2,545 matches
-
Țiganca. Cimitirul a fost refăcut cu sacrificiul neobositului român cu suflet mare din SUA, dl. Nicolae Popa, cel care a cules de pe câmp o sacoșă cu oasele sărmanilor ostași români, morți în cel de al doilea război mondial, uciși de ciuma roșie rusească și risipite în cimitirul devastat de către cotropitorii Sf. pământ românesc. Cu sacoșa plină cu oasele culese de pe câmp, dl. Nicu Popa a mers la toate autoritățile spre ai sensibiliza, să facă ceva, să se șteargă de pe obrazul țării
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să-mi stăpânesc toate umorile rele. Zilele trecute, un anticar mi-a oferit cartea din 1951 a femeii plecate dintre cei vii în floarea vârstei. Nici n-am putut s-o ating. Am ridicat mâinile ca la un pericol de ciumă și-n gând mi-am zis, chiar dacă știam că păcătuiesc: „Mai bine c-a luat-o Dumnezeu!“. Noima La un târg de carte, o situație, în felul ei comică, mi-a arătat câtă noimă încape chiar și în întâmplările care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sunt precare! Așa că ne vor trebui multă răbdare, un curaj enorm și întreaga înțelepciune a Minervei pentru a le face să meargă mai bine. Sfânta Fecioară a Spaniilor să ne ajute! După această ultimă invazie a maurilor, mai rea decât ciuma, care a adus pârjolul și moartea în țară, după doi ani de captivitate, Navarra își revine cu greu... Pierdut într-o țară barbară, departe de patrie și de familia lui, Castilia se pierde într-o tovărășie pernicioasă și mai mult
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
scriu în aceste caiete. Totul mi se pare inutil, zadarnic. Cred că nu mai este nimic de așteptat. Cred că sunteți terminați și inutili. Justificarea noastră nu mai are decât un sens estetic etc etc. Liviu Antonesei, Jurnal din anii ciumei, 1987-1989, Polirom 1995, carte adusă cu mari sacrificii din România. 8 martie 1999 Les nuits magnétiques, emisiune despre tot și despre nimic difuzată pe postul de radio France Culture între orele 23 și 1 a.m. Vocea catifelată, unduitoare a realizatoarei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a sunat ca o muzică cerească. Și atunci s-a petrecut o scenă emblematică pentru menta litatea care avea să se insta ureze în mândra noastră țară. În pivniță cu noi se găsea și o văduvă care lucra la câr ciuma din colț. I se spunea Mendeloaia, de la madam Mendel, și era bine-cunoscută bețivilor. Ei bine, Mende loaia s-a repezit ca o nebună pe scările pivniței spre ruși, zbierând cât o ținea gura: „Ia ivrei kamunist! Ia ivrei kamunist!“ Seara
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
D.H. Lawrence, Fata pierdută, Editura Eminescu, București, 1978; reeditare Editura Victoria, București, 1992; Editura Polirom, Iași, 2002 Saul Bellow, Darul lui Humboldt, Editura Univers, București, 1979; reeditare Editura Vivaldi, București, 1992; Editura Polirom, Iași, 2003 Daniel Defoe, Jurnal din anul ciumei, Editura Mi nerva, București, 1980; reeditare Editura Univers, Bucu rești, 1985; Editura Apollo, București, 1993; Edi tura Polirom, Iași, 2004; Editura Art, București, 2009 Iris Murdoch, Vlăstarul cuvintelor, Editura Eminescu, București, 1981; reeditare sub titlul Fiul cuvintelor, Editura Polirom, Iași
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mai puțin, decât cu noul patron al nazismului, Konrad Adenauer?“ (Gazeta literară, 25 septembrie 1958) Delirul lui Eugen Jebeleanu (nota V. I.) „Când s-a ivit lepra pe suprafața pământului? (Odată cu biciul Iov? Sau mai înainte?) Când s-a ivit ciuma? (Odată cu Vodă Caragea sau cu mult mai înainte?) Dar sifilisul zis și sfrenție, adică boala franceză? (Odată cu superbii cruciați? Sau mai înainte?) Iată întrebări pe care și le poate pune orice om, ca să măsoare vârsta calamităților abătute asupra bietei omeniri
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
râvnă, cu alte cuvinte el însuși să steie față și să contribuie la distrugerea a tot ce a clădit. Până în preajma Unirii principatelor, viața Iașului e un șir aproape neîntrerupt de suferințe. Ars și pustiit de nenumărate ori, decimat de ciumă și de holeră, cotropit de turci, de tătari, de poloni, de ruși, el nu mai poate organiza nimic durabil. Cu toate aceste, monumentele sale de seamă, adică mai toate mânăstirile și bisericile care fac încă marea bogăție artistică a Iașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ne vom întoarce la obiceiurile de mai înainte”. 83. În timp ce stăteau ei de vorbă, veni un călugăr la doctorul Frago ca să-l roage să-i găsească un adăpost, deoarece acolo unde stătea muriseră mulți, iar el credea că muriseră de ciumă. De fapt, atunci începea ciuma la Paris. Doctorul Frago și Pelerinul voiră să meargă să vadă casa și luară cu ei o femeie foarte pricepută; aceasta, intrând în casă, spuse că era ciumă. Pelerinul voi și el să intre și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de mai înainte”. 83. În timp ce stăteau ei de vorbă, veni un călugăr la doctorul Frago ca să-l roage să-i găsească un adăpost, deoarece acolo unde stătea muriseră mulți, iar el credea că muriseră de ciumă. De fapt, atunci începea ciuma la Paris. Doctorul Frago și Pelerinul voiră să meargă să vadă casa și luară cu ei o femeie foarte pricepută; aceasta, intrând în casă, spuse că era ciumă. Pelerinul voi și el să intre și, găsind un bolnav, îl mângâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mulți, iar el credea că muriseră de ciumă. De fapt, atunci începea ciuma la Paris. Doctorul Frago și Pelerinul voiră să meargă să vadă casa și luară cu ei o femeie foarte pricepută; aceasta, intrând în casă, spuse că era ciumă. Pelerinul voi și el să intre și, găsind un bolnav, îl mângâie, atingându-i rana cu mâna. După ce îl mângâie și-l îmbărbătă puțin, plecă singur. Începu să-l doară mâna, încât credea că are ciumă, și această închipuire era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
casă, spuse că era ciumă. Pelerinul voi și el să intre și, găsind un bolnav, îl mângâie, atingându-i rana cu mâna. După ce îl mângâie și-l îmbărbătă puțin, plecă singur. Începu să-l doară mâna, încât credea că are ciumă, și această închipuire era atât de vie încât n-o putea înfrânge. Atunci, cu un gest hotărât, își vârî palma întreagă în gură, spunându-și: „Dacă ai ciumă la mână, vei avea și la gură”. Făcând aceasta, închipuirea îi dispăru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
puțin, plecă singur. Începu să-l doară mâna, încât credea că are ciumă, și această închipuire era atât de vie încât n-o putea înfrânge. Atunci, cu un gest hotărât, își vârî palma întreagă în gură, spunându-și: „Dacă ai ciumă la mână, vei avea și la gură”. Făcând aceasta, închipuirea îi dispăru și, odată cu ea, și durerea de mână. 84. Dar când se întoarse la Colegiul Sfânta Barbara unde locuia și unde, în vremea aceea, asculta prelegerile, cei din colegiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
2 depășește cu mult preocuparea de a ști dacă acest film este pro sau contra avortului ; avortul mi se pare doar declicul instrumentul narativ găsit de Mungiu pentru a vorbi, de fapt, despre altceva : solidaritatea feminină, complicitatea în vremuri de ciumă, libertatea și liberul arbitru, manipularea și lașitatea sau, forțând un cuvânt inexistent, lașitudinea (amestec de lașitate și lassitude)... Dar nu vreau să eludez problema în sine, chit că mi se pare secundară : 4, 3, 2 este și un film despre
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
merg ei...! Stai acolo, scumpa mea, neapărat. Lucrează și fii tare. Scutură-ți toropeala. Ca sacrificiul nostru să fie justificat, una din noi două trebuie să fie fericită, în afara acestui cerc de fier, de pucioasă, de iad. Dacă ies, simt ciuma în jurul meu; dacă stau acasă, ca acum, îl aud pe omul de serviciu care spală cabinele liftului strigând: „la o parte, to varoș“*; la 5½ am să mă duc la școală și, de cum am să trec pragul, menghina are să mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
copii și el o să stea acasă să aibă grijă de ei. Între timp, secretara lui sună în fiecare zi să vadă dacă Luke se simte mai bine, iar eu trebuie să inventez din ce în ce mai multe detalii aberante și tenebroase. Practic, numai ciumă n-a avut până la ora asta. Sunt atât de disperată încât ieri l-am sunat pe Michael și el mi-a promis că trece pe la noi, să vadă dacă poate face ceva. Dacă există o persoană care ne poate ajuta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
au susținut la rândul lor ideea că păstrarea de către evrei a unui amplu set de reguli de igienă stabilite prin tradiție a crescut natalitatea, a redus mortalitatea și i-a făcut mai rezistenți În fața ravagiilor epidemiilor (inclusiv ale epidemiei de ciumă din 1347-1350) <endnote id="(37, p. 215 ; 455, I, p. 109)"/>. O teorie similară a susținut În 1881 dr. M. Roth <endnote id="(620)"/>, iar În 1901 și medicul român Victor Babeș, specializat În boli infecțioase <endnote id="(612, I
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de care suferea țăranul român, pentru că „orândarul” și „orânda” erau produse de circuitul economic descris de publicist. Adevăratul vinovat era pentru el moșierul român, care Își plătea țăranii În bonuri cu care ei puteau să-și cumpere rachiu din câr ciumă : „Proprietarul impunea fiecărui din supușii săi de a lua atâta rachiu pe an. Unele plăți pentru muncă se făceau În rachiu” <endnote id="(129, p. 98)"/>. Câteodată, unele legi (precum cea adoptată În 1811 de Dieta Transilvaniei) interziceau cârciumarilor evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe care divinitatea le Împarte diverselor nații, voi aminti o scurtă invocație populară, În care Dumnezeu este chemat să le dea „bunătăți” creștinilor și „răutăți” tuturor celorlalți : Să trimeată Dumnezeu sănătate La creștinătate, Păgânii, Să-i mănânce cânii, Să dea ciuma-n turci, Râia În jidani, Boala-n țigani <endnote id="(47, p. 150)"/>. Dar adevăratele „daruri etnice” sunt distribuite de Dumnezeu odată cu facerea lumii. Este un subiect comun mai multor legende populare. Una dintre ele a fost preluată de prozatorul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
perfidi Iudaei au fost expulzați de suverani, prigoniți de oamenii de rând și arși pe rug de inchizitori, fiind mereu acuzați de omor ritual, de practicarea liturghiilor negre, de profanarea crucii și a ostiei, de otrăvirea fântânilor și de provocarea ciumei, de participarea la sabat („Sinagoga lui Satan”), de folosirea amuletelor și talismanelor, de practicarea științelor oculte (astrologie, alchimie, cabală, necromanție) etc. <endnote id="(41, 85, 134, 238)"/>. Trecând de la mentalitatea medievală a Occidentului la cea folclorică a Răsăritului, vom observa
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a indivizilor” (România Mare, nr. 387, 1997 ; <endnote id="cf. 545, VI, p. 47 ; vezi și nota 865"/>). Suntem la Începutul mileniului al III-lea, dar nu prea departe de mentalitatea medievală care a generat acuzația că evreii ar răspândi ciuma În Europa, infestând fântânile <endnote id="(vezi nota 600)"/>. De altfel, pentru ultranaționaliștii români, evreii ar fi cauza tuturor relelor lumii. „Lobby-ul mondial evreiesc” ar fi impus războiul NATO vs Iugoslavia din 1999 (conform, printre alții, publicistului Cristian Tudor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
profaneze un crucifix. Papa Benedict i-a condamnat „pe autorii acestei mârșăvii” la moarte. „Imediat ce [evreii] fură decapitați - consemnează un contemporan -, furia vânturilor se potoli” <endnote id="(93, p. 153)"/>. În aceeași epocă (circa 985), rugat de oameni să oprească ciuma care devasta orașul Sparta, monahul Nikon Metanoites i-a alungat pe toți evreii din oraș, ca o condiție preliminară producerii miracolului <endnote id="(136, p. 35)"/>. Revenind la „vânătoarea de evrei” (cum o numește Elie Wiesel) din timpul marilor sărbători
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și complicate ale românilor din afara granițelor, le-am cunoscut păsurile, strădaniile și nădejdile către "patria mumă", care pentru mulți și în multe probleme (redobândirea cetățeniei, a bunurilor confiscate de comuniști, pașapoarte, construcția de lăcașuri bisericești, de școli...) continua să fie "ciumă". Le luasem "urma" și în Uruguay. Erau puțini, în jur de 200 de persoane, majoritatea stabiliți la Montevideo. Cu puține excepții (un profesor universitar, 2 ingineri, 2 medici, un om de afaceri), aveau destine modeste de funcționari, meseriași, proprietari de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
evenimente și epoci diferite, suprapunându-se Într-un fel de colaj suprarealist, mă Întrebam dacă nu cumva piesa clasică pe care o știm și o discutăm tocmai pentru universalitatea ei se regăsea În diversele episoade contemporane, cum ar fi actul „ciumei“, plasat Într-o Piață a Universității invadată de mineri, sau refugiul lui Oedipe la Colonos, identificat În spectacol cu Statuia Libertății. Enescu a compus Oedipe de-a lungul câtorva decenii, perioade dramatice, tulburate de războaie și revoluții care l-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
scurt, dar reapare și, evident indispus, se reașază pentru actul IV. I s-a sugerat desigur că, plecând, ar comite o gafă: cei din opoziție și presa de abia așteptau să-i interpreteze gestul ca pe o reacție la episodul ciumei, tradus metaforic În spectacol prin evocarea rezistenței anticomuniste din Piața Universității și a mineriadei care i-a pus brutal capăt. Dar când se ajunge la momentul Împăcării finale, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii nu convin opoziției, pe motiv că seamănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]