2,847 matches
-
câștigând condiția divină, el putea să o transmită altor oameni. În ciuda acestei "folclorizări" parțiale, mitul lui Illuyanka juca un rol central; el era recitat ritualic de Anul Nou. Anumite texte citează o luptă rituală între două grupuri opuse 12 comparabilă ceremonialului babilonian akitu. Semnificația "cosmogonică" a mitului, evidentă în lupta lui Marduk împotriva lui Tiamat, este înlocuită cu lupta pentru suveranitatea lumii (cf. Zeus-Typhon). Victoria zeului asigură stabilitatea și prosperitatea țării. Se poate presupune că, înainte de "folclorizarea" sa, mitul prezenta "domnia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
leagăn, are loc o unire sexuală etc.). Vajapeya ("băutura victoriei") ține de la 17 zile până la un an și presupune un întreg scenariu mitico-ritual: cursă de cai înhămați la 17 care, "ascensiunea soarelui" efectuată de către sacrifiant și soția sa, care escaladează ceremonial stâlpul sacru etc. Ritualul instalării noului rege (răjasuyă) a fost și el încorporat în sistemul sacrificial somic. Și în acest caz întâlnim episoade foarte dinamice (simulacrul unei razii întreprinse de rege împotriva unei turme de vaci; regele joacă zaruri cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în acest caz întâlnim episoade foarte dinamice (simulacrul unei razii întreprinse de rege împotriva unei turme de vaci; regele joacă zaruri cu unul din preoți și câștigă etc.), dar, esențialmente, ritualul vizează renașterea mistică a Suveranului (§ 74). Un alt sistem ceremonial a fost asociat, însă facultativ, sacrificiului soma: e vorba de agnicayana, "stivuirea (cărămizilor pentru altarul) focului". Textele precizează că, "pe vremuri", erau jertfite cinci victime, între care și un bărbat. Capetele lor erau încastrate apoi în primul rând pe cărămizi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
trecut din care nu există cale de desprindere, dar care se prelungește indefinit în prezentul textului, condamnându-l și pe acesta (știam). Încetinirea mișcărilor și a ritmului poeziei imprimă senzația de trecere nesimțită în neant, prin adverbele "pe urmă ușor", "ceremonial", dacă primele exprimă explicit trecerea timpului și alunecarea insesizabilă, al doilea reprezintă o încetinire a ritmului poeziei. Reflexivul impersonal impune ideea că destinul e deasupra omului, nu e aici nici acceptare a morții, nici revoltă împotriva ei. Textul păstrează un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la micile evenimente 243. Balurile, expozițiile, spectacolele de teatru sau cursele de cai sunt ocazii de defilare publică. Ceremoniile, mult mai numeroase la Paris, decât în altă parte, sunt ocazii de întâlniri și afișări. Franța a păstrat o tradiție a ceremonialului inspirată de uzanțele vieții de la curte, fixată în numeroase tratate 244. Ocupațiile Parizienei, fiind strict reglementate de codul monden, sunt destul de stereotipate, asemuindu-le viața cu o simplă vegetație, în care femeia nu intervine cu decizii proprii decât foarte rar
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
propune și regizează numeroase repetiții pentru a prezenta un bal pentru copii că un spectacol monden care-l imită pe cel al maturilor. Inversarea rolurilor între lumea copiilor și cea a adulților provoacă adeseori confuzie, dar și distrează, subliniind repetitivitatea ceremonialului 250. Balurile copiilor au și funcții suplimentare, cum ar fi cea de continuitate a tradiției, de unire a familiilor, de educare a generațiilor tinere, pregătind căsătorii endogamice, întărind coeziunea dintre familiile prietene sau apropiate. Plimbarea Secolul al XVII-lea a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și a gusturilor, fiind expusă privirilor celorlalți. Recepțiile sunt mândria francezilor și presupun un cod rigid care este, totodată, o practică originală deosebit de apreciată în Franța. Francezii iubesc să primească oaspeți, pentru a face demonstrația diverselor lor calități. Este un ceremonial cu reguli precise, variate și copleșitoare, dirijat aproape în exclusivitate de femei: protocolul mesei, aranjamentul floral, dispunerea servitorilor și a argintăriei etc. Calitățile solicitate țin de gastronomie, de decorare, de diplomație și intendenta. "Elle était devenue toute jeune, une parfaite
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
leș gravures, le défilé de faiseuses" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.80]. Totuși, lipsa unei armonii și a gustului rafinat îi trădează trăsăturile de mediocritate 280. Parizienele știu că succesul dineurilor depinde în mare măsură de meniu și ceremonialul de servire, de aceea se ocupă personal de supravegherea sau aranjarea în toate detaliile. Partea gastronomica este un capitol aparte, servirea rafinată se aseamănă cu o expoziție a pieselor de muzeu, precum în casa Dambreuse sau la cuplul Arnoux 281
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Crimeea prin secolul al XIV-lea - al XV-lea, se căuta securitatea necesară în altă parte, obținută cu atât mai ușor cu cât a existat o discontinuitate a migratorilor. Raportul de vasalitate față de hoardă, vasalitatea de stepă se stabilea fără ceremonial apusean, fără omagiu, fără îmbrățișări fățarnice și fără investitură. Evident, șeful hoardei nu putea da judelui și cnezului român nici domenii, nici beneficii. Era o vasalitate bazată pe cuvânt, nu era nimic scris într-un contract sau tratat, analfabetismul fiind
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de relații s- au extins și la nivelul raporturilor dintre populații și comunități. Era suficient ca un șef al unui trib să se recunoască fiul altuia mai puternic pentru ca relația de vasalitate să fie îndeplinită. Nu era nevoie de nici un ceremonial, nu se ceda nimic nici din teritorii, nici din turme, nu se dădeau femei ca soții sau roabe, ci doar un dar ca semn de respect. În acest sens, amintim că în perioada luptelor acerbe dintre triburile de pe teritoriul actual
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
mai sunt tineri ca vârste sau ca Îndrăgostiți. Personajul este desacralizat, se distinge din nou ironia poetului, ca o furnizoare de lemne „pentru fum” și „electricitate”, anunțând Încetarea contractului. 4. Poeticitatea acestui text trebuie căutată În modul cum este descris ceremonialul complet al iubirii (al parcurgerii drumului). Ca figură de stil se remarcă abundența anaforei. Îndrăgostitul dirijează prin cuvânt parcursul, enumerând parcă spații obligatorii: „O bună bucată de pământ, O bună bucată de cer, O bună bucată de lună”,acțiuni rituale
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
satului se completează și cu alte elemente, ca nașterea la câmp. Tot În acest sens sunt prezente informații despre obiceiurile la Înmormântare. La Înmormântarea Anei, la prohod, participă tot satul. Romancierul fixează și aici toate elementele esențiale pentru un asemenea ceremonial: praporii fluturau alene În adierea de primăvară... tămâie și aducea În schimb valuri de miros dulce de flori de măr... preotul Belciug mormăia pe nas cântecele de Înmormântere sí scutura mereu cădelnița. Bun psiholog, Rebreanu surprinde gesturile, comportamentele actanților și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Tabăra lui Vlad Țepeș, absent ca personaj, dar prezent În spirit, reprezintă un tablou al țării În manifestările ei rituale de viață și luptă, dintr-o perspectivă tragică. Gluma este gravă, ironia are ton liturgic, simbolul nu mai este anecdotic, ceremonialul izgonește pălăvrăgeala. În tabăra lui Mahomed domină hazardul, arbitrariul, oamenii sunt mutilați, decapitați În chip absurd la capriciul tiranului. În tabăra lui Țepeș, moartea este un sacrificiu, ca asumare a destinului tragic. Obiceiul de a muri ca dintr-o simplă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Învinșilor ilustrează dictonul latin: „vae victis!” (vai celor Învinși). În această imagine se găsește cheia rezistenței românești. Ca și În alte situații dramatice, autorul aduce În scenă imagini paradoxale. Tabloul următor (21) oferă o imagine absurdă a bizantinilor care pregătesc ceremonialul botezului lui Ioachim, nepotul lui Constantin Paleologul, Împăratul mort și Înlocuit de un impostor. Intrat În joc, Mahomed ucide și pe urmaș și pe Împărat, acest lucru simbolizând puterea cumplită care a decapitat Bizanțul și pregătește aceeași soartă Europei. Tot
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lui Cicero și Quintilian, în Roma Antică. La început, retorica avea ca obiectiv realizarea persuasiunii, adică a influențării și schimbării, prin discurs, a opiniilor, credințelor, atitudinilor și comportamentelor oamenilor. Domeniile principale erau cel politic (discursul deliberativ), juridic (discursul forensic) și ceremonial (discursul epidictic). Căile principale prin care se urmărea producerea persuasiunii erau ethos-ul (credibilitatea oratorului), logos-ul (argumentarea logică) și pathos-ul (emoțiile și sentimentele auditoriului), folosite astfel: prima, în partea de început a discursului, cea de a doua, în partea
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
lui Chapman, profesorul Black "trece" rapid prin restul criteriilor formale de evaluare girate de abordarea respectivă: într-adevăr, piesa nu face nimic pentru a câștiga bunăvoința publicului; tipul de discurs căruia aceasta pare să îi constituie o ilustrare (epidictic sau ceremonial, în termenii lui Aristotel) exclude, în principiu, cu desăvârșire, "prezentarea unor idei jenante pentru public"125; adresa de la Coatesville nu ține seama de nici un fel de plan, necum de cutuma de a nu vorbi deloc într-o manieră lipsită de
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
era proprietarul cailor, jocheul primea doar panglica victoriei. Cursele de cai măsurau șase stadii (sub 1200m) și erau împărțite în două categorii: mânji și iepe (calpe, anabates), specific acestor probe era alergarea călărețului alături de cal, în ultima parte a cursei. Ceremonialul Jocurilor Olimpice (ritualul, programul de desfășurare) Jocurile Olimpice, cea mai mare competiție sportivă a lumii antice grecești, era așteptată cu nerăbdare atât de sportivi, cât și de spectatori. După anunțarea armistițiului sacru, din fiecare cetate sau colonie grecească pornea pelerinajul către Olympia
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
și îndemnul la virtute. Pierre de Coubertin a preluat îndemnul latin citius-altius-fortius, îndemn aparținând reverendului Henri Didon, educator și promotor al sportului școlar, în Franța (sfârșitul secolului al XIX-lea). Atenția, pe care a acordat-o Pierre de Coubertin organizării ceremonialului și simbolurilor olimpice, oferă lumii moderne nu numai cea mai mare competiție sportivă, ci și un adevărat spectacol ce transmite mesaje profunde în toate colțurile lumii. Mai repede, mai sus, mai puternic, este de fapt lupta permanentă cu noi înșine
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
tot atunci fiind arborat pentru întâia dată drapelul olimpic. Primul jurământ olimpic a fost depus de scrimerul belgian Victor Boin, iar din 1972 s-a început și depunerea jurământului în numele tuturor arbitrilor. Festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice moderne are în ceremonial și rostirea jurământului olimpic, care se realizează astfel: purtătorii drapelelor tuturor delegațiilor se așează în semicerc în jurul estradei. Un concurent al țării gazdă urcă estrada, ținând de un colț drapelul olimpic cu mâna stângă, ridicându-și mâna dreaptă rostind: “În numele
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
se aprindea direct de la soare, de aceea era considerată pură și imaculată, cu ajutorul unui vas concav, denumit skaphia, așezat în așa fel în fața soarelui, încât razele să se concentreze într-un focar pe niște ierburi uscate, situate în mijlocul vasului. În ceremonialul modern, una din grupul de vestale care înscenează actul îndeplinește rolul Marei Preotese, aprinde primul foc în oglinda parabolică, direct de la soare, îl transportă într-o pâlnie până la locul unde se va aprinde prima torță, face invocația rituală și, în
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
soare, sistemul de ștafete, serbările, veghea focului (care intră în acțiunea de transport), pătrunderea ultimului purtător al torței în stadionul olimpic și aprinderea cupei în care focul va arde pe toată durata Jocurilor Olimpice au fost concepute de Carl Diem. Acest ceremonial apare destul de târziu, cu ocazia celei de-a XI-a ediții a Jocurilor Olimpice, găzduite, în 1936, de Berlin (Germania), iar oficializarea acestuia s-a făcut la sesiunea Comitetului Internațional Olimpic, de la Oslo din 1935. Totuși trebuie menționat faptul că încă
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
Școlar Județean Iași după cum urmează: -Zona centru; -Zona Tătărași; -Zona Podu Roș; -Zona Alexandru, Mircea cel Bătrân, Păcurari. Etapa finală - concursul se va desfășura pe terenul Facultății de Educație Fizică și Sport Iași. Concursul va fi precedat de un scurt ceremonial olimpic cu prezentarea simbolurilor olimpice (steagul olimpic, torța olimpică, imnul olimpic, cercurile olimpice) precum și de prezentarea echipelor participante. Competiția va fi încheiată cu festivitatea de premiere. Înscrierea și validarea concurenților înscrierea la faza pe grădiniță și concursul se desfășoară local
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
edițiile J.O. ștafeta olimpică a străbătut teritoriul României în drumul spre orașul gazdă al J.O.: a) Munchen - 1972 b) Moscova - 1980 c) Ambele 94. Cantata poetului grec Kostas Palamas a fost adoptată ca Imn Olimpic și reintrodusă în ceremonialul J.O. În: a) 1900 - J.O. Paris b) 1956 - J.O. Melbourne c) 1960 - J.O. Roma 95. Care dintre următoarele personalități ale vieții sportive românești a primit trofeul „Fair-play”, acordat de către UNESCO: a) Lia Manoliu b) Ion Țiriac
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
Lungu a rostit cuvinte de încurajare și felicitare pentru managerul de ispravă V. Rîmbu. Vizitarea tuturor pavilioanelor, atât de frumos renovate, a procurat celor prezenți (întâmpinați cu pâine, sare și sarmale de post...) legitimă încântare. Partea a II-a După ceremonialul oarecum festiv, în partea a doua s-a trecut drumul la spitalul-mamă (cel cu 920 de paturi, cu modernizări în valoare de 75 miliarde de lei...), unde, după vizitarea rapidă a câtorva spații primenite sau nou înființate, s-a trecut
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
a fost o micromineriadă concentrată ca brutalitate și ca timp de desfășurare, în care noii „mineri” au fost selecționați și antrenați din rândul tânărului lumpenproletariat aderent la PRM, amestec de mercenari, fanatici, indivizi frustrați și „creiere spălate”. Pe lângă insultele cu ceremonial, găselnița lui C.V. Tudor a fost aerul de meci gregar de fotbal în care un rol aparte l-au avut cartonașele roșii ale gherilelor infiltrate de PRM în balcoanele cu invitați și fluierele de huiduială stridentă care flancau, orchestrate de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]