2,808 matches
-
însă, și-a văzut visul împlinit, sporind și mai mult aura metafizică din jurul acestei nașteri. A.B.Cum s-ar spune din amnios, cum ziceți, ați plonjat direct în legendă, în metafizică? Țin minte drumul pe care-l străbăteam până la chilia mătușii Șerbana, cu mama, de mână, să-i ducem câte ceva de-ale gurii; aveam, cred, doi, poate trei ani. Apariția ei era, am realizat mai târziu, una de vedenie: mi se înfățișa într-o mantie neagră, încinsă cu o panglică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe vornicul Ioan Neculce, boier Ioan Mauromfii, Iordache Bașotă, Constantin Demianov, Gh. Papazoglu, Scarlat Miclescu din Botoșani, Anastasie Scorțescul din Iași, Mitropolitul Veniamin și arhimandritul Daniil, profesorul de muzică Iohann Kraus, farmacistul Iohann Lochmann, foarte mulți preoți, adăpostiți în podurile chiliilor mitropoliei de la Suceava. Supravegheați și spionați de autoritățile austriece , cu apărători devotați și sinceri tot din partea românilor (bunul și jovialul Doxachi Hurmuzachi și mitropolitul Veniamin, de exemplu, ei nedorind să se publice în presă știri despre ajutorul dat pentru că, după
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Întreaga țară). La Cotroceni, pe unul dintre dealurile de pe malul drept al Dâmboviței, se aflau o mânăstire și o frumoasă biserică de la sfârșitul secolului al XVII-lea (ctitorită de domnitorul Șerban Cantacuzino). La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe locul chiliilor mânăstirii s-a ridicat un palat (Înconjurat cu un parc) destinat atunci principelui moștenitor Ferdinand și principesei Maria. A fost locuit În continuare de familia regală până au venit la putere comuniștii, care l-au făcut cadou copiilor, transformându-l
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cremă a făcut ca umplutura să fie îngropată tot mai adânc, arhivele în care poți avea încredere au ajuns în catacombe, arheologul a devenit notar. În loc să atragă maiestuos înspre tării cupole, clopotnițe sau zigurate, Dumnezeul ceresc și-a ascuns, aici, chiliile, rezervele de apă, camerele mortuare. Iată pentru ce exegeții au renunțat la lornioane, și-au suflecat mânecile și au pus mâna pe târnăcop și pe lopată, încă de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Când Sfânta Scriptură a început să-și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
N. Cosăcescu, al lui C. Stoican etc. Mănăstirea mare, întinsă, liniștită, în vălceaua de sub munții păduroși. Vizitatori încă nu sunt. Stăm aproape toată vremea de vorbă cu Vlădica Narcis Crețulescu 6, pe care l-am găsit lucrând în modesta lui chilie călugărească. Ne spune multe lucruri, ne arată manuscriptele lui; cufundat în studiile lui, pare cu totul străin de afacerile mănăstirii. Cu totul străin în adevăr este. Foarte vesel ne vorbește și ne povestește frumos și vremea trece. Curând la arhondaric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trimis îndărăt; spune că în mănăstire e ticăloșie, că el se duce des la bordel, mai ales de când a căpătat șancăr de la o femee din jurul mănăstirii pe care a cunoscut-o la crâșmă și pe care a dus-o în chilia lui (4 ori). Mă roagă să-i fac rost de un bilet pentru expoziție și-mi zice îndată, c-o alură militară, tu și monșer. Cu aceiași inconștiență cinică ne spune că a fost nebun din pricina sifilisului și a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o îngrijire care pare o întrecere necontenită. Maici, unele bătrâne, cu fețele liniștite, altele tinere, care te privesc în treacăt cercetător ca orice femeie curioasă trec drumul. Ca și la Agapia, biserici nouă acum clădite. Clădire nouă și ziduri de chilii din jur. Clădiri nouă am văzut cât lumea și n-am nici-o dorință să le cercetez cu deamănuntul și pe-acestea. Sunetul clopotului totuși se împrăștie dulce în sfârșitul liniștit al zilei, și satul cu căsuțe curate în grădiniți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ce se petreceau în jurul lui. Pe albia stâncoasă a pârăului, ori pe drumul prăvalatic al costișei, pe sub brazi uriași, coborând de la Agapia din deal, de la singurateca chinovie cu călugărițe bătrâne, la Agapia din vale, unde după perdelele de mătase ale chiliilor străluceau mulți ochi umezi de fete tinere și frumoase de neam bun, coborând cu gândurile duse și cu sufletul plin de neînțelese doruri, flăcăul se opri într-un amurg supt arcul negru al unui brad, cu ochii ațintiți spre o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tinere și frumoase de neam bun, coborând cu gândurile duse și cu sufletul plin de neînțelese doruri, flăcăul se opri într-un amurg supt arcul negru al unui brad, cu ochii ațintiți spre o minune. Pe fereastra deschisă a unei chilii, fereastră săpată sus în zid, fereastră îngustă, întunecoasă, pe fereastra deschisă, printre zăbrele, se strecurau privirile de foc ale unei măicuțe. Din umbră, sub bătaia rumănă a lucirilor asfințitului, se arătă și obrazul alb ca spuma laptelui, și ochii mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dar o simți ca de jar pătrunzându-i ca un aprig fior toată ființa. Și-n altă noapte, cuele fiarelor fiind scoase și gratiile puse frumos la o parte, de pe scară, înfierbântat de lucru și de dragoste, se strecură în chilie. Ș-acolo era stânsă candela; și de-afară, rază de lună nu se strecura, o noapte adâncă era în preajmă, afară, în marea întunecoasă a brazilor; și prin întunerec se căutară brațele, și prin întunerec trupul mlădios și tare al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pieptul tânărului, cu fruntea pe pieptul lui întâiu, piept la piept apoi, înlănțuiți căzuți ca într-o veșnicie de fericire, ca într-un întunerec al păcatului, al înfiorării. Și după ce moșul Silvan călugărul, după vorbele care cutreerau de la o vreme chiliile, șoptite repede, tăie lângă stâncă drumul lui Aron, cu cârja noduroasă, tânărul se pierdu, fugi prin întuneric, și nu mai dete prin aceste locuri decât când ajunse stăpânitorul țării după cum legenda spune. Totuși o dată, numai o dată a mai venit, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cuceriți Rușii. Populația nu e turbulentă; nu mai e așa de refractară ca la început; cu stăruința învățătorilor și cu o bună administrație totul se poate face. Bibliotecă trebue numaidecât înființată. Jurilovca, Carcalui, (lipoveni) Slava-Rusă, Sf. Gheorghe (maloruși), Telița, Caraorman, Chilia veche. Casapchioi Bașchioiu Bulgari Ceamurlie de jos Erichioiu Cataloiu. Gorgova (Ruși lipoveni) Mila 23 (lipoveni) sălbateci, fără școli pe brațul părăsit al Dunării. Ceamurlia. 1. Amestec cu Români Bibliotecă, învățători buni 2. Chestia coloniilor Adm. și înv. să vorbească românește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a ascuns lucruri ca să nu le ieie fostul director al școlii, și a păzit cu credință școala până ce a venit s-o ia în primire un nou "director"... cortel cuartir àvilie curtea bisericei ariete berbece țârău izvor am luat trei chilii, fără culină. trei glăță pentru cuglărie chițorani guzgani clisă slănină, Un dărăb de chită cu clisă. a puțului chisăliță borș tendeu prosop lepedeu cearșaf fedeu pocriș tener farfurie laboș cratiță o cantă de apă oiagă garofă glajă sticlă crăiță regină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
matcă cu ac prea ager. Simion are năcaz din pricina geloziei Marușcăi care nu poate suferi nicio altă femeie; se duce la popă să-i cetească ca să facă copil; face un copil. Când e prea supărat din pricina Marușcăi, Simion vine la chilia lui din herghelie (pag. 128) Ce fel de casă boierească și-a durat Simion alături de herghelie Lazăr Pitărel. Jder cel mic devine al doilea comis Iosip dela Nimirceni II. Matca cea veche (jupâneasa Ilisafta) urmează a avea o limbă harnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
La ora nouă, în liniștea însorită din valea noastră a schitului Slătior, a sunat salutarea magarului celui simpatic de la schitul Pocrov, de sus, din locul încântat ce-i zâce Poiana Raiului. Acolo se găsește o bisericuță înoită de curând, câteva chilii ș-o casă cu acoperiș înalt șindrilit. În ograda împrejmuită cu răzlogi din latura Pocrovului, câteva oițe, două văcuțe și Golovici măgărușul. E un măgăruș înțelept, cu ochii veseli, care se bucură de câte ori coboară la sfânta mănăstire Neamțu. Bunăvoia lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
profețindu-i un mare viitor. Ajuns domn și, după o luptă cu turcii, fiind înfrânt, Ștefan rătăci iar prin acea pădure, unde avea să-l reîntâlnească pe sihastru. Acesta i-a dat oameni din pădurile care-i înconjurau schitul și chilia, iar Ștefan a promis să ridice aici un lăcaș vrednic de pomenire. Se zice că după ce i-a bătut pe turci, Ștefan și-a ținut promisiunea ridicând pe locul vechiului schit mănăstirea Voronețului. Altă legendă spune că după ce tatăl său
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
refuzat să-l recunoască pe Matei ca suzeran. Deteriorarea relațiilor cu regatul ungar a fost interpretată fără nici un temei și ca o înrăutățire a relațiilor dintre Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș. Încercarea lui Ștefan cel Mare de a cuceri Chilia în 1462 a fost privită ca un act ostil față de regele Matei, dar și față de Vlad Țepeș. Cererea brașovenilor, de a fi apărați de un atac venit din Moldova, nu înseamnă, însă, că Ștefan se afla în conflict cu vărul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
contractate, actul încheiat la această dată. Consacrând și întărind alianța cu regele polon, Ștefan avea putința să abordeze evenimentele anului 1462 cu siguranța că la hotarul său avea, în persoana regelui Cazimir, un prieten și aliat. Încercarea de cucerire a Chiliei: 1462 Așa cum prevăzuse Ștefan, ungurii n-au răspuns la incursiunea făcută de moldoveni în secuime. Petru Aron reușise să se refugieze la curtea voievodului Transilvaniei, Sebastian de Rozgony, iar în 1462, el era chemat la curtea regelui din Buda. În
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe Mahomed al II-lea, a fost, la rândul său, înfrânt de Ștefan cel Mare. N. Iorga a fost convins că Ștefan cel Mare l-a atacat pe Vlad Țepeș. „Participarea domnului Moldovei la această tentativă turcească (de cucerire a Chiliei n. r.) e mai presus de orice îndoială. Convingerea marelui istoric s-a bazat, în primul rând pe cronica bizantinului Laonic Chalcocondil care scria că Ștefan se afla în conflict cu Vlad Țepeș „având o neînțelegere”, din care cauză domnul Moldovei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
respins afirmațiile cronicarului bizantin, considerând că ele se bazau pe zvonuri ce nu puteau fi controlate. I. Ursu a crezut că atacul lui Ștefan asupra Chiliei și cel al flotei turcești nu au fost simultane, flota turcească încercând să cucerească Chilia când se întorcea spre Constantinopol. Din punct de vedere strict militar se poate spune că a fost imposibil un conflict moldo-muntean, așa cum este relatat de Laonic Chalcocondil și de Tursun-bei. În primul rând, ca să cucerească Chilia, Ștefan nu avea cum
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
exclusă o colaborare cu turcii, pentru cucerirea Chiliei, având în vedere faptul că Ștefan vroia să cucerească singur cetatea. Constantin C. Giurescu a fost de părere că interese superioare de stat l-au împins pe Ștefan cel Mare să atace Chilia, înainte ca flota turcească să se afle lângă cetate. P. P. Panaitescu este autorul uneia dintre cele mai surprinzătoare ipoteze: cetatea Chiliei era stăpânită de transilvăneni și de Țepeș, existând un condominium munteano-transilvan. Mai mult, P. P. Panaitescu a considerat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
considerat că Chilia a format baza de operații a lui Vlad Țepeș în timpul luptelor din iarna 1461-1462. În cartea despre Vlad Țepeș, Ștefan Andreescu a preluat ideea unui condominium munteano-unguresc, iar conflictul dintre cei doi domni români l-a constituit Chilia „pe care Vlad Țepeș, deși a fost somat, probabil, încă din anul precedent... n-a vrut s-o restituie Moldovei de bună voie”. Nicolae Stoicescu a trecut în revistă, în cartea despre Vlad Țepeș, toate izvoarele și ipotezele formulate în legătură cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aprilie că Ștefan cel Mare se află în conflict cu Țepeș din cauza Chiliei, documentele interne ni-l arată pe Ștefan la Suceava, la 22 aprilie și la Bacău, la 15 mai. Abia peste o lună se va afla sub zidurile Chiliei. În legătură cu etnia celor care formau garnizoana Chiliei, în Letopisețul lui Ștefan cel Mare și letopisețele de la Putna se menționează doar că „au lovit cu tunul pe Ștefan voievod la cetatea Chiliei”. Numai în Cronica moldo-polonă se arată care era etnia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
arată care era etnia garnizoanei la 22 iunie, „l-au lovit cu pușca pe Ștefan voievod ungurii din Chilia.” Ienicerul sârb, Constantin de Ostrovița, scria că Mahomed al II-lea avea să declare la sfârșitul campaniei din 1462 că „Atâta vreme cât Chilia și Cetatea Albă dețin și le stăpânesc românii, iar ungurii Belgradul sârbesc, noi nu vom putea avea nici o biruință”. Traducătorul a pus în notă „la 1462 muntenii stăpâneau Chilia și Moldovenii Cetatea Albă”. O interpretare care nu se baza pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-lea avea să declare la sfârșitul campaniei din 1462 că „Atâta vreme cât Chilia și Cetatea Albă dețin și le stăpânesc românii, iar ungurii Belgradul sârbesc, noi nu vom putea avea nici o biruință”. Traducătorul a pus în notă „la 1462 muntenii stăpâneau Chilia și Moldovenii Cetatea Albă”. O interpretare care nu se baza pe nimic. P. P. Panaitescu reproduce din Historia Turcorum, din secolul al XV-lea, știrea potrivit căreia Ștefan cel Mare „a mers și s-a războit să ia cetatea Chiliei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]