2,460 matches
-
că acum Îmi pot permite să le spun oamenilor săi unde Îl găsesc pe Von Greis. Inge nu spuse nimic. Am tras un fum nervos din țigară și apoi am stins-o de parcă dădeam cu ciocanul Într-un suport pentru citit. — Hai să-ți spun ceva: pe el nu-l refuzi, nu dacă vrei să-ți termini de fumat țigara având Încă două buze. — Nu, cred că nu. — Crede-mă, nu e un client cu care aș fi vrut să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
puțin adânci: bunurile tale cele mai de preț ieșeau tot timpul la iveală, revândute la nesfârșit. Se așeză și îi citi ore întregi. Îi citi cu voce tare până când vizitatorii de dincolo de perdeaua culisantă începură s-o înjure în barbă. Cititul îl liniștea, mai ales noaptea, când aluneca înapoi, la accident. Când îi citea, fața lui se războia cu misterul locurilor uitate. Uneori, la jumătatea unei fraze, dădea peste un cuvânt - nasture, pernă, Violet - care-l făcea pe Mark să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
grăbit, iar lui nu i se ceruse decât să țină un discurs amuzant. Și o caricatură de povestaș putea face asta. Pe la mijlocul după-amiezii vedea deja dublu. Rezistă la o discuție dezlânată despre fenomenologia sinesteziei. Ascultă o abordare senzoriomotorie asupra originii cititului. Auzi o polemică feroce între cognitiviști și neobehavioriști despre leziunile orbitofrontale și procesele emoționale. Singura disertație utilă pentru el analiza neurochimia trăsăturii care diferenția într-adevăr oamenii de alte ființe: plictiseala. Urmă o cină de grup insuportabilă, în timpul căreia vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
numea el tot ce i se părea neobișnuit de frumos. — Pleacă lumina taică, începu după un timp, șovăind, Ștefan. N-ai vrea să-ți citesc un psalm? După cină, rogu-te. Cheamă slugile să aprindă lumânările, e prea întunerec pentru citit, dacă vrei psalm, îți spunem noi, că știm psaltirea pe de rost. — Măria ta, înțeleg că de copil ai văzut cum se moare, cum mor cei ce te-au îndrăgit și am înțeles că, deși pari o fire veselă și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bunătățile sale câștigat, iar iubitului ei soț și tot blagorodnicului neamului ei lacrimi neastâm părate și jale necurmată au lăsat, răposând la anul de la Zidirea lumii 7220, Dech 23, astrucându-se cu mare cinste în Sfânta Mitropolia Târgoviștii”. Ștefan, terminând de citit, se prăbuși în jilțul său. Lui Del Chiaro nu-i venea să-și creadă auzului, venise pregătit să învenineze o întrunire de taină cu subiect politic și imprevizibila fire a valahilor iar îi jucase un renghi. Marele stolnic Cantacuzino era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să zâmbească blajin dar superior. Conducea neica Dinu toată cancelaria și nimic nu sosea sau pleca fără ca dânsul să controleze cifrarea scrisorilor. Este adevărat că averea nu-i prea sporise, dar de asta nu era vinovată decât patima lui pentru citit și mărire. Era evident că supărarea lui neica nu începe cu sfințirea noii biserici de la mânăstirea Sfântul Sava, când vodă nu l-a întrebat nimic nici în ce privește academia, nici despre profesorii angajați sau cumpărarea cărților și chiar nici nu l-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fire de mătase, sârmă de aur și argint și mărgeluțe din pietre semiprețioase și mărgăritare. Luându-și în drum spre laviță ochelarii de pe masa de tâmplărie, exclamă cu glas plăcut: — Vitreos ad oculis ad legendum - adică sticle de ochi pentru citit -, darul domniei tale când te-ai întors din țările italienilor. De fiecare dată când îi pun la ochi, mă rog pentru sănătatea neamului cantacuzinesc. Aci nu ne aude nimeni, spune ce ai de spus, știu că m-ai căutat o dată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trei prinți, Constantin, Ștefan și Radu, aveau întipărită expresia unei tristeți demne, ca într-un tablou votiv de mânăstire. Ștefan Cantacuzino citea cu noduri și când se poticnea ridica privirea spre boieri și spre tatăl său stolnicul. Când termină cu cititul, turcul, stăpân pe sine, înțelesese că rușinea lui de a duce la îndeplinire ordinul sultanului era mult mai mică decât a multora din divan. Ceea ce urmă a fost pentru marele stolnic Cantacuzino surprinzător în adevăratul sens al cuvântului. Mustafa Aga
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
simțea bătăile inimii, cei doi ulema parcurseră câteva rânduri frumos caligrafiate în arabă. Mawlana Ebu Ishak Ismail își înălță privirea undeva pe linia de îmbinare a peretelui din față cu tavanul frumos ornamentat și, când discipolul său a terminat cu cititul, rulând pergamentul, spuse sec: — Este un fals! Marele vizir simți cum îi năvălește sângele în obraji. — Cum, fals? L-am primit în iarnă din Valahia, tot ce este scris aci este adevărat! — Nu tăgăduiesc adevărul celor scrise, pentru că nu cunosc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
parodiei, dar o parodie ce-și conține negația, toate acestea pot să însemne o sfidare adresată unei anume idei de teatru, însă sînt fără îndoială și altceva, cu mult mai important: o provocare a teatrului însuși ca literatură. Teatrul de citit vor spune unii. Adevărul e că pentru a fi pus în scenă în chip semnificativ, textul lui Horia Gârbea are nevoie de o regie nouă, de un fel nou de a gîndi spectacolul teatral, cu alte cuvinte de un regizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
După circa patru luni, am reluat tratamentul cu picături de suc proaspăt de varză albă crudă și cu comprese călduțe, pe ochi, cu frunze de varză albă crudă, strivite pe fund de lemn, cu plăcintarul de lemn. Am reluat și cititul, câte puțin, timp de 2 sau 3 ore pe zi, utilizând vechii mei ochelari de 2,5 , pentru mărire de aproape. Pentru a elimina bruiajul negativ al ochiului stâng, l-am acoperit cu o cârpă de bumbac moale, în timpul cititului
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cititul, câte puțin, timp de 2 sau 3 ore pe zi, utilizând vechii mei ochelari de 2,5 , pentru mărire de aproape. Pentru a elimina bruiajul negativ al ochiului stâng, l-am acoperit cu o cârpă de bumbac moale, în timpul cititului. Dar am constatat că, în acest timp, ochiul stâng îmi lăcrimează. Așa că am citit cu ambii ochi deschiși și a fost satisfăcător. Când privesc la TV, îmi acopăr ochiul stâng cu mâna, așa mă simt mai bine. Privesc foarte puțin
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
obiectelor albe, în mișcare. Umbrele percepute continuă să fie mai mari decât obiectele reale și îmi par mai apropiate de mine, față de poziția lor reală. Bruiajul ochiului stâng, asupra vederii ochiului drept, nu mai este așa de stânjenitor. Acum, la citit, folosesc vechii mei ochelari, de 2,5, cu ochiul stâng acoperit cu o cârpă moale, pe care o pun între ochiul stâng și lentila stângă a ochelarilor. Ca tratament, utilizez sucul de castraveți pentru spălat ochii, alternând, la câteva zile
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
urmă o autobiografie pe care a descoperit-o Michel Foucault În arhivele Ministerului Francez de Igienă Publică. (Memoriile ei, care se Încheie cu puțin Înainte de a se sinucide, sunt o lectură destul de nesatisfăcătoare. De fapt, după ce le-am terminat de citit, acum mai mulți ani, mi-a venit ideea să le scriu și eu pe ale mele.) Gottlieb Göttlich, născut În 1798, a trăit ca Marie Rosine până la treizeci și trei de ani. Într-o zi Marie s-a dus la doctor din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
figura ei. Cum era posibil? Doar stătusem atâtea ore, zilnic, împreună... Așa că nici măcar nu-mi puteam cultiva, ca remediu pentru urât și plictiseală, imaginația erotică. Nu-mi rămâneau decât plimbările lungi, pe malul gârlelor pline de plăntuțe de orez, și cititul. De mai mulți ani citeam, mult și haotic, tot ce găseam. Tata-și făcuse o mică bibliotecă, de care era foarte mândru, căci era și ea un simbol al ascensiunii lui sociale: în tinerețe fusese simplu muncitor, lăcătuș. Mi-l
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu mai știu ce) peste care cobora ferestruica, în așa fel încît ea lăsa să se vadă numai câte un rând din textul respectiv. Viteza de alunecare o reglai cu pionezele și elasticul. La început, viteza trebuia să fie a cititului obișnuit, dar treptat ea se mărea, fiindcă ajungeai până la urmă, spuneau instrucțiunile, să citești tot rândul dintr-o privire, fără să-l mai parcurgi cu ochii. Mă imaginam citind ca Omicron, devenind o legendă vie printre colegii mei: Cărtărescu dintr-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
carte cu lunile!", auzi cîte-o mamă (intelectuală), dezolată că nu-și mai poate înțelege copilul. Mulți le fac celor mici program de lectură, le stivuiesc cărțile "esențiale" pe noptieră, doar-doar s-or dedulci la "zăbava cea dulce", vorba cronicarului, a cititului. Rezultatul, firește, e de cele mai multe ori inversul celui scontat. La școală se vorbește tot mai mult de "strategii" pedagogice, de proiecte pentru deschiderea apetitului pentru lectură a celor mici (sau mai mari). Dar, prin cine știe ce perversiune ciudată, tocmai această insistență
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spus: există cărți care mă enervează ori plictisesc, și cărți care mă înminunează. Iar dintre cele care mă înminunează, există cărți care mă îmbolnăvesc (mă ating în latura mea sumbră, cvasi-nevroticăă și cărți care mă însănătoșesc (aceasta înseamnă că, prin citit, exorcizez o formă de răuă. Există cărți care mă fac să râd (pot să râd ironic sau, dimpotrivă, cu voioșia plăcerii de a citiă și cărți care mă fac să plâng (pentru că sunt jalnice sau, dimpotrivă, pentru că ating în mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
care le recitesc, adictă, fără să mă satur. Există cărți din care citesc câte o pagină sau două pe zi; și cărți din care parcurg sute de pagini pe zi. Există cărți vinovate și cărți inocente (deși, ca profesionistă a cititului, nu aș avea dreptul să spun așa cevaă. Există cărți care îmi provoacă asceză și cărți care-mi stârnesc langori și voluptăți. Dar, oare, nu sunt toți acești termeni prea tari pentru actul cititului în zilele noastre? Deși am o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
cărți inocente (deși, ca profesionistă a cititului, nu aș avea dreptul să spun așa cevaă. Există cărți care îmi provoacă asceză și cărți care-mi stârnesc langori și voluptăți. Dar, oare, nu sunt toți acești termeni prea tari pentru actul cititului în zilele noastre? Deși am o relație aproape epidermică cu cărțile, totuși există texte pe care le abandonez de la început sau din mers. Să nu ne mințim și să înfruntăm viteza în care trăim: cititul de astăzi se desfășoară adesea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
termeni prea tari pentru actul cititului în zilele noastre? Deși am o relație aproape epidermică cu cărțile, totuși există texte pe care le abandonez de la început sau din mers. Să nu ne mințim și să înfruntăm viteza în care trăim: cititul de astăzi se desfășoară adesea mai degrabă ca o răsfoire, ca o foiletare, decât ca o parcurgere pas cu pas, minuțioasă. De ce? Pentru că dincolo de cărți, Afară, stă și așteaptă tocmai viața. Pentru că alternativa la cărți, care e viața, bate cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
întâmplare cu niște gâște sălbatice și pentru că am vrut să fiu iar ca la 10 ani. Asta mi se întâmplă ori de câte ori mă îmbolnăvesc sau mă copleșește ceva. Dar m-am refugiat în brațele Selmei și din cauză că, după cinci zile de citit Thomas Pynchon, am capotat complet. Adică? Stați să explic. Pe la-nceputul verii scriam în rubricuță despre deznădejdea care doboară un dascăl de literatură comparată în fața gogomăniilor scrise de studenți la examen. Tot acolo însă dezvăluiam și secretul bucuriei de-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
subraț și, cînd extrăgeau cine știe ce crîmpei de literatură dintr-un maldăr de maculatură, erau mai fericiți decît dacă ar fi intrat pur și simplu și l-ar fi cumpărat direct. Din punctul ăsta de vedere, cumpăratul de la Pembroke era asemeni cititului : nu știai niciodată peste ce puteai da la pagina următoare - pe următorul raft ori pe următoarea cutie - și aceasta era o parte importantă din plăcere. Și era, de asemenea, o parte importantă a plăcerii de a străbate aceste tunele - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o Soartă a lor, și sînt sută la sută sigur că șobolanii n-au avut niciodată una. În ciuda inteligenței, a tactului, a delicateței și rafinamentului meu sufletesc, În ciuda erudiției mele tot mai avansate, am rămas o creatură cu handicapuri majore. Cititul e una, vorbitul alta, și aici nu mă refer la vorbitul În public. Nu vreau să spun că sufeream de fobie socială, deși chiar așa a și fost. Nu, mă refer la rostitul efectiv al cuvintelor - un lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în altul, realizată de regulă cu ajutorul unui motor propulsor. La om mișcările sunt mai complexe fiind în același timp și combinate; nu se realizează mișcări strict de deplasare, ci și de statică, prehensiune, lovire, împingere, cățărare, coordonare a mișcărilor de citit și/sau vorbit. Trebuie remarcat faptul că există o deosebire între unii termeni medicali și unii termeni folositi în gimnastică. Astfel, noțiunea de răsucire din gimnastică este similară noțiunii de rotație din biomecanică, iar prin rotație în gimnastică se înțelege
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]