4,544 matches
-
și mă lăsă să ies. Când am ajuns Înapoi În Alexanderplatz, am descoperit că aveam un vizitator În anticameră. Era o femeie bine-făcută și foarte Înaltă, Îmbrăcată cu un costum din material negru care Împrumuta curbelor ei impresionante contururile unei chitare spaniole meșteșugit lucrate. Fusta era scurtă, conică, strâns lipită de posteriorul ei generos, iar jacheta avea o croială cu talia Înaltă, astfel Încât să se potrivească bustului ei plin. Pe capul acoperit cu păr lucios, negru, avea o pălărie neagră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
masă, așteptându-i pe Haupthändler și pe fată să-și revină În simțiri. Am tras fumul printre dinții Încleștați, afumându-mi plămânii și fără să-l dau afară decât În mici cantități. Mă simțeam de parcă ar fi cântat cineva la chitară cu măruntaiele mele. Camera era mobilată sumar, doar cu o sofa uzată, o masă și două scaune. Pe masă, pus pe o bucată pătrată de fetru, era colierul lui Six. Am aruncat țigara și am tras diamantele spre mine. Pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu noi vreun autor de cărți cu adolescenți sfioși și idealiști, ar fi uitat și de Macarenko și de tot și s-ar fi aruncat din mers din autobuzul blestemat. Un ins cu pulovăr rupt la un umăr, cu o chitară veche, plină de abțibilduri, țâpurea oșenește, lovea corzile până le făcea să pară de câteva ori mai late decât erau și cânta, urmat de ceilalți ca de un cor al sclavilor: "Coborîi din tren în gară,/Nu găsii o budă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nuanțe 55 schimbătoare sau cum vezi marea, de foarte departe, printre colți de stâncă. Predomina un frez cu striații sidefii. Sa vin ne-a lăsat și a grăbit pasul ca să-i ajungă din urmă pe niște țipi de la Bălcescu cu chitarele-n spate, iar eu și Clara am luat-o peste câmp și am mers vreo sută de metri până la lizieră, de fapt o adevărată pădurice de salcâmi tineri. în spatele lor apăru un dâmb arcuit, probabil ridicat cine știe când ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ochii noștri pe o hârtie patru sute de nume de formații. Pentru numele bateristului de la "Chicago" s-au pariat cinci sute de lei, ceea ce pentru mine era o sumă de necrezut. Tot timpul îl apuca pe câte unul cântatul la o chitară invizibilă, strîmbîndu-se și tremurîndu-și mâna dreaptă pe stomac, ca și cum ar fi manevrat vibratorul. Altul făcea pe bateristul, lovind în cinele imaginare și scoțând printre dinți țîstîitul măturicilor. 116 Acum însă stăteau lungiți pe spate, de-a curmezișul paturilor, cu gâtul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și alergau prin noapte, rotindu-le repede și închipuind astfel cercuri și elipse fluorescente. In ce cavernă mai trăisem când va lumea asta mică adunată în jurul focului, 129 pe când restul lumii rămânea în stăpînirea-nghețată a stelelor? Ieșiseră, firește, la iveală chitarele și toată lumea cânta veșnicele cântece de tabără, sentimentale și dulcege, totuși cu ceva amar în ele - tristețea creolă a întîlnirilor și despărțirilor. Fetele și băieții care se iubeau în câte o tabără știau de la-nceput că nu va dura, că
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
rar se mai căutau, și chiar dacă o făceau își dădeau repede seama că farmecul se destrămase și că tabăra unde se petrecuse legătura lor avea să rămână o lume rotundă ca o perlă și la fel de ireală. Câte o fată lua chitara și, cu o voce mîțîită, aproape de neauzit, dar cu o față senzual-tristă - cu cât mai senzuale buzele, cu atât mai nefericiți ochii - începea un fir de cântec trăit până la ultima vibrație: "Iubitule, ești steaua mea polară..." Știam că totul e
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
canadienele sau puloverele pe asfalt, pe iarbă sau pe băncile tribunei și pălăvrăgeau, cu câte o sticlă de bere în mâini. Cei mici sugeau și ei, înecîndu-se, din răcoritoarele lor. în mijlocul fiecărui grup se afla de obicei câte o 131 chitară chinuită pe rând de țipi cu aere de vedetă. M-am așezat și eu lângă niște inși care cântau Yesterday și am lălăit și eu, știind că vocea mea oricum nu se aude. In întuneric, râsul fetelor era excitant și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de inorogi, clipeam din ochi, înghesuit de peste tot, și 138 continuam să le strig în față versuri absurde: "Să ne coborâm în rîpa/Care-i Dumnezeu când cască/ Să ne scufundăm în lacul/Cu mătăsuri verzi de broască..." Riff-urile de chitară explodau ca artificiile pe deasupra, frigul mirosea a sudoare, înghesuiala trecea în singurătate și singură ta tea-n înghesuială. Fața-mi era toată de lemn, cu ochii ca două găuri prin care culoarea curgea direct în creier, se depunea acolo pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
damf de plastic încins. Am urcat opintindu-ne, fiecare ocupând mai multe locuri și chemîndu-și prietenii, râzând și țipând... Fetele-și dădeau ochii peste cap și își suflau în sân, dezlipindu-și bluzele de pieptul transpirat, făcîndu-se că leșină de căldură. Chitarele au fost din nou despuiate de husele lor kaki, pline de insigne și inscripții (Make love not war), și șoldurile 169 lor acaju erau aidoma cu ale unor femei coapte și dulci, așezate în poala celor care cântau. Profesorii se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înaintarea mea de copii, gură-cască, ca la târg, încep coborâșul prin pădure, încă nu se vede biserica, numai turla bisericii celei noi, printre copaci tineri în colibe de crengi verzi, aproape goi, fără rușine, strânși în jurul unuia care cântă din chitară, sau lângă un casetofon, slănină prăjită, cei ce n-au apucat încă să înalțe coliba de crengi încep devastarea copacilor cu toporașe mici, mă ustură sufletul de ceea ce văd, și avea dreptate Theo, în unele momente religia nu e decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mult ca oricând nevoie de noi, cu toții avem nevoie unii de ceilalți pentru a învăța calea adevărată către Dumnezeu, tinerii de lângă mine s-au ridicat să plece, unul dintre ei cu părul lung ca o fată învârte în mâini o chitară, și-au aprins țigările, n-a curs deloc Izvorul, vorbesc femeile în jurul meu ignorând drumurile pe care Preasfinția Sa Episcopul le trasează spre Dumnezeu, care-i preotul de la mănăstire, starețul? întreabă o voce de bărbat undeva în spatele meu, al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mod sigur o să ai noroc în seara asta, spuse Ashling. Dar este omul spânzurat! — Nu contează. Ashling știa un singur lucru: că dacă urci un bărbat pe o scenă, indiferent cât de urât ar fi, fie că zdrăngăne la o chitară, că țopăie în pantaloni mov sau că se preface că așteaptă autobuzul, era garantat că femeile îl vor găsi atractiv. Chiar dacă ar sta pe o platformă prăfuită de treizeci de centimetri într-o cameră de câțiva metri pătrați, tot ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îmi plac excursiile și drumețiile pe munte, vacanțele la mare și timpul petrecut împreună cu părinții. În timpul liber îmi place să pictez, să mă joc la computer, să fac clătite și mi-ar plăcea să învăț să cânt foarte bine la chitară și la orgă electronică. Deasemenea mi-ar plăcea să călătoresc în jurul lumii, precum personajul Phileas Fogg al scriitorului Jules Verne. Aș vrea să devin un om de nădejde și un bun profesionist în domeniul pe care îl voi alege. Bună
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
aștept vreo recompensă. Mă bucur să știu că mulți dintre colegi mă consideră o persoană serioasă și de încredere. În timpul liber îmi place să mă plimb, să joc baschet sau ping-pong, să citesc cărți de aventuri sau să cânt la chitară. Cel mai mult îmi plac vacanțele la munte, drumețiile și vizitele la mănăstiri. Animalele mele de companie sunt doi peruși foarte frumos colorați și foarte ascultători. În viitor aș vrea să devin medic veterinar, deoarece iubesc animalele sau poate arheolog
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
these color TVs... 1 Ronnie se hotărî să intre și ea În joc. Începu să dea din șolduri și să cânte la polonicul ținut pe post de microfon. Stimulat de nevastă-sa, Phil Începu și el să cânte la o chitară Închipuită. Amândoi erau de-a dreptul duși cu pluta. Doamne, clătină Ruby amuzată din cap, George și Gracie interpretează Dire Straits. —Mare obrăznicătură ești, râse Ronnie, lovind-o ușurel În cap cu mânerul polonicului. Phil Își scoase căștile și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Pe lângă straturile de flori trece o femeie între două vârste, cu un palton cărămiziu. Omenirea, fetițo, omenirea care mișună. Omenirea care merge înainte. Ce-o să se întâmple cu noi, cu mine și cu mama ta? Ce-o să se întâmple cu chitara ta? Am făcut dragoste, apoi am rămas nemișcați ascultând zgomotul mașinilor pe viaduct, atât de aproape încât par să treacă pe acoperiș. Trebuie să mă îmbrac și să mă întorc acasă, dar mi-e greu să mă desprind de pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
apartamentul vecin, răzbătea un cântec vechi, care fusese pe buzele tuturor cu ani În urmă, despre un bărbat pe nume Johnny: N-a mai fost nicicând un bărbat ca Johnny al meu/ Ca bărbatul pe care ei Îl numeau Johnny Chitară. Vocea era subțire, copilăroasă, aproape ridicolă, femeia din partea cealaltă a bucătăriei În mod clar nu știa să cânte. Fima Își aminti brusc cum făcuse odată dragoste cu Yael, În urmă cu o jumătate de viață, Într-o după-amiază, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ciocănit. Nici un foșnet. Apoi, În timp ce mergea spre nord, aceeași liniște domnea pe stradă și În gândurile sale. Străbătu Încet toată strada Hehaluț, Încercând, spre propria sa mirare, să fluiere melodia vechiului cântec despre bărbatul pe care toți Îl strigau Johnny Chitară. Așa, acum se poate spune că totul e pierdut sau că nimic nu e pierdut, cele două posibilități nu se exclud una pe cealaltă. Situația i se păru ciudată, dar și extraordinară: cu toate că nu se culcase cu soția sa, trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
După câteva minute se urcă În primul autobuz care opri lângă el În stație, fără să se obosească să verifice ce număr avea și Încotro mergea. Se așeză În spatele șoferului și continuă să fredoneze, falsând fără rușine, cântecul despre Johnny Chitară. Nu văzu nici un motiv să coboare din autobuz până la capătul liniei, care era Întâmplător pe strada Profetul Samuel. În ciuda ploii și a vântului, Fima era În cea mai bună formă. 29 Înainte de intrarea sâmbetei 1 Era atât de fericit, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cele care Înaintau spre vest. Și avu senzația că albastrul acesta intens i se adresa și că-l chema să i se-alăture. Fima Începu să meargă de-a lungul străzii Ezechiel 2. Primele două versuri din cântecul despre Johnny Chitară continuau să-l obsedeze. Dar care erau versurile următoare? În ce colț de lume ajunsese Johnny? Unde cânta acum la chitară? Sâmbăta se simțea deja În aer, deși era Încă devreme, În jur de doisprezece și jumătate. În zadar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se-alăture. Fima Începu să meargă de-a lungul străzii Ezechiel 2. Primele două versuri din cântecul despre Johnny Chitară continuau să-l obsedeze. Dar care erau versurile următoare? În ce colț de lume ajunsese Johnny? Unde cânta acum la chitară? Sâmbăta se simțea deja În aer, deși era Încă devreme, În jur de doisprezece și jumătate. În zadar se străduia Fima să se lămurească din ce era alcătuit mirosul acesta dens, care Îi amintea de aniversările zilelor sale de naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fum, Îi ofereau răspunsul direct și simplu la Întrebarea pe care până acum nu reușise deloc s-o formuleze. Dar simți ceva asaltându-i inima, lovind pe dinăuntru și pe dinafară, ciupind și rozând ușor, precum cântecele uitate despre Johnny Chitară, ca lacurile și pădurile de pe pereții micului restaurant În care Îl ducea mama lui după cumpărături În fiecare vineri la prânz. Și Își zise: Ajunge. Las-o baltă. Ca un om care zgândărește o rană, știind că trebuie să Înceteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care am fi vrut să-l studiem cu ochelarii de scufundător ai lui Hans Hess, nu era un romantism dotat cu soare, plaje și palmieri, nu era celebra Eiscrem-Paul-Anka ce-ți picura zmeurie în suflet: riff-urile erau ecourile sunetelor de chitară, care dădeau năvală peste idilele Milkshake și Pettycoat, trăsneau lumea oțelăriilor cu macarale strămoșești, pe care fratele meu nu le putea găsi mai puțin mincinoase. Combina muzicală Grundig pe care ne-o dăruise Herr Hackler și care consta dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și Jack Teegarden, The Firehouse Five și Dutch College Band, adăugându-se treptat până și Bill Haley, pe care tata nici nu-l găsea „atât de prost“. Și acum Chuck Berry își executa cu foc riff-urile pe corzile încrucișate ale chitarei, făcând astfel o fisură în obtuzitatea refrenului zilnic „Totuși-trebuie-să-facem-bani“, mătură de acolo toată buna dispoziție diluată și demască sintagma „Ce-o-să-iasă-până-la-urmă-din-tine“ ca pe o grijă mincinoasă, voind să-l condamne pe fratele meu la aceeași inerție care se lăfăia duminica după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]