2,120 matches
-
o primă instanță, pe observația că România, Bulgaria, Albania, Rusia, intră într-o clasă sensibil diferită de Polonia, Ungaria, Germania de Est și Cehoslovacia. Foarte în treacăt, Traian Ungureanu emite această idee, dar încă o dată, parcă într-un fel de ciudă, atât de familiară nouă tuturor, că Bucureștiul nu e Varșovia și deplângând "diferența dintre mediul dens, încărcat de repere, al societății poloneze și golul sfâșietor cu care România se înfățișează la ora întâlnirii forțate cu comunismul". Este ca și cum am vorbi
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
i-a zis - dac-ai ști cât de obosit sunt. Și și-a sprijinit capul pe umărul lui. Mă gândesc la taică-meu acum ca la un om mort, din toate punctele de vedere. Fiindcă - și asta e marea mea ciudă - în decembrie ’89, taică-meu, în loc să se ducă în balconul Teatrului Eminescu, să zică și el două vorbe, cum a făcut profesorul Curcă, a preferat să se matolească, de bucurie că a căzut Ceaușescu. Și nu i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
te-am trimis eu. Mă știe. Aranjează el...“ Caută-l pe șeful de tren. După ce-am vorbit cu mecanicul de locomotivă, am reușit să-l găsesc... „Mi se rupe mie de buletinul tău! Fugi, bă, de-aici!“... Priveam cu ciudă buletinul. Cred că-l uram. Îmi venea să-l fac mii și mii de bucățele... Mă-ntorc la T.F... „Las’ că merg eu cu tine“... Dar între timp plecase și trenul următor. Nu mai era altul până a doua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
curățata de năvălitori, Ștefan cel Mare s-a întors la Vaslui lângă Podul-Înalt. Aici, leșurile de oameni și căi alcătuiau trei movile peste care se aruncă pământ. De dupa movile erau aduși captivii otomani legați în lanțuri. Ștefan îi pedepsi, în ciuda răscumpărărilor, pe liderii otomani prin tragerea în țeapă. Bătălia de la Podul-Înalt a fost declarată cea mai mare înfrângere a Imperiului Otoman și, în același timp, cea mai mare victorie a Creștinătății.
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Pintiliasa Alexandru () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107374]
-
însă a rămas același. În plan individual neîndeplinirea acestei trebuințe instinctive alterate, în contrast cu satisfacția celor care și-o pot realiza, determină apariția unui sentiment de insatisfacție și nemulțumire care se transformă treptat în invidie (pizmă), ceea ce îndeobște se definește ca ciudă sau necaz, aspecte ce pot degenera în ură neîmpăcată și vrăjmășie. Dacă individul aflat în această stare este și victima unei înșelăciuni, atunci apare tendința de răzbunare care poate lua formele cele mai monstruoase, de la distrugere, incendiere, până la crime de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
un vecin de-al meu cu care jucam șah în copilărie. Trecuse și suferise multe (inclusiv câțiva ani grei de pușcărie). După Revoluție, când s-au împărțit pământurile, s-a certat cu soră-sa de la o bucată de vie. De ciudă că n-a primit-o el, s-a spânzurat de un nuc din mijlocul viei. Nici n-a avut destul loc pentru a se spânzura gospodărește. L-au găsit mort, într-o poziție chinuită, atingând pământul cu picioarele. Ce argument
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
să se lase mai prejos. Vor băga și mai mult, cu și mai multă ardoare, din dorința de a face mai bune. Apoi, când avem nevoie de produsul finit, soacra le aruncă pastila: „vai, fato, îmi vine să plâng de ciudă, mi s-au chifligit toate gogonelele, le-am aruncat“, sau „cum pui tu, fato, varza, că-ți iese cel mai bine, a mea s-a stricat, cred că de la sare“. Urmează momentul de glorie, în care femeia de la celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
american. Din acest motiv el este cel mai urât om dintre pesediști, firește de către cei care n-au luat testul. Se adaugă zâmbetul strepezit al reprezentanților societății civile pentru unul de-al lor care s-a dat cu guvernul și ciuda mofluză a foștilor colegi de institut a căror credibilitate profesională a fost trasă în jos în momentul săriturii sale agile în barca lui Năstase. Probabil de aceea, când apare la televizor, Alin Teodorescu pare să aștepte o piatră de undeva
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
-mplini, Mireasa să-i mărităm Și să nu-l mai așteptăm, C-atunci nici c-o mai veni, Nici în lume n-o mai fi. Vremea grea a vremuit, Anișorii s-a-mplinit, Soțioar-am logodit, Nuntă mare i-am nuntit. Io, de ciudă, de necaz, Nici la masă n-am rămas, Ci d-acolo m-am sculat, Tot la Domnul m-am rugat, Târnăcop am apucat, Sapa-n mână am luat, Și la vie c-am venit Să urăsc ce-am fost iubit
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
aceasta a plecat, regina, fiica ei, îi scria: Copilul a devenit încântător... E prima care se întristează de micile greșeli pe care le face și trebuie s-o consolăm. Îndată ce faci apel la inima ei bună, orice încăpățânare și orice ciudă dispar... Ochii ei albaștri au o privire adâncă și pătrunzătoare. Ce gânduri se vor agita odată sub fruntea aceasta bombată care pară să promită atâtea?". Vai! Promisiunile n-au fost împlinite niciodată, moartea a secerat floarea abia îmbobocită. O trăsătură
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
1970) arată faptul că elevii surzi care terminau școala învățau să citească în medie în jurul vârstei de 9 ani, înțelegeau foarte prost limbajul vorbit iar abilitățile lor de a citi pe buze erau la fel cu cele ale auzitorilor, în ciuda faptului că ei primeau o educație specială în acest domeniu.<footnote Conrad R. (1979) The Deaf Schoolchild :language and cognitive function, London : Harper & Row footnote> Realizări la fel de slabe s-au demonstrat și în cadrul altor studii efectuate în alte țări. Mai
Specificul pred?rii-?nv???rii la elevul cu deficien?? de auz by Cecilia Hamza () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84073_a_85398]
-
El are mustață frumoasă și ochii blânzi, nu răsucită, ca a baronului Münchhausen. Numai un prost putea să-l mâzgălească pe Lenin. Lenin era atât de bun, a făcut Revoluția și îi ajuta pe copii. Lui Sașa îi era tare ciudă pe cel care i-a făcut mustață răsucită lui Lenin. Era câte unul, ca Ciornâi, care nu știa să citească. El nici nu știe cine-i Lenin. Tata i-a zis că ăștia se cheamă copii debili, iar mama și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
nu râde nimeni de tine. N-are de ce. După încă o noapte fără rezultat, Alexandr Timofeevici se întoarse acasă. Cu fiecare zi, nehotărârea se întipărea tot mai mult pe fața acestui om și ochii lui, care pierduseră orice urmă de ciudă, și mersul clătinat aproape că nu mai motivau toate acele nopți pe care le petrecuse în spatele cisternei, iar de două zile, după căsuțe, sus de tot, pe iarbă. Cert era că ciuda lui Alexandr Timofeevici dispăruse și nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
și ochii lui, care pierduseră orice urmă de ciudă, și mersul clătinat aproape că nu mai motivau toate acele nopți pe care le petrecuse în spatele cisternei, iar de două zile, după căsuțe, sus de tot, pe iarbă. Cert era că ciuda lui Alexandr Timofeevici dispăruse și nu-l mai învinuia pe Vasili Gavrilovici de cele săvârșite. Poate că, în locul lui, Alexandr Timofeevici ar fi procedat la fel. Alexandr Timofeevici și-a ocupat locul cu cinste și mândrie, prin forțe proprii, dând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Alexandr Timofeevici să-l urmărească cu atâta ardoare pe Vasili Gavrilovici? Desigur, la început, fapta acestuia, murdară de altfel, în urma căreia Alexandr Timofeevici a rămas fără post, două posturi de fapt, ca să nu mai vorbim și de reputație. La început, ciuda l-a împins pe Alexandr Timofeevici, setea de răzbunare. Dar ce-l mai determina pe Alexandr Timofeevici, cel de acum, să nu renunțe la urmăririle sale? Aceste gânduri se încurcau în capul fostului șef de gospodărie, din ce în ce mai moi din cauza căldurii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
amazoană, balerdă, chiftea, crăiță, dalilă, ambilușcă, jagardea, libelulă, matracucă, papiță, taxatoare, teleleică, vrăbiuță Cocoașă = spinare, spate Cofetărie = closet, budă. Similar: umblătoare, vecinul Costică, tron, zero-zero Colțan = gardian. Similar: cuc, daraban Conducte penale = macaroane. Similar: misugei Coroi = frică. Similar: morcovi Dinte = ciudă. Similar: oftică, parapon, cui, boală, pizmă Drojdie de bere = spermă. Similar: sămînță, clei, zmac, măduvă, lapți, clăbuci, spuză, lipici, peltea, mehlem, scrobeală, brînză, albuș, muci, zeamă, mujdei, frișcă, polen, lăptișor de matcă, rod, zaț, lapte bătut Elefant = bogat. Similar: boier
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
subculturile delincvente" grupează de regulă indivizi care, deoarece le sînt blocate sau obstrucționate oportunitățile economice sau culturale, utilizează mijloace ilegitime de reușită. O dată acceptat ca membru, minorul se transformă treptat-treptat, personalitatea lui căpătînd trăsături specifice: pasivitate și lene, instabilitate, agresivitate, ciudă, neîncredere, violență, impulsivitate, lipsă de interes față de societate, preocupări sexuale mascate, reușită rapidă, nevoia de evaziune, anxietate de fond și sentiment de culpabilitate. Majoritatea acțiunilor sînt, de fapt, de natură mai degrabă predelincventă, iar ele se petrec de cele mai multe ori
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
nesimțite. Tata, rămas pe gânduri, a privit cu uimire căruța plină cu lemne de foc, s-a uitat deznădăjduit la mine, a luat biciușca în mână și a început să bată calul. Eu am coborât repede din căruță, priveam cu ciudă înapoi, dar moșul nu se vedea. Aș fi vrut să alerg după el, să-l ajung din urmă și să-l rog să-mi spună măcar mie că podul de lemn nu s-a dărâmat, e încă în picioare. Calul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o femeie țipa cu disperare, necontrolat. Tata își întoarse privirea uimită și resemnată, totodată, spre mine, fiindcă moșul cu barba lungă și toiagul în mână dispăruse, așa cum venise pe nesimțite. Moșul ăsta apare și dispare când nu trebuie, spuse cu ciudă tata. Să mergem spre casă, primejdiile se pare că au trecut. Tata pășea tăcut, cu privirea ațintită drept în față, de parcă undeva acolo, aproape de casă, se aștepta să găsească la un colț de drum căruța plină cu lemne de salcâm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mână îl trimite, uneori, pe bărbatul ei să cumpere vin de la noi... Anul ăsta o să beau tot mustul, să nu mai facem vin. O să iau o cană mare de must și-o să mă cocoț pe gard să-i fac în ciudă. Tata mă lasă să beau cât vreau eu... Uneori, îmi spune râzând să beau mai puțin, să nu mă doară burta. Poate să mă doară, o să beau tot, până la ultimul strop! Stau la umbră sub gard, două vecine vorbesc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cu ochii închiși, aș ști că mă aflu acolo. Odată, tata s-a certat cu bunicul. Și așa nu mai mergeam pe la el, deși locuia peste drum. Eu mă duceam până la gard și-i râdeam în nas. El replica în ciudă: Bagă-ți urechile în căciulă, blegule! Mai umilit nu m-am simțit niciodată. Îmi răsunau în minte cuvintele lui. Aș vrea să-l întreb: De ce mă făceai bleg, bunicule?! Îmi puneam căciula pe cap și mă uitam în oglindă: și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dezdoia cu un zgomot asurzitor. Când bunicul apărea, mă opream. Se uita în jur, se uita și spre acoperiș, dar nu mă vedea; mă ascundeam bine între frunzele dese. Îndată ce pleca, începeam să bat mai tare în tabla acoperișului, de ciudă că nu mă vedea și de frică să nu mă vadă s-o pățesc. El apărea din nou și privea atent coroana pomului: nu înțelegea ce se întâmplă. Eu râdeam, râdeam forțat până când, puțin nervos, bunicul spunea: Blegule, tu ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dar nu-ți dădeai seama ce faci. Când te-ai așezat pe scaun abia răsuflai, ochii ți se înroșiseră de praf, îți curgeau lacrimile. De plâns nu plângeai din obstinație, n-ai mai plâns din copilărie. Atunci o făceai de ciudă că ești copil și nu matur. Dar, iată, ai ajuns și aici! Nu-ți pare rău, te gândești însă la căldura căminului de acasă. Cel puțin acolo plutești între ai tăi: Tu și ei v-ați obișnuit cu asta. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cu solemnitate gravă în catedrala orașului. Plutești recunoaște și te simți bine. Doar la petreceri trăiești aceeași senzație: nu realizezi dacă picioarele tale ating covorul sau moalele capului tău atinge plafonul. De asta unii spun: Ăsta nu-i aici! De ciudă că ești absent, pleci. Începi să crezi că trebuie să te cauți în altă parte. În fond, lumea te plictisește la disperare. Blazarea celorlalți e ostentativă, la tine o virtute. Nu te interesează unde ești, aici ori în altă parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
între noi diferențe destul de mari de vârstă și studii, asta nu a împiedicat o colaborare foarte bună pentru a prezenta în toate cărțile scrise de noi, ce am putut realiza în domeniul artei naive în anii care au trecut, spre ciuda unora care credeau că vorbele spuse de mine la o masă din București sunt doar ceva spus aiurea la un pahar în plus. Totuși am satisfacția enormă că împreună am putut realiza ceva important după părerea mea, și anume că
Reșița 2008. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1088]