3,278 matches
-
cunoaștem din cronici: " Printre felii de argint/ Iată eu mă trec citind/ cu un ochi înmărmurind/ la ce-a fost călătorind." La Marin Tarangul formula este folclorică, când vorbește despre descălecatul țării, dar când invocă "Rugăciunea lui Brâncoveanu" și odihna ciobanului revine la versificația cultă, fără să ne mai convingă. Poetul rămâne undeva în exterior, contemplând fapte, date și oameni. Ciclul "Învățăturile lui Neagoe către fiii țării sale" încearcă inefabilul despre suflet și gând, despre tinerețe și bătrânețe, despre moarte: "Tremură
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
E un sicriu închis creionul mut" sau "Atât de ostenită că-mi vine să surâd." Sunt observații subtile ale unei sensibilități la care visul se desface ca o floare într-o dulce exultanță. Peisajul citadin este surprins în transformările lui, ciobanii mână turmele prin oraș și se lovesc de tramvaie, pentru că nu înțeleg limba vatmanilor. Provincia îi creează o stare de spleen: "Ah, orașul, mizerabil colorat de vreun incendiu/ cu seratele în tobe, cu misterele în centru! cât să mai evoc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acțiuni, situații arhetipale: călătoria, vânătoarea magică, coborârea în infern, rătăcirea în labirint, păcatul originar, pactul cu diavolul, jertfa creatoare, lumea ca teatru, viața ca vis - personaje: Isus, Lucifer, Adam, Eva, Iona, fiul risipitor; Orfeu, Pygmalion, Hyperion, Icar; Zburătorul, zâna, strigoiul, ciobanul mioritic; Oedip, Faust, Don Quijote, Don Juan ș.a. - aforisme, maxime: carpe diem, vanitas vanitatum, fortuna labilis, fugit irreparabile tempus. Cele mai multe motive literare au o circulație universală, determinând toposuri (locuri comune, clișee culturale). Toposurile pot fi clasificate în raport cu un canon estetic. Astfel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
domeniu nu este o figură de stil (Va urma Medicina, asemeni mamei ei.). Comparațiile pot fi: - simple: Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic (M. Eminescu); Lucian Blaga e mut ca o lebădă. (L. Blaga); Sfârșinduși povestirea, ciobanul [...] stătu iarăși închis în mâhnire ca mai înainte, fără bucurie și fără lumină, can negurile muntelui. (M. Sadoveanu) - dezvoltate propozițional: Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr / Așa el sprijină lumea și vecia întrun număr. (M. Eminescu); Ca și când sar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pentru ași construi personajele. Un loc privilegiat în ierarhia acestora îl ocupă Vitoria Lipan. Vitoria, ca și soțul ei, Nechifor Lipan, este o ipostază particulară a personajului colectiv, reprezentativă pentru profilul moral, pentru statutul psihologic și social ale comunității de ciobani din Măgura Tarcăului. Acești locuitori de sub brad, care stau în fața soarelui cu o inimă ca din el ruptă, sunt caracterizați printr o inteligență nativă, prin tărie de caracter, forță morală, dârzenie și mândrie. Toate aceste însușiri sunt atribuite și protagonistei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
e comoara. (Gh.F.C.) La Homorod era o peșteră unde fusese îngropată o comoară păzită de o zînă. De Rusalii, poarta peșterii se deschidea pentru două ore. într-o zi au venit trei cavaleri cu saci și i-au cerut unui cioban să le țină caii. El a refuzat. Apoi i a văzut plecînd cu sacii plini de aur. (Gh.F.C.) Copac în ziua de Maria Egipteanca [1 aprilie] se pun pomii. Se crede că pomii răsădiți și ultuiți* pe timp de lună
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
au casa în munți. (Gh.F.C.) Zînelor li se mai spune și iele, sfinte, șoimane, șoimărițe, dînsele sau ale sfinte. Sînt trei sau nouă: dansează și cîntă pe arie, îmbrăcate în alb. Se scaldă în izvoare și bîntuie prin pă duri. Ciobanii se drăgostesc cu ele, dar dacă le mînie îi pocesc. (Gh.F.C.) De rusalii sau de iele te aperi cu usturoi și pelin. (Gh.F.C.) Inel E bine să ții inel, în dește, că, cînd blăstămi, se lipește de el. Dacă pierde
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
că ar fi mai frumoasă decît soarele. Supărat, soarele i-a aruncat o baligă pe față. De-atunci lumina ei e mai slabă. Fiind în vremea aceea cerul lipit cu pămîntul, de puteai să întinzi mîna să atingi luna, un cioban a curățat-o. Pe lună îi vezi chipul înconjurat de oi și cîni. (Gh.F.C.) Pe cînd cerul era foarte aproape de pămînt, un cioban a aruncat o baligă în lună și a chiorît o. Atunci Dumnezeu a urcat cerul sus de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Fiind în vremea aceea cerul lipit cu pămîntul, de puteai să întinzi mîna să atingi luna, un cioban a curățat-o. Pe lună îi vezi chipul înconjurat de oi și cîni. (Gh.F.C.) Pe cînd cerul era foarte aproape de pămînt, un cioban a aruncat o baligă în lună și a chiorît o. Atunci Dumnezeu a urcat cerul sus de tot. (Gh.F.C.) 185 Pentru că luna era foarte frumoasă și frumusețea ei îl ispitea pe soare, care îi era frate, Dumnezeu a mînjit-o pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
bucată pînă la Sf. Gheorghe, în care zi se zice că ar fi Paștele Vitelor, cînd se dă la vite, ca ele să aibă mană și să nu fie bîntuite de primejdii. M Spre Sf. Gheorghe se ia mana vitelor. Ciobanii, ca să apere oile de vrăji și de luatul manei, se scoală în ziua de Sf. Gheorghe în zori de ziuă și buciumă; numai pînă unde ajunge buciumul, numai pînă acolo merg vrăjile. Dacă cîntă cucul în luna lui mart pe la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dacă-ți vine o femeie, atunci au să fete numai miele. Să nu faci sara ghem, că după cum se învîrtește ghemul, așa se în vîrtește oaia (căpiază). Să nu lucrezi marți sara, că căpiază oile. o După ce soarele scapătă, unii ciobani nu mai vînd nimic din productele oilor, ca să nu le moară din oi. De dai sare sau oțet după asfințitul soarelui îi cu primejdie pentru oi, din cauza lupilor. Oaia dată cu sufletul mortului pe cealaltă lume se udă cu apă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
leopardiene îl duce pe poetul "Ginestrei" la "un act de credință în om, deci o reafirmare a vieții, în ciuda a toate, o reafirmare a voinței de a trăi această viață împotriva Voinței schopenhauriene", pesimismul eminescian (marcat definitiv de memoria mormântului ciobanului mioritic și al mândrei sale crăiese) se supune eticii filosofului german, dorinței de auvtoanulare, de stingere în Noluntas, animat ontologic de acel irațional cupio dissolvi. Așadar, față de mesajul final de solidaritate creaturală a lui Leopardi, mesajul lui Eminescu este, după
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
o groapă mare acoperită de crengi, iar Înăuntrul ei, Într-un țărculeț, era introdus un purcel, care guițînd atrăgea lupii care cădeau În groapă, de unde nu mai puteau ieși. De aici denumirea „Lupoaia”, de la lupi. A doua: pe vremuri ciobanii de dincolo de munți, venind cu oile prin aceste locuri, au adus și denumirile multor sate ce au existat și există și astăzi În Transilvania. Aceste fixări de nume date satelor, există Înainte de organizarea Pricipatelor, căci În timpul și după, le găsim
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
pierzi capul, că-i rău de pagubă. Exemplificăm : ,, Hai la oi, la oi băiete Nu la fete sub părăte. Fetele te-or amăgi Oile s-or prăpădi. Astăzi una MÎine una PÎn s-o duce toată turma. Turma cu oițele Ciobani cu căprițele. Zbiară oile-n sălaș Nu-i cioban să strîngă caș. Zbiară oile prin strungă Nu-s ciobani ca să le mulgă. ” Dealul, luncile și pădurile sunt locuri de Întîlnire ale Îndrăgostiților. Exemplificăm : ,, Hai puică pe deal, pe deal Să
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
la oi, la oi băiete Nu la fete sub părăte. Fetele te-or amăgi Oile s-or prăpădi. Astăzi una MÎine una PÎn s-o duce toată turma. Turma cu oițele Ciobani cu căprițele. Zbiară oile-n sălaș Nu-i cioban să strîngă caș. Zbiară oile prin strungă Nu-s ciobani ca să le mulgă. ” Dealul, luncile și pădurile sunt locuri de Întîlnire ale Îndrăgostiților. Exemplificăm : ,, Hai puică pe deal, pe deal Să tăiem iarbă de cal Costree pentru cîrlan. Calul să
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Fetele te-or amăgi Oile s-or prăpădi. Astăzi una MÎine una PÎn s-o duce toată turma. Turma cu oițele Ciobani cu căprițele. Zbiară oile-n sălaș Nu-i cioban să strîngă caș. Zbiară oile prin strungă Nu-s ciobani ca să le mulgă. ” Dealul, luncile și pădurile sunt locuri de Întîlnire ale Îndrăgostiților. Exemplificăm : ,, Hai puică pe deal, pe deal Să tăiem iarbă de cal Costree pentru cîrlan. Calul să ni-l priponim Și-amîndoi să ne iubim. Hai puică pe
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
ce depășește condiția umană, transformarea personajelor în simboluri. Manole este protagonistul acestei drame de idei, un erou mitic și tragic, arhetip al artistului. Îndepărtându-se de modelul baladic, L. Blaga individualizează meșterii sub aspect social și moral. Meșterii au fost: cioban, pescar, călugăr, băieș în ocnă, iar evenimentele la care participă se desfășoară în atemporalitate. Manole încearcă de șapte ani să ridice o mănăstire, face calcule în camera sa de lucru, este zbuciumat sufletește și refuză ideea jertfei, după cum precizează Bogumil
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Negustor lipscan, Județ al sărmanilor, Orb sărac și Istorisirea lui Zaharia Fântânarul. Naratorii își spun povestirile pe rând: comisul Ioniță de la Drăgănești, călugărul Gherman de la schitul Durău, moș Leonte Zodierul, căpitanul Neculai Isac, Ienache coropcarul, negustorul Dămian Cristișor, Constandin Moțoc, cioban de pe Rarău, Orbul sărac și Zaharia Fântânarul. Iapa lui Vodă Iapa lui Vodă înfățișează întâmplări proiectate într-un fabulos folcloric, într-un timp mitic; indicii temporali sugerează timpul rememorării ("într-o toamnă aurie"; "într-o depărtată vreme"; "demult"; "vremea aceea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cornițe în păr. Din cer, a venit un balaur care l-a luat pe Bolomir și l-a aruncat într-o râpă, iar despre Irinuța n-a mai auzit nimeni nimic. Județ al sărmanilor este povestită de Constandin Moțoc, un cioban "mătăhălos" din Rarău, care poposi la Hanu Ancuței, hotărât să bea până "oi vedea tulbure", după care începu să istorisească o întâmplare despre prietenul său. Acesta trăia în satul Fierbinți, unde stăpânea Răducan Chioru, bogat, văduv, care chema din când
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu gâtul strâns între nuiele", apoi l-au dus într-un bordei, i-au pus picioarele în butuc și au presărat pe jăratic ardei pisat. După ce a scăpat de cazne, acesta s-a retras în munți și s-a făcut cioban. Povestindu-i întâmplarea haiducului Vasile cel Mare, acesta a pus la cale răzbunarea, la biserică, după ce-au ieșit oamenii de la slujbă. Răducan Chioru a fost înjunghiat în fața mulțimii care asista la un "județ al sărmanilor". Negustor lipscan e un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
povestirea unui orb care ajunge la Hanu Ancuței, ajutat de o femeie. La han, orbul a cântat din gură și din cimpoi balada Miorița și a povestit o întâmplare în legătură cu această baladă. Când era mic a învățat balada de la niște ciobani, apoi s-a însoțit cu un bătrân care nu era "orb cu adevărat" și au cerșit prin toată lumea. O vreme a trăit printre tătari, până i s-a făcut dor de Moldova, s-a întors la familia lui și, negăsind
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mentalitatea folclorică", povestirile având o anume moralitate, sub influența literaturii populare; o "doză de idilism" (Scormon, Gura satului). În cea de-a doua nuvelă, se aprofundează psihologia eroilor, se conturează o monografie a satului, care dezvăluie dragostea dintre Marta și ciobanul Miron, deși părinții fetei îi găsiseră un flăcău înstărit. Gura satului este un fel de etalon al romanului popular (T. Maiorescu), iar scena pețitului "constituie un document eminent de arhivă etnografică și o mare pagină literară" (G. Călinescu). Ascensiunea intelectualului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
descoperire de toată frumusețea: sălbatic sau domestic, porcul are unul și același limbaj. * * * În ce mă privește, nu-mi mai rămânea decât să verific sinceritatea spuselor sale. Întâmplarea avea să-mi ofere ocazia de care aveam nevoie. Întâmplarea adică un cioban de pe Muntele Negru, care știa lucruri nemaiauzite despre animale și despre natură. Într-o zi de toamnă când îl însoțeam la vânătoarea de becațe, numai ce se oprește în mijlocul drumului, examinează dintr-o privire împrejurimile, și apoi, după o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
sclipind, apoi dispare. Era un șoarece de pădure. Ciocăni apoi la intrarea în scorbură și șoarecele veni să-l salute ca și cum s-ar fi cunoscut de când lumea ca și cum s-ar fi cunoscut într-o altă viață, ca și cum, înainte de a fi cioban sau vânător de becațe, omul acela ar fi trăit în pielea unui animal. Cândva, într-o altă viață, trebuie să fi fost un animal, cred că i-am descoperit secretul... Astăzi, îl pasionează vânătoarea cu șoimi (are o acvilă regală
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pădurii. A îmblânzit vulpi, bursuci care au trăit în libertate printre animalele de la fermă. Uneori, animalele se întorceau în inima pădurii pentru a-și întemeia o familie. Alteori, amintindu-și de stăpânul lor, reveneau, preț de câteva ore, la civilizație. Ciobanul povestea această anecdotă incredibilă, de al cărei adevăr nu mă îndoiesc totuși nicio clipă: redat sălbăticiei, unul din aceste animale (o femelă de bursuc) s-ar fi întors după câteva luni, într-o seară, să-i zgrepțăne la poartă și
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]