. Domnul Gonzalez fu silit să privească la domnișoara Trixie, ai cărei ochi erau două palide picături de apă înconjurate cu umbre albastre. Buzele îi erau mărite cu o linie portocalie care ajungea aproape până la nări. Pe lângă cercei, câteva șuvițe de păr cărunt scăpau de sub peruca neagră, care stătea puțin șuie. Fusta scurtă dădea la iveală picioarele ofilite și strâmbe, iar escarpenii prea largi păreau niște galoși. Zilele întregi de somnolență sub o lampă cu ultraviolete o copseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întâmplă. Părea totuși om cu carte. În cele din urmă, puțin după ora unu, un halat alb se rostogoli din troleibuz și dădu buzna în garaj. După câteva minute, ciudatul negustor își împingea căruciorul afară pe stradă. Tot mai purta cercelul, eșarfa și sabia de abordaj, observă George. Făceau probabil parte din inventarul lui de vânzător. Îți dădeai seama, după felul cum vorbea, că pierduse mulți ani cu școala. George fusese destul de înțelept să scape de școală cât de repede posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
frecându-i-se de glezne. Vagonul galben și roșu înainta încet spre el, legănându-se ușurel. Vatmanul, văzând silueta albă, sferică și care înainta gâfâind între șine, opri vagonul și deschise una dintre ferestrele din față. — Scuzați-mă, domnule, strigă cercelul spre el, dacă sunteți atât de bun să așteptați o clipă, voi încerca să-mi îndrept nava răsturnată. George nu lăsă să-i scape ocazia. Alergă la Ignatius și-i spuse vesel: — Hei, profesore, hai să-mpingem împreună chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
multe rânduri de scaune. Cum îndrăznește să pretindă că este virgină? Privește ce față degenerată are! Violeaz-o, omule! Ce trăsniți mai vin aici la matinee, spuse o doamnă cu o sacoșă pentru cumpărături, vecinei ei. Privește-l. Mai poartă și cercel. Urmă apoi o scenă de dragoste, prezentată estompat și Ignatius începu să nu se mai poată stăpâni. Simți cum îl cuprinde isteria. Încercă să tacă din gură, dar constată că nu reușește. — Îi filmează prin mai multe straturi de voal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care îl ai. Grăsanul era de-a dreptul scrântit. Bieții oameni de la Levy Pants, au avut noroc că n-au sfârșit-o în Angola. — Bine. Nu uita să vii peste vro două zile. Jones aruncă un nor de fum înspre cercel. Harla o s-arate ce poate. — Voi veni în sunet de trompete, spuse fericit Ignatius. Cum o să mai scrâșnească Myrna din dinți! — Aha! Jones se duse în partea din față a căruciorului și privi coala de hârtie Big Chief. Pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
doi, potoliți-vă! strigă domnișoara Annie, dindărătul jaluzelelor. Nervii mei s-au dus dracului. — Uită-te la Ignatius, îi strigă doamna Reilly. Nu-i așa că-i groaznic? Ignatius, de pe trotuarul de cărămidă, flutura din mână spre mama lui, în timp ce în cercel se reflectau luminile străzii. — Ignatius, fii băiat cuminte și vino aici, îl rugă doamna Reilly. — Deja mă doare capu’ de la fluieratu’ afurisitului de poștaș, se plânse domnișoara Annie. Am să sun la poliție peste un minut, amenință ea. — Ignatius, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
revistă americană specializată în decorația locuințelor vrea să publice patru pagini color despre clădirea aceasta? întrebă Dorian. — Dacă ai avea câtuși de puțin bun-simț, ți-ai da seama că asta este o enormă insultă, spuse disprețuitor Ignatius. — O, fetițo cu cercel de aur, mă înnebunești! Uite, aici e ușa. — O clipă, spuse prudent Ignatius. Ce e zgomotul acela îngrozitor? S-ar zice că cineva urmează să fie sacrificat. Rămaseră în lumina pastelată a aleii. Undeva, în curtea interioară, o voce omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
camera. Croindu-și drum printre invitații eleganți, opri patefonul. Când se întoarse, oaspeții îl întâmpinară cu o versiune fără vlagă a unui strigăt de război apaș. „Bestie.“ „Nebunule.“ „Asta ne-a promis nouă Dorian?“ „Fantastică Lena.“ „Ce costum! Grotesc! Și cercelul! Vai de lume!“ „Era tocmai cântecul meu preferat.“ „Oribil.“ „Inimaginabil de grosolan.“ „Monstruos de mare.“ „Un adevărat coșmar.“ — Liniște! mugi Ignatius, dominând exclamațiile lor furioase. Sunt aici în seara aceasta, prieteni, ca să vă arăt cum ați putea salva lumea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
da’ tot mi-am păstrat onoarea, îi spuse cu grijă Darlene papagalului. — Maică Doamne! urlă Ignatius, incapabil să mai tacă. Cretina asta-i Harlett O’Hara? Papagalul reacționă înaintea lui Darlene, căci ochii lui ca niște mărgele fuseseră ațintiți pe cercelul ca un inel al lui Ignatius încă de când ajunsese în scenă. Când Ignatius urlă, pasărea zbură de pe brațul lui Darlene jos, pe scenă, apoi cârâind și săltând, se năpusti spre capul lui Ignatius. — Hei, strigă Darlene. E nebunu’ ăla! Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius. — Hei, strigă Darlene. E nebunu’ ăla! Tocmai când Ignatius era pe punctul de-a se năpusti afară din local, papagalul care sărise de pe scenă ajunse la el’pe umăr. Își înfipse ghearele în halat și apucă cu ciocul de cercel. — Doamne, ajută-mă! strigă Ignatius, sărind în sus și lovind în pasăre cu mâinile lui iritate care îl mâncau. Ce amenințare avicolă făcuse oare să derapeze roata Fortunei în așa hal? Când se ridică dintr-un salt și porni clătinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asmuțiți o pasăre turbată împotriva unor clienți nevinovați? Pregătiți-vă să fiți dați în judecată mâine dimineață. — Come! Datorezi două’j’patru de dolari. Plătește chiar acu’! Ignatius mai răsturnă o masă, dând buzna spre ușă împreună cu papagalul. Simți cum cercelul i se deschide și atunci pasărea, ținându-l strâns în cioc, sări de pe umărul său. Terorizat, Ignatius o zbughi pe ușă afară, chiar pe sub nasul femeii care, foarte hotărâtă, flutura spre el nota de plată. — Ăău! Hei! Trecu împleticindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nu spuse nimic. Un polițist rămâne tot polițist. Era mai bine să-i ignori, dacă nu se legau de tine. — De unde a apărut? întreba Darlene mulțimea de oameni din jur. Papagalul roz se așezase din nou pe brațul ei, cu cercelul atârnându-i în cioc, ca un vierme de aur. Ce mai premieră! Ce-o să ne facem, Lana? — Nimic, răspunse Lana supărată. Îl lăsăm să zacă acolo pân’ vin măturătorii să măture strada. Și acu’ vreau să pun mâna pe Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
auzise că omul acela e polițist, Jones profitase probabil de ocazie și-l dusese la caseta de sub bar. Acum rămăseseră amândoi fără slujbă. Lana Lee ieșise din circulație. Să pozeze pentru ilustrate franțuzești! Orice, ca să câștige un gologan. Darlene privea cercelul de aur pe care papagalul îl adusese acasă. Lana avusese dreptate afirmând că nebunul acela mătăhălos era ca sărutul morții. Ce rău se purta cu mama lui! Sărmana doamnă! Darlene se așeză pe sofa ca să reflecteze la posibilitățile de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mătăhălos era ca sărutul morții. Ce rău se purta cu mama lui! Sărmana doamnă! Darlene se așeză pe sofa ca să reflecteze la posibilitățile de a-și găsi o slujbă. Papagalul cârâi și fâlfâi din aripi până când îi puse în cioc cercelul de aur, jucăria lui preferată. Apoi sună telefonul și când răspunse auzi glasul unui bărbat: „Ascultă, ți s-a făcut o reclamă grozavă. Eu am un club de noapte pe Bourbon, la numărul cinci sute, și dacă...“ * În hanul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Reilly. Sunt mama lui. Bineînțeles că nu sunt beată, îl fulgeră din ochi pe Ignatius. Ei? Ce a făcut? Oo, nu! Privi spre fiul ei care începuse să-și frece mâinile. E în regulă, domnule. Veți primi toate lucrurile, cu excepția cercelului. L-a luat pasărea. Bineînțeles c-am să-mi aduc aminte de ce mi-ați spus. Nu-s beată! Doamna Reilly trânti jos telefonul și se întoarse spre fiul ei. A fost omu’ cu cârnații. Ești dat afară. — Cerul fie lăudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]