2,405 matches
-
unui ofițer de Securitate realizat în urma ședinței din 16 noiembrie 1982 cu liderii PCR și UASCR pe Centrul universitar Iași ce a avut ca temă publicarea de către revista Dialog a unui tablou al lui Dan Hatmanu, ce înfățișează cuplul Ceaușescu ciocnind o cupă de șampanie cu Ștefan cel Mare Prima pagină a Programului Galelor Amfiteatru, mai 1984 Selecții din programul Galelor Amfiteatru Galele Amfiteatru: Staff UASCR - Doru Tompea, Cristian Niculescu, Cornel Dimitriu Nadia Comăneci, Cristian Țopescu, Mariana Simionescu Participanți la Galele
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
urmat o perioadă în care au fost obținute noi cuceriri în afara Italiei. Războaiele punice, care au urmat, și cucerirea sudului Italiei au determinat nemulțumirea Cartaginei, care era stăpâna unei părți din cetăți. Cartaginezii (punii), mari specialiști în navigație, s-au ciocnit cu flota romanilor, nou organizată, și au fost învinși în anul 260 î.Hr. Romanii au debarcat în Africa, dar au suferit înfrângeri și s-au retras. Cartagina, condusă de Hamilcar Barcas, a purtat războaie cu romanii, dar luptele s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
autobuz care apuca să răvășească mațele pasagerilor în cele două ore cât dura călătoria anevoioasă pe o șosea nepavată și prost întreținută. La căderea nopții, liniștea în oraș era așa de intensă, încât până și susurul apelor sărăcăcioase, ce se ciocneau în drum spre gura revărsării lor în Crișul Negru de bolovanii presărați pe vatra pârâului care străbătea orașul, se auzea veșnic limpede, ca un refren de cântec melancolic repetându-se la infinit cale de sute de metri; ca și mugetul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Nu pot să te înscriu, căci tu nu ești autorizat să continui studiile la facultatea noastră". O frază scurtă ca o lamă șlefuită de brici, lipsită de orice urmă de sentiment și de minima expresie de eventuală compătimire s-a ciocnit de capul meu ca o lovitură strivitoare de ciocan, voalându-mi privirea invadată spontan de umezeală. Și totuși nu mi-am pierdut prezența de spirit nici nu mă gândisem să comentez comunicarea secretarei care, oricum, nu avea un cuvânt de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
-l păcălim. Nu-i vin, este sirop. Și tu ce vrei? Păi... vin. Curiozitatea mă face să uit că sînt profesor și chiar torn în două pahare vin roșu. Dar să stăm jos, spune mogîldeața. Luăm loc la masă și ciocnim bărbătește. Eu nu beau prea mult. Cît poți. Tata bea și o sticlă întreagă. Din astea (arăt sticla de 750 ml)? Nu, mai mare, de Coca-Cola. Puștiul bea cîteva picături și mă anunță că-i destul. Dar de ce preferi vinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
plîns. Un rîs nefiresc, forțat, zguduie pacientul. Aproape răcnește, surprinzînd întreg salonul. Trei luni? Ha, ha, ha. Doar trei luni?! Mă jur pe ce am mai sfînt că voi prinde Crăciunul. Ce spun eu Crăciunul, Paștele, Învierea. Auzi, Ancuța?! Vom ciocni ouă roșii de Paști, voi mînca friptură de miel și pască. Da, pască făcută de mama noastră. Da, tăticule și vei prinde și celălalt Paște și încă unul... Ei, Ancuța, să ne bucurăm de primul, chiar dacă va fi și ultimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dus-o ani mulți, contrar... Ei, nici așa, scumpa mea. Acum sîntem în iunie, nu?! Da. Iunie, iulie, august și un pic din septembrie, după cum a spus el. Dar, ține minte, o să prind tulburelul, Crăciunul și Paștele. De Paști, Ancuța, ciocnim ouă roșii, înțelegi?! Da, o să ciocnim ouă roșii! O să mergem la Înviere amîndoi, ca întotdeauna de cînd mă știu... O voință de fier a pus stăpînire pe Victor. Ajuns acasă, pe un calendar marca zilele pe care le-a început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nici așa, scumpa mea. Acum sîntem în iunie, nu?! Da. Iunie, iulie, august și un pic din septembrie, după cum a spus el. Dar, ține minte, o să prind tulburelul, Crăciunul și Paștele. De Paști, Ancuța, ciocnim ouă roșii, înțelegi?! Da, o să ciocnim ouă roșii! O să mergem la Înviere amîndoi, ca întotdeauna de cînd mă știu... O voință de fier a pus stăpînire pe Victor. Ajuns acasă, pe un calendar marca zilele pe care le-a început a trăi. Ancuța, s-a dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
știe? După Anul Nou boala a început să se manifeste din ce în ce mai vizibil. Prin martie apela tot mai des la oxigen. Nu, nu, cumătră, vorbea pentru el. Ți-am spus, vii după Paști. După ce voi spune "Hristos a înviat!", după ce voi ciocni ouă roșii cu toți ai mei. Respirația îi era rapidă și zgomotoasă. Ochii au căpătat străluciri stranii. La vederea celor dragi zîmbea larg și se încuraja: Eh, mă încearcă, dar jur, nu plec pînă nu aud "Hristos a înviat!". Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
așteaptă lumina Învierii Domnului. Deodată Mitropolitul rostește: Hristos a înviat! Cu adevărat a înviat! strigă Victor triumfător. Fața se destinde și capătă trăsăturile întîlnite la icoanele noastre ortodoxe. Ochii îi strălucesc nefiresc și mereu răspunde Mitropolitului: Cu adevărat a înviat! Ciocnește ouă roșii. Radiază de fericire! A învins! Mai respiră oxigen și spune triumfător celor dragi: Ați văzut? Am învins! Hristos a înviat! Lara Lara moștenise o căsuță acoperită cu paie, compusă dintr-o cămăruță și o tindă. Tinda nu avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
semne de circulație și constatăm că nu există. Ba mă-nșel, observ un indicator de "Cedează trecerea". Șoferul intră în intersecție fără să se asigure, fără să privească în stînga și în dreapta. Intrigați, facem glume pe seama acestui fapt. Dacă vă ciocniți cu ambulanța, totuși? Nici o șansă, rîde acesta. Eu sînt șofer și pe ambulanță. Rîdem, rîdem cu poftă și urcăm pe vapor. Din nou la Brännö Rödsten Atunci cînd ești copleșit de frumos, de sublim, regreți faptul că acea clipă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
două mașini de pe insulă, hăzosul Dennis Sture, de la cele două capre și șase oi ale bogătanului care deținea colosala suprafață de cinci ari. Taxiul și salvarea, singurele mașini de pe insulă, aveau același blînd șofer și nu s-ar fi putut ciocni niciodată. Acestea constituiau factorii majori care poluau miile de tone de aer pur cum numai în Nord se găsesc. Semnele de circulație cedează trecerea, stop, obligatoriu spre dreapta, sens unic etc. marcau stoic legea pentru cele două mașini cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
roți, plus roata de rezerva, dispăruseră. Ai luat păcatele asupra ta, rîdea Halea. N-am crezut că există vreo legătură între aceste chestii și am luat un taxi, Halea plecînd pe jos. După nici două sute de metri, taxiul s-a ciocnit de un parapet, s-a răsturnat și a rămas așa. Șoferul n-avea nici o zgîrietură, iar eu aveam mîna ruptă și fața zdrelită de cioburi. Eh, coincidențe, spun cam ateist. Poate. La spital, însă, mi-au pus mîna în ghips
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
toporul de două ori în același loc. Privesc cu mult interes cum lucrează omul acesta care aparține unei alte lumi. Este Vinerea Mare și gîndul mă duce la anul trecut, cînd am văzut că Rafael și familia lui nu știau să ciocnească ouă roșii. Nu mai vorbesc de înțelegerea semnificației "Hristos a Înviat!" Departe de a fi un ateu, grădinarul meu nu avea însă nici cele mai vagi cunoștințe despre credință în general. Trîntește cam fără chef toporul și nu se străduiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
voci care mă apostrofează că mă las copleșit de mici dureri, pe care n-ar trebui să le încurajez. Tu crezi că a petrece Sfîntul Paște în Cuba este un motiv să suferi atît de mult? Nu știu nici măcar să ciocnească ouăle roșii, scîncesc. Păi, îi înveți. Ce, crezi că spaniolii au găsit aici catedrale? Eu nu-s un spaniol din timpurile acelea... Dar... Dar, lasă-mă în pace! Mă întorc cu spatele la eu-l acela optimist și atoateștiutor. Îi arunc o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-l, el este... Se întoarce spre Rogelio și-i spune: Mai adu-ne coniac, te rog. Încep să rîd. Amice, dacă n-ai scris această poveste, o scriu eu! Și eu am scris-o pe aia a ta, cu peștele. Ciocnim paharele, sorbim licoarea și ne legănăm în fotolii. O boare ne mîngîie suav și inima își revine la bătăile ei regulate. Pușchea pe limba lui Rigoberto Señor Galdurralde Rigoberto trona pe băncuța înaltă, rezervată conducătorului. În costum cu fireturi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
abile tentative de captatio vag erotic: „Urez întotdeauna «Hristos a înviat!» persoanelor frumoase și inteligente “ (constat că, în mod curent, se consideră „Hristos a înviat!“ drept o „urare“). Alte „urări“ se referă la bucuriile competitivității („satisfacție maximă și baftă la ciocnit ouă“) sau la fatalitatea chefului mocnit: „Poți să te maturizezi, să te cultivi, dar nu vei putea renunța niciodată la bunătățile mesei de Paști!“ Imaginația autorilor de mesaje „deștepte“ poate fi ilustrată indefinit. Avem de-a face, în fond, cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
măririi și puterii anumitor state este hotărâtă de locul, puterea și constituția statelor vecine. De aceea, un stat pierde adesea la mărirea sa reală, prin aceea că dobândește o situație mult mai puțin avantajoasă a granițelor, sau ajunge să se ciocnească de cele ale imperiului care îi este pe măsură, sau ar putea să devină. De aceste dezavantaje sau pierderi ale tăriei relative nu are să se îngrijoreze Rusia, din nici o parte. Noile sale granițe sunt coastele mării și astfel de granițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
lucrurilor în Bucovina, iar apoi, chiar l-a recomandat pentru ocuparea unui post la Tribunalul nobiliar din Lemberg. Cu toate că-i era îndatorat, atitudinea lui Ion Budai-Deleanu a fost destul de echivocă și de sinuoasă în această anchetă 223, în care se ciocneau mari interese divergente locale, dar și la nivel central, fiind o transpunere pe un anumit plan a luptei între iosefinism și reacțiunea conservatoare postiosefinistă. De altfel, întreaga anchetă s-a desfășurat într-o atmosferă plină de suspiciuni, încărcată de denunțuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Măsura măririi și puterii anumitor state este hotărâtă de locul, puterea și constituția statelor vecine. De aceea, un stat pierde adesea la mărirea sa reală, prin aceea că dobândește o situație mai puțin avantajoasă a granițelor sau ajunge să se ciocnească de cele ale imperiului care îi este pe măsură sau ar putea să devină. De aceste dezavantaje sau pierderi ale tăriei relative nu are să se îngrijoreze Rusia, din nici o parte. Noile sale granițe sunt coastele mării și astfel de granițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
două: lucrători și sclavi. În compensație, de parcă n’ar fi fost loc, câteva plante și-au luat rădăcinile pe spinare, tentând Europa... Una a fost trestia de zahăr. Deși o insidioasă dulce, ea n’a putut ajunge aici: s’a ciocnit de o alta, tot dulce, sfecla, undeva pe țărmul răsăritean al Mediteranei. Și, ca la biliard, trestia a deviat spre Africa de nord, iar sfecla a ricoșat spre Europa unde, după o existență nu prea spectaculoasă, abia În pragul secolului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu poate exista per se, ci doar Însoțită de o tehnologie a secolului, cu care nu e musai să coincidă. Să mă explic - cum altfel? - decât apelând la istorie. Pentru omul Începuturilor, observația nu devenea știință, ci tehnologie. Când a ciocnit două pietre, cioplindu-și o unealtă, el făcea mecanică. Și tot atunci, uscând la Soare ceramica, făcea fizică, pentru ca arderea ei să fie chimie. Câteva fructe uitate În ulcica cu pricina și devenite o zeamă tentantă, Însemna deja biochimie, iar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
părinții lui. Ușa se deschide, larg-larg, lumina în cameră se aprinde, iar dumnelui, cu zâmbetul pe întreaga-i față, cu sticla de șampanie în mână, ne spune tuturor « La mulți ani » și ne tratează pe fiecare cu câte un pahar, ciocnind împreună cu noi. Mă podidesc lacrimile, dar ne face bucurie să rămânem la o vorbă, noi între noi, cei care mai putem să o facem. Ne simțim bine, ca și el, într-un fel. Îi mulțumim că nu ne-a lăsat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
o fi fost și armata asta odată și-odată, dar acum nu-i mare scofală, că vremurile s-au primenit și altele sunt rosturile... Nu puneți la inimă spusele sale. Ei, dar, cum vremea galopa, și noaptea se lăsa, am ciocnit noi ce-am ciocnit, dar ne-am și ridicat și-am mulțumit fiindcă, vorba ceea, călătorului îi șade bine cu drumul. Când acolo, fetele, care fuseseră mute în fața lui moș Vasile, au prins dintr-o dată glas și nu, că să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
armata asta odată și-odată, dar acum nu-i mare scofală, că vremurile s-au primenit și altele sunt rosturile... Nu puneți la inimă spusele sale. Ei, dar, cum vremea galopa, și noaptea se lăsa, am ciocnit noi ce-am ciocnit, dar ne-am și ridicat și-am mulțumit fiindcă, vorba ceea, călătorului îi șade bine cu drumul. Când acolo, fetele, care fuseseră mute în fața lui moș Vasile, au prins dintr-o dată glas și nu, că să mai stăm, cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]