2,460 matches
-
în copilărie, în timpul fascinant al unui carnaval la care participau oameni din zonele marginale, intrați în vria pregătirilor pentru această formă de cultură arhaic stradală, primitiv exhibiționistă, cu mult înaintea începerii ei. Pojghița festivă e scrijelită de García cu un cinism subversiv care frizează perversitatea oricărei celebrări, explozie de furie și frustrare. Muzicieni și dansatori îl însoțesc pe García în demersul lui arhetipal, care lasă libere frâiele protestului și revoltei. Textul a fost scris pornind de la experiența directă din vârtejul unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
îndoctrinare cubaneze. Practica ei este una de guerrilla amoroasă, își părăsește primul bărbat fugind cu toată averea, încearcă să-i facă la fel și celui de-al doilea, sfârșește prin a fi sclava unui mafiot japonez care o depășește în cinism, stoarce de bani un burghez franțuz. Ricardo, în schimb, este un luptător donquijotesc pentru idealul iubirii. Nu poate renunța la Lily a lui, fetița care i-a refuzat avansurile încă de la 14 ani. Este interpret și obsesia pentru limbi străine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
îndoctrinare cubaneze. Practica ei este una de guerrilla amoroasă, își părăsește primul bărbat fugind cu toată averea, încearcă să-i facă la fel și celui de-al doilea, sfârșește prin a fi sclava unui mafiot japonez care o depășește în cinism, stoarce de bani un burghez franțuz. Ricardo, în schimb, este un luptător donquijotesc pentru idealul iubirii. Nu poate renunța la Lily a lui, fetița care i-a refuzat avansurile încă de la 14 ani. Este interpret și obsesia pentru limbi străine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
strategie de consumism intim și social. După ce se cunosc pe mess - atât cât poate fi vorba de o cunoaștere prin interfața ecranului -, tinerii se întâlnesc și recurg la un joc-șoc adrenalinic, în care devoratoarea (Sabina transformă încordarea de la început în cinism și sfidare la sfârșit) are nevoie de luciditatea celui pe cale de a fi devorat. Tipul care urmează să fie mâncat trebuie să numere fără să greșească. Cifra la care greșește îi dă click pe moarte. Numerele morții sunt alternate cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Ilf și Petrov sunt necruțători cu eroul lor, Ostap Bender. Nu, domnule, nu-l pun și ei într-un context normal, nu-l trimit într-o stațiune balneară, ci îl pun să se lupte cu fiarele funcționărești de la Hercules. Dar cinismul celor doi nu se oprește aici. Cei doi scriitori sovietici își construiesc romanul fără pic de milă și pun, imaginați-vă!, într-o instituție birocratică sovietică un inginer neamț. Întâlnirea funcționarului sovietic cu acesta produce una dintre cele mai ironice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
că ar «călca pe pămînt», pe pămîntul unde s-au născut [...], denaturează și chiar desconsideră istoria etnică a populației băștinașe majoritare din spațiul geografic, istoric și politic al Moldovei“ <footnote Petre P. Moldovan, op. cit., p. 9 - 10. footnote> . Culme a cinismului în privința locului pe care îl ocupă Basarabia în spațiul dintre români și ruși este nota ultimativă adresată României de Uniunea Sovietică la 26 iunie 1940, în care se afirmă că în 1918 România, „profitînd de slăbiciunea militară a Rusiei, a
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
se destrame ireversibil. Deși bine scris, cu aceeași tensiune inconfundabilă ce transformă scrisul lui Roth într-o experiență dramatică, romanul e o sumă de excese slab corelate, viciat de transparența personajelor și de intensitatea stridentă a eșecului protagonistului. Ironia și cinismul, la început bine suprapuse crizei eroului central, se diluează treptat într-o obsesie banală. Un actor celebru (care putea fi, la fel de bine, un scriitor celebru, ca în alte romane semnate de Roth) își ratează și ultimul rol, acela în care
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
totuși foarte utilă pentru înțelegerea societăților din trecut, inclusiv trecutul cel mai îndepărtat. Teoria weberiană reprezintă unul dintre piscurile cele mai maiestuoase ale științelor sociale. Unii dintre liderii din vechile democrații preconizează, în chip sincer sau cu o doză de cinism, exportarea democrației în țările în curs de dezvoltare, deși acestea nu dispun de condițiile sociale, economice și culturale care să asigure o bună funcționare, la nivelul maselor și la nivelul elitelor. E nerealist să credem că legitimitatea democratică poate fi
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
imprudente sau cinice. Lipsa de popularitate este în principal produsă de către "ipocrizia acelora care ne guvernează". Micul ecran este un detector al ipocriziei, acționând ca o oglindă măritoare. Trebuie să fii un bun actor pentru a fi capabil să disimulezi cinismul la televizor. Fostul prim-ministru francez R. Barre a recunoscut că "viața politică este fundamental ipocrită". Acesta a declarat (într-o emisiune televizată pe 2 mai 1993) că este ca și cum ai formula un diagnostic medical. Ipocrizia, care poate fi inevitabilă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
securisto-politice! Într’ adevăr... greu, extrem de „greu” și chiar de „periculos” era „cel de-al doilea drum” ce-mi stătea În față: Întoarcerea Într-o țară ce trăia În dictatură, trebuind să accept iritarea șefilor politici, de a căror grosolănie și cinism nu mă Îndoiam, dar și al poliției lor secrete, care astfel, prin mine, primul dizident „de vârf” care se Întoarce, urma să aibe la Îndemână un „vânat” din cele mai grase! Singurul meu sprijin În acea „mare” furtunoasă și imprevizibilă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a ferit să mi-o „comunice” și, la Întrebarea mea, febrilă se’nțelege, dacă „șeful cel mare” a adus vorba și de subsemnatul, a dat din cap, mințind, ca să mă „apere”, probabil. Amicul Matei, Însă, relaxat și profesându-și amuzat cinismul său colocvial, mi-a relatat cele de mai sus. Ca și În cazul termenului „retardat”, aruncat de frumoasa Geta Horodincă, scurta „execuție” a lui P. Georgescu m-a uimit, Înainte de a mă umili; și m-a umilit, bineînțeles, Înainte de a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În afara eului”, deoarece, mai ales „pozele dinăuntru”, cele pe care le facem În „oglinda mată a viscerelor noastre sclipitoare”, sunt cele mai „interesante”, mai „literare”!... Ce să spun, am ratat această unică ocazie și probabil mi-am spus, cu un cinism ușor decepționat: „Nu, se pare că nu sunt făcut pentru asta”. Cu un mărunt și provincial simț al conservării, insuficient otrăvit de muzică și literatură, Încă naiv, prea, grosolan de naiv față de... viață, de ce urma să „mă aștepte”. Îmbibat de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
barieră”, cum am numit-o, o putem Înțelege: este izbitura socialului, față de care formele psihice Încă labile cedează; contactul, șocul cu primele autorități În afara familiei - pedagogul, autoritățile civice -, dar și revolta față de autoritățile „interne” - părinții, tatăl, mai ales. Șocul față de „cinismul social”, „nepotrivirea” grosolană a dezideratelor sociale față de cele „ideale”, scurse din cărțile, din preceptele scolastice, școlare, sau pur și simplu „ieșite, forjate” de mințile Înfierbântate postpuberale. Este, bineînțeles, un refuz al realității, al celei sociale În primul rând, al societății
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Uzurpând astfel, spre indignarea multora, dreptul națiunilor la autoguvernare. (Un drept, e adevărat, pe care statele comuniste și Ceaușescu „al nostru” l-au Întors În folosul lor, al clicii care se afla la putere prin forța polițienească, probă maximă de cinism, de felul În care un mare câștig al modernității și al democrației poate fi folosit În sens contrar, spre paguba omului și a demnității umane!...Ă Sigur, Îmi vor replica unii, cele „două libertăți” cea socială și cea individuală nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ideile care făcuseră dintr-o țară de Înaltă cultură o anexă a unor proiecte enorme antiumane. Deoarece erau nu puțini adulți și bătrâni care refuzau să facă acest proces al trecutului, sau chiar și unii tineri care se preocupau, cu cinismul involuntar și naiv al vârstei, doar de o carieră sau alta. Nu, nu eram În dezacord cu acest sentiment al „vinovăției” și Îi aplaudam pe cei care aveau onestitatea să-l mărturisească - peste vreo două decenii, era rândul nostru, al
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acele motive sau acel motiv care ne poate ajuta esențialmente În „eliberarea” noastră reală, lucidă și consecventă, de zgura și scoriile existenței; cele care ne Întunecă aproape zilnic orizontul psihic și destinal, cele care ne afundă, cu un fel de cinism impersonal, brutal, de fiecare dată Într-o altă și altă țesătură, fapte, evenimente care nu ne reprezintă, pe care nu le dorim și care ne Îneacă iremediabil, cu anii, Într-un labirint al stresului, al nevrozelor de tot felul, al
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cei ieșiți din pușcării, sute și sute, ca și cei care, Într-un domeniu sau altul, muncitori, medici, intelectuali, nu se lăsau În nici un fel manipulați de poliție sau de politicieni - care, mai ales În ultimul deceniu, deveniseră de-un cinism și de o grosolănie fără margini, de parcă România Întreagă fusese catapultată, ca un obuz tras de un tun enorm, Într-un alt continent, acolo unde prețul unei vieți umane scădea fulgerător, unde conceptele de cinste, probitate profesională sau demnitate pur
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ridicolă chiar, de multe ori, cu cât, e adevărat, istoria, chiar și cea a ultimelor decenii după al doilea război, dădea mereu o sarcastică dreptate celor ce clamau imposibilitatea noastră de a lupta cu Destinul, cu istoria, cu geografia, cu cinismul imperiilor, cu propria noastră fire - nu spunea oare Goma că „suntem ocupați de noi Înșine”?!... ...Ce fac Românii la Paris?!... Ce fac Românii În Germania Federală, ce fac Românii În America, la New-York?!... Românii În situația specială, care a avut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o făcea magistral, ca și cel românesc, În frunte cu bistrițeanul Liviu Rebreanu. Cine poate fi mai magistral și mai impunător decât un Emil Zola, care descoperă și duce „reflectarea” mediilor și a fiziologiilor umane joase până la o formă a cinismului - cinism văzut și el ca o formă de respingere a tot ce atinge naturalul uman, un protest contra ipocriziei civilizației. Nu numai „autenticul” nu ne-a preocupat În primul rând, dar, stupoare, nici „adevărul”! În urma unui Dostoievski, maestru absolut, m-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
făcea magistral, ca și cel românesc, În frunte cu bistrițeanul Liviu Rebreanu. Cine poate fi mai magistral și mai impunător decât un Emil Zola, care descoperă și duce „reflectarea” mediilor și a fiziologiilor umane joase până la o formă a cinismului - cinism văzut și el ca o formă de respingere a tot ce atinge naturalul uman, un protest contra ipocriziei civilizației. Nu numai „autenticul” nu ne-a preocupat În primul rând, dar, stupoare, nici „adevărul”! În urma unui Dostoievski, maestru absolut, m-a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ad-hoc, o redută „nobiliară” din care era exclus orice era pauper sau mediocru, ignobil sau impostor, inclusiv regimul politic și lacheii săi! Doinaș, ca Întotdeauna, grav și... speriat, alături de splendida Irinel, ce parcă Își pierduse culorile de altădată, relaxarea și cinismul ei jucat, de mare Doamnă, ambii, după pierdera prietenului de suflet, Negoițescu (care se afla În exil, locuind Într-un hotel la München, unde eu Îl vizitam adesea Împreună cu Cristinel și unde am dus-o și pe poeta Ana Hagiu-Mureșanu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că... trebuie să ne „resemnăm cu voie bună” În fața unei realități, unei ordini a lucrurilor pe care, iată, nimeni nu numai că nu o mai pune la Îndoială, dar care are mari șanse să devină istorie! Sigur, o formă a cinismului, dar se pare că În lagăre, pușcării sau locuri singuratice, damnate, cinismul, un anume „cinism vesel, Înțelept”, poate ține loc de... curaj, speranță, demnitate chiar! Da, cinismul poate ține uneori loc de demnitate, iar aceasta pot s-o Înțeleagă numai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ordini a lucrurilor pe care, iată, nimeni nu numai că nu o mai pune la Îndoială, dar care are mari șanse să devină istorie! Sigur, o formă a cinismului, dar se pare că În lagăre, pușcării sau locuri singuratice, damnate, cinismul, un anume „cinism vesel, Înțelept”, poate ține loc de... curaj, speranță, demnitate chiar! Da, cinismul poate ține uneori loc de demnitate, iar aceasta pot s-o Înțeleagă numai cei care au trăit această realitate „imposibilă, absurdă”, care, Însă, ca’ntr-o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe care, iată, nimeni nu numai că nu o mai pune la Îndoială, dar care are mari șanse să devină istorie! Sigur, o formă a cinismului, dar se pare că În lagăre, pușcării sau locuri singuratice, damnate, cinismul, un anume „cinism vesel, Înțelept”, poate ține loc de... curaj, speranță, demnitate chiar! Da, cinismul poate ține uneori loc de demnitate, iar aceasta pot s-o Înțeleagă numai cei care au trăit această realitate „imposibilă, absurdă”, care, Însă, ca’ntr-o farsă lugubră sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Îndoială, dar care are mari șanse să devină istorie! Sigur, o formă a cinismului, dar se pare că În lagăre, pușcării sau locuri singuratice, damnate, cinismul, un anume „cinism vesel, Înțelept”, poate ține loc de... curaj, speranță, demnitate chiar! Da, cinismul poate ține uneori loc de demnitate, iar aceasta pot s-o Înțeleagă numai cei care au trăit această realitate „imposibilă, absurdă”, care, Însă, ca’ntr-o farsă lugubră sau ca În romanele nevrotice ale genialului Kafka, devine nu numai o „altă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]