180,202 matches
-
ne lege de acel timp care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul "Capșei" de odinioară, de a sorbi aroma unor ceaiuri selecte, rafinate, servite cu tot dichisul unor ceremonii inițiatice. Ceream parcă minciuni spre a nu uita ceea ce nu era al nostru refuzând, instinctiv, poate, de a lua chiar tot ceea ce eram nevoiți să trăim și să ducem. Mimam nu spre a ne amăgi, ci doar spre a mai salva, în
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
fiu ciung, să nu o țin pe Ester de mână, ea să nu se sprijine de brațul meu și, dincolo de toate acestea, să nu-mi scuture ea zăpada de pe umeri. I-am zâmbit înțelegător inginerului, aproape îmi venea să-mi cer scuze pentru deziluzia cu care îl pocnise revederea cu Ester. Am zâmbit de câteva ori încurajator, "înghite hapul, n-ai ce-i face inginere, viața e mult mai înțeleaptă decât noi". Și m-am lăsat dus pe calea pe care
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
Corneliu Baba. Locuiserăm o vreme, prin ^62, în același bloc "al Culturii", din strada Slavici, 3, eu la o "mansardă cu filodormă" de la un medic oltean, plecat în Deltă. îl prețuiam mult și cred că și dumnealui mă aprecia puțin. Cerusem una din lucrările lui, Regii decăzuți, ciclu uluitor, foarte apropiat de El Greco - vroiam să-l aduc la Toledo, cu o expoziție personală. Un rege Lear, prăbușit sub blestmeul fiicelor. Nu mi l-a refuzat, dar a cerut timp, să-l
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
mă aprecia puțin. Cerusem una din lucrările lui, Regii decăzuți, ciclu uluitor, foarte apropiat de El Greco - vroiam să-l aduc la Toledo, cu o expoziție personală. Un rege Lear, prăbușit sub blestmeul fiicelor. Nu mi l-a refuzat, dar a cerut timp, să-l "consolideze", pentru că pânza de la Fondul Plastic era tratată cu mult gips, care se măcina și distrugea minunea culorilor, cum se pare că s-a întâmplat cu multe din lucrările sale. Administratorul, care știa bine obiceiurile casei, s-
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
hotel și se ocupa cu exportul, mai ales ciment de la Medgidia. Bani. Bani buni. în toate buzunarele "turiștilor", reveniți în funcții foarte înalte. Nu i-am povestit consulului astfel de amănunte. După câteva zile de diligențe, nereușind, cum i se ceruse, o amânare a datoriilor, a venit la mine cu vestea bună: un secretar de la Ministerul Transporturilor sosise neanunțat la Alicante, însoțit de reprezentantul unei societăți "private" de navigație, care plătise datoriile statului. Prețul avea să intre în prețul vaporului, pe care
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
mereu cam aceleași, de fapt, lozinci propagandistice debitate cât mai des, cu patos "revoluționar", până la saturație. Marele "îndrumător" era cel mai agresiv proletcultist, Nicolae Moraru, care decreta: Nu există o neutralitate a omului de artă". "Poetul, literatul este ideolog". El cerea urgenta revizuire a literaturii interbelice, "pe fondul crizei culturii burgheze", a "putrefacției ideologice, care duce la rândul ei la descompunerea formei artistice". Atacuri ofensatoare și iresponsabile îndrepta împotriva lui Arghezi și Ion Barbu; altă dată, împotriva "Junimii", care "nu a
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
triumfa peste pietre poemul, Prea târziu câștigă memoria Celui în veșmânt de depărtări. Privește acest izvor păgân Și lanul de grâu vecin: desuetudinea Rugăciunii tale i-a dat numele Cu sarea tuturor corpurilor îngropate și aeriene. 30 oct. 2003 Îmi cere numai să fiu adevărat. Din locul ignoranței dragostea tresare. Carnea mi-e asemenea căderii piliturii În ora asta în care Divinul mă lovește Și mă acoperă cu taina nemăsurii. Și vine ordinul să mi se dea viață Încă o dată într-
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
Gough a fost un elev deosebit de conștiincios și de ambițios - a refuzat premiul, provocând un imens scandal, el pretinzând că i se cuvine mai mult. Și, într-adevăr, n-a mai pus mâncare în gură și nici vorbă să-și ceară iertare învățătorului, directorului școlii și întregii asistențe. Stătea întins pe pat și se uita la tavan. Părinții, după ce au văzut că nu au cum să-l pedepsească, n-au avut mai mult succes nici cu vorba bună. Până ce nu i-
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
incontestabilă competență. Nimeni nici nu i-a contestat vreodată calitățile excepționale, chiar dacă el a fost mereu frustrat că, dacă i se oferă ceva, nu i se oferă ceea ce ar merita cu adevărat. Raționamentul său a fost acela că, dacă nu ceri nimic, în caz că totuși primești ceva, atunci acel ceva trebuie să fie la nivelul real al potențialului tău. Dacă nu, mai bine nimic! Ce-i atât de greu de înțeles dintr-un asemenea comportament? La sfârșitul primului său mandat, președintele s-
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
de scrupuloasă. N-a lăsat nimic la voia întâmplării. Așa în viață, așa și după! Atât temperatura, cât și luminozitatea, ventilația și fondul sonor din interiorul mausoleului au fost reglate potrivit aceleași aprobări sau dezaprobări venite din sarcofag. (El nu cerea nimic, dar dacă i se oferea ceva, atunci să se țină cont de bunul simț!) Când a reușit să cadă la învoială și cu Divinitatea în legătură cu umiditatea din jurul clădirii, un imens oftat de ușurare a ieșit din spatele sticlei care proteja
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
de ușurare a ieșit din spatele sticlei care proteja mumia. Care a primit, în sfârșit, omagiul suprem, răsplata capitală. Toate astea se pot citi în ,Ghidul și instrucțiunile de conduită pentru vizitatorii Mausoleului lui Gough", o broșură extrem de utilă, ce se cere respectată de toată lumea: personal, paznici, vizitatori și presă. Vizita în Mausoleu este pe cât de instructivă, pe atât de reconfortantă. Ea te umple de energie pozitivă pentru multă vreme mai încolo. Gough însuși, se spune, are grijă să fie așa.
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
la un nivel minimal. O carte nu este numai un joc de imaginație, ci (cel puțin ar trebui să fie) și un act de cultură. Un "act de cultură" mai mult decît îndoielnic în cazul Evangheliei după Arańa, care-i cere în mod paradoxal cititorului să-și suspende propria cultură.
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
căci în fiecare instituție se formaseră tirănei. în numai o săptămână avea să strângă fotografii, declarații, imprimări pe care le oferea apoi autorităților. în fața acestora, Inspectoratul școlar trebuia să ia măsuri radicale. Cu chipul îmbrobonat, sfârșit, Furgoteiu se interesă. - Cât ceri să taci? Trebuie să ne sfâșiem între noi ca niște câini și să pătăm imaginea țării? Care și așa nu-i de laudă. Intenționăm să intrăm în structurile europene, dar putem fi admiși noi oferind lumii astfel de exemple? Propusă
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
cu încondeietură roșie și albastră, ca pe care. O iscălitură trasă cu penița și gata, dacă ar fi ieșit desenată ca un vierme rupt pe coala albă, Conu Nicu ar fi fost fericit. I-ar fi dat cât ar fi cerut și peste cât ar fi cerut, numai să-și pună iscălitura lui rotundă, pe actul de vânzare-cumpărare. Dar nu fu chip să-l convingă nici într-o săptămână, nici într-un an, nici în cinci, până i-a venit Conului
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
pe care. O iscălitură trasă cu penița și gata, dacă ar fi ieșit desenată ca un vierme rupt pe coala albă, Conu Nicu ar fi fost fericit. I-ar fi dat cât ar fi cerut și peste cât ar fi cerut, numai să-și pună iscălitura lui rotundă, pe actul de vânzare-cumpărare. Dar nu fu chip să-l convingă nici într-o săptămână, nici într-un an, nici în cinci, până i-a venit Conului Nicu un plan, pân^i-a
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
anume pentru a arăta că există totuși și "amintiri adevărate", această poveste scurtă depune implicit mărturie despre întregul arsenal de practici prin care scrierea, textualitatea convertesc realitatea în urmă. Desigur, pentru a înțelege modul de funcționare a acestui mecanism se cere o cunoaștere, oricât de sumară, a câtorva amănunte de ordin biografic. În text poetul vorbește despre vizita într-un oraș nenumit, prilej cu care își amintește de mama sa, cu care mai fusese odată acolo, în copilărie, pe vremea când
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
un moment dat observă că lucrurile merg bine, însă nu impecabil. Lipsește ceva. După un efort cerebral de câteva clipe, bărbatul identifică problema. Nu e muzică. Nu se aude nimic. Bine, e trei după-masa, dar nu contează. Cum poți să ceri voie bună și randament, dacă nu pui la dispoziție fondul sonor care trebuie să rotunjească înaltul prilej? Nesimțitul își cheamă mugit nevasta la geam și-i ordonă să coboare fulgerător cu un casetofon și câteva casete. "Cum? Stația? Păi cu
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
desparte și în dosul cărora ascunde priviri albastre pline de litere. Pentru că e cea mai bună autoare de proză scurtă de azi de la noi și pentru că o iubesc toți câți o citesc (doar că se lasă greu, când i se cere să scrie). Pentru că are personalitate, dar nu ține s-o afirme în orice clipă, iar orgoliul ei e atât de potolit, încât poate că nici nu e. Pentru că de la ea înveți fără să-ți dai seama și fără să-și
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
pe care un om o are în colectivul redacțional al României literare se poate măsura după trei criterii: 1) influența pe care cuvîntul său îl are asupra lui Nicolae Manolescu; 2) numărul de oameni care, intrînd în redacția revistei, îi cer sprijinul; 3) atenția pe care i-o arată colegii. Judecat prin prisma acestor trei criterii, portretul Adrianei Bittel, arată astfel: 1) Adriana Bittel nu numai că are un cuvînt a cărui greutate atîrnă greu - de intervenția ei depinzînd deseori ce
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
Cît despre instinctul literar, Adrianei nu îi trebuie decît o mostră minimă din scrisul unui om pentru a-i putea intui profilul. 3) Atenția pe care colegii i-o acordă se simte nu numai după frecvența cu care i se cere părerea într-o chestiune sau alta, (,Ce zice Ada?"), ci mai ales în locul pe care îl ocupă la masa de ședință din biroul lui Manolescu. Există "scaunul Adrianei Bittel" și nimeni nu stă pe el în absența ei. Apoi, nici o
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
condusese o familie, o gospodărie și o viață matrimonială, pe care el o socotea, totuși, împlinită. - Prostii! Walburga aia mică a înghițit o broască și ne face de rușine. Ai vrea tu cumva să fii în locul ei, cînd va fi cerută de primul bărbat în căsătorie? Nouă nu ne trebuie fonfăieli, ne trebuie cuvinte de care să ne sprijinim. Ŕ-propos: ce faci tu cînd ești în biserică, te rogi? Ei, de cuvintele alea avem noi nevoie, alea pe care nu mai
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
degradării tineretului" (Ilie Constantinovski); "Trișează ca la un joc de bâlci" (Miron Radu Paraschivescu); "Impostorul cultural Mitică, alias Mircea Eliade cântă arii erotice, eroice și exotice" (Victor Iliu). La 4 martie 1938, în Lumea românească se lansa o chemare "războinică": "Cer solidarizarea citititorilor, a purtătorilor de condei, a profesorilor împotriva acestui șarlatan cultural"... "Secretul de fabricație" al demascărilor imunde îl aflăm de la împricinat: "Mă împrietenisem destul de bine cu Belu Silber și cu atât mai mult m-a mâhnit un articol al
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
nu s-a mărginit numai la atât! între 1944-1947, Oscar Lemnaru a publicat peste zece "demascări" în Dreptatea și Dreptatea nouă. Reproduc doar un fragment din prima dintre ele, datat 3 septembrie 1944: "Mircea Eliade, cel care nu de mult cerea sânge și moarte... în presă să nu mai intre nici unul din cei ce au mâinile pătate cu cerneala urii și a infamiei. Să nu mai pătrundă în lumea nobilă a tiparului, să nu mai scrie, să nu mai cugete cu
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
neagră de a nu mai fi atît de neîndemînatic încît să ți se facă frică în preajmă mai este un lac împărțit în două dar nu de tot sălbatica dorință de a fi avut un fiu nu se mai sfîrșește. cere înlocuitori fac orgii sexuale mentale violente ce se termină în lac deși e atît de aproape
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
B. Elvin Mi s-a povestit că un ziarist a cărui agonie se prelungea și-a cerut scuze celor din preajmă, remarcând cu un zâmbet chinuit: Problema în chestiile astea e că ai atât de puțină practică..." Atunci când Dina Georgescu a căzut răpusă de un nou atac cerebral, ea n-avea motive să se plângă de pe urma lipsei
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]