3,264 matches
-
întâmplător, romanul se încheie cu imaginea personajului principal, care, instalat pe un raft pentru bagaje într-un vagon de tren supraaglomerat, părăsește lumea în care venise grav bolnav. Scriitorul construiește o imagine circulară prin faptul că amintește, în final, de cizmele fostului soldat Kostoglotov, care "se legănau, ca moarte, cu boturile în jos, deasupra coridorului", aceleași care îi atrăseseră atenția și doctoriței Vera Gangart, după ce bolnavul nou venit se instalase pe banca din holul clinicii. 3.5. Primul cerc. Intertextualitate și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
se pare" marchează percepția externă limitată a personajului principal, care nu se află în încăperea în care se discută, iar singurul canal de receptare este cel auditiv: Dar cei din camera alăturată îl stânjeneau din nou. Acolo intră, bocănind cu cizmele, un bărbat și trânti jos o geantă cu scule. Mătușa Frosia îl întrebă dacă a mai contenit ploaia. Omul bodogăni ceva și, după cât se pare, se așeză jos318. În scena care urmează acesteia, naratorul anunță, din nou, perspectiva lui Zotov
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
unei încăierări cu bandiții. Cicatrice are și prototipul personajului, pe frunte. Dintre detaliile fizice ale lui Kostoglotov atrage atenția, în plus, părul "lățos", care duce la atribuirea unei porecle. În momentul apariției în spital, Kostoglotov este "un lungan încălțat cu cizme, într-o manta militară, roșcată de-atâta purtat, având o căciulă de blană civilă, cu urechi, prea mică pentru el, dar îndesată totuși pe cap. Sub cap își pusese un sac de campanie"347. Importantă aici este îmbrăcămintea, deoarece plasează
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
prea mică pentru el, dar îndesată totuși pe cap. Sub cap își pusese un sac de campanie"347. Importantă aici este îmbrăcămintea, deoarece plasează personajul într-o categorie socială. Îmbrăcămintea lui este veche și păstrează în sine trecutul personajului. Mantaua, cizmele, rucsacul sunt mărci ale trecutului de soldat, relevante pentru viața personajului. Scriitorul insistă pe biografia lui Kostoglotov, mai ales pe trecutul său de luptător pe front, ulterior deținut în lagăr, deoarece personalitatea lui s-a format în război și în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Câștigul bănesc nu atârnă prea greu în balanță, pentru că ofițerii de marină nu sunt mai bine plătiți decât ceilalți. (8) Selecția este severă: recrutorii elimină candidații prea masivi sau prea slabi (ochelarii nu constituie un handicap). Recruții, numiți colocvial "boots", [cizme n.tr.] sunt cazați în centre speciale, "boots camps", unde sunt supuși unui antrenament deosebit de dur, hărțuiți și uneori chiar batjocoriți de faimoșii DI (drill instructors). "Nu vă promitem un pat de trandafiri", previne anunțul afișat la intrarea centrului de
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
-i aparținea în întregime, fiindcă ceva din ea era și a lui George Buluc. - Sublocotenentul Roșu avea un singur ficat și ăla găurit în trei părți de un singur glonte. - Sergentul Ionescu era un om bun dar avea pingelele de la cizme rupte de intrau gloanțele prin ele! - Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatenție a pazei de coastă. - Nilul este un fluviu rămas de pe vremea faraonilor. - Unul numit Don Quijote, a inventat o instalație eoliană care producea vânt. - Sângele
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu cravata în multe-multe dungulițe. Atât, încolo nimic de semnalat. Udrea e în alb complet cu pantof mic de numai 1546 euro, lăsând glezna să respire. Undeva prin preajmă, se află și pisica încălțată, madam Boagiu care a venit în cizme și-n ceva dungulițe alb-negru. Ca de obicei prin preajmă se ițește și micuța EBA Băse, cu buzele sale de 15.456 euro la ea. Gata a trecut pauza. Adică, fost pauza de tras sfori. La reintrarea în sală, marii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mâine o desființăm și dăm alta mai rea, mai asupritoare. Să vă săturați, na! Nu vă convine așa, lasă că am eu grijă să vă convină altminteri. Din cumpănă-n cumpănă, din rău în mai rău, șontâc-șontâc, ne târâm sub cizma dictatorului, care confundă țara, cu domeniul primit moștenire de la bunică- su, din satul său de baștină. „Ăsta ne mănâncă fripți pe toți!" - auzi pe câte o gospodină, care-și stuche iute în sân și face cruci mici și rapide, când
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
die bravely, like a smug bridegroom. What! I will be jovial: come, come; I am a king; Masters, know you that? Și că un josnic sfetnic te prefă Că vezi și ce nu vezi. Acum, hai, hai, Hai, trage-mi cizmele. Mai tare, -asa. EDGAR: O, bun-simț și-aiurare în amestec! Rațiune-n nebunie! LEAR: Soarta de vrei să-mi plîngi, ia-mi ochii. Te știu destul de bine, nume-ai Gloucester... Fii răbdător. Venim plîngînd aici. Știi, -ntîia oară cînd ne
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Bizu în Italia, în care prozatorul reia (a câta oară?) episodul "dragostei florentine" (povestea cu Igeea), relatat de astă dată fără patetism, în cheia unei anecdote "imagologice" despre ignoranța femeii (Igeea confundă Bucureștiul cu Belgradul) și despre curiozitatea localnicilor față de "cizmele" bătrânului Fritz. Mult mai captivante par secvențele ulterioare, în care Bizu, reîntors din călătorie, asistă neputincios la suferința tatălui său, confruntându-se cu "boala" în ipostaza ei pur biologică, de maladie a cărnii, fără nimic "spiritual". Agonia excesivă, clamoroasă a
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
n-aud de popă-n casa mea! - Cum vrei tu Mihule, dar de sfântul Dumitru sunt trei ani de când te-ai întors și nu mai pui mâna măcar pe un capăt de treabă. Toată ziua îți perii hainele și cizmele și umbli toată ziua hai-hui. Ba îți mai pui și pintenii pe care i-ai găsit în pod, rămași de la răposatul bunică-tu. Chiar dacă i-a purtat în războiul din 1877, sunt peste o sută de ani de atunci. Pe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
strânse centura pe care o lăsa doar arar de pe el, își îndreptă cutele hainei, făcu lampa mai mare și se pieptănă cu luare aminte, privind în ciobul de oglindă prins direct în lutul peretelui. Dădu cu o cârpă unsuroasă peste cizmele care luceau și așa, apoi cu cea mai mare atenție trecu degetul mare peste rotițele pintenilor rotindu-i ușor. Așa umblase de când venise pe neașteptate din Rusia, în refacere, zicea el. Celor care-l întrebau de ce nu lasă uniforma, le
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
noapte neagră fără lună, nimeri din obișnuință portița care la deschidere protestă cu un scârțâit jalnic, parcă a pustiu și cu pas hotărât, aproape milităresc, porni spre gară stârnind praful drumului pe care-l simțea moale și pufos sub tălpile cizmelor cazone. Se îndreptă spre calea ferată, locul unde-i plăcea să se joace când era copil. Zâmbi când își aminti cum unsese șinele cu niște vaselină găsită într-o hârtie aruncată pe marginea drumului. Apoi împreună cu ceilalți copii se ascunseseră
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cei din canton nu mai sunt... Simți nevoia să facă totuși ceva, să facă ceva pentru atâția morți. Ce? A, da, să tragă clopotele, asta trebuie, pentru morți trebuiesc trase clopotele . Își aminti ceva, se întoarse înapoi greoi, clefăind cu cizmele de cauciuc prin noroiul cleios ca o pastă galbenă și se îndreptă spre manivela barierei mecanice, dădu la o parte piedica și începu s-o învârtă. Odată cu aceasta cele două clopote care prevesteau sonor închiderea și deschiderea barierei începură să
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
acela pluti parcă mult timp deasupra cantonului și a plopului secular de alături. Nu se zărea nici o lumină înaintând pe linie, dar acum era sigur că pe undeva trebuie să fie acel plug de zăpadă. Omul își trase spre el cizmele mari de cauciuc și le încălță cu mișcări cumpănite gospodărești, își înfășură de două ori în jurul gâtului fularul mare și gros, își puse pe el haina îmblănită care nu apucase să se usuce cum trebuie. Femeia se uita cu ochii
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
unui stop luminos, care crește, crește, vine spre el... se auzi pocnetul sec al unei sticle de șampanie, aha e ziua lui de naștere, dar oare de ce râcâie câinele la ușă. E ziuă, spune cineva căruia i se văd numai cizmele. Și iar apăru stopul acela roșu care-i clipi complice apoi se îndepărtează făcându-se tot mai mic. Doamne, ce cald e de când a plecat stopul acela blestemat! Nici genunchiul nu-l mai doare! Deodată ca și cum o cortină uriașă s-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
veni spre masă cu o sticlă și un pahar. - E țuică făcută acasă de părinții mei, țuică trasă de două ori cum se face pe la noi, bea, o să-ți priască după frigul pe care lai tras. Dar scoate- ți cizmele celea, sau stai, mai bine ți le trag eu, că te văd încă înțepenit puțin. Îi scoase cizmele cu smucituri repezi și le duse în sala de la intrare, apoi puse în pahar lichidul incolor care făcea mici bule la turnare
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de două ori cum se face pe la noi, bea, o să-ți priască după frigul pe care lai tras. Dar scoate- ți cizmele celea, sau stai, mai bine ți le trag eu, că te văd încă înțepenit puțin. Îi scoase cizmele cu smucituri repezi și le duse în sala de la intrare, apoi puse în pahar lichidul incolor care făcea mici bule la turnare. - Dumneata nu bei? - Eu nu, numai când am nevoie, adică atunci când sunt răcit, sau uneori așa când îmi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dădea datorită ochilor vii și luminoși, umerii lăsați, cu haina sa veche îmbrăcată direct pe piele, lăsând să se vadă o parte din pieptul său mic și scofâlcit. Pantalonii strânși pe piciorul său slab se înfundau într-o pereche de cizme negre, aproape noi, pe care se așezase un strat gros de praf. Neînțeles rămase pentru noi gestul său de a-și scoate de la buzunarul de sus al hainei o floare de pădure pe care o avusese pusă acolo dintr-o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
revină însă în zadar. Am ieșit amândoi în aerul acela încă răcoros de primăvară și l-am căutat prin curte însă el dispăruse ca și cum nu ar fi fost niciodată. Prietenul meu tăcu o vreme făcând niște semne aiuristice cu vârful cizmei în mâlul galben. Eu așteptam continuarea care se pare că întârzia să mai vină. Până la urmă nu mă putui abține să nu izbucnesc: „Și de ce te-ai oprit, ce s-a mai întâmplat apoi?” Mă făcuse foarte curios și dacă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
unul era românesc și două rusești. Unul din avioanele rusești fusese doborât iar celălalt lăsându-se la nivelul copacilor a dispărut fugind peste dealul Fâstâcilor. Oamenii au alergat să vadă avionul doborât care parțial arsese. Pilotul era aproape carbonizat dar cizmele îi rămăseseră intacte. Un sătean din Cursești, Vasile Cristea, i-a tras cizmele mortului și le-a luat pentru sine. Imaginea aceasta m-a urmărit întreaga mea copilărie și parcă simt și acum un nod în gât când mă gândesc
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
celălalt lăsându-se la nivelul copacilor a dispărut fugind peste dealul Fâstâcilor. Oamenii au alergat să vadă avionul doborât care parțial arsese. Pilotul era aproape carbonizat dar cizmele îi rămăseseră intacte. Un sătean din Cursești, Vasile Cristea, i-a tras cizmele mortului și le-a luat pentru sine. Imaginea aceasta m-a urmărit întreaga mea copilărie și parcă simt și acum un nod în gât când mă gândesc la acel nefericit de rus care a trebuit să meargă desculț în mormânt
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
gât când mă gândesc la acel nefericit de rus care a trebuit să meargă desculț în mormânt. De câte ori mă întâlneam pe drum cu Vasile Cristea, mă copleșea imaginea formată în creierul meu de copil a unui om care trage brutal cizmele din picioarele unui mort, aproape carbonizat. O altă amintire din acele timpuri care-mi revine în minte ori de câte ori privesc pe Discovery documentare despre tancurile folosite în război, este ca urmare a celor povestite de Vasile Hușanu zis și Storuș, care
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
înzestrează lumea cu un ideal nedefinit, fără substanță, dar simțit zilnic. Edictul menționează idealul, nu și plimbarea: fără voia lor, oamenii se transformă în plimbăreți eterni. Sub pretextul că vin după ideal, administratorii, câte trei, bine antrenați, zvelți, încălțați cu cizme, plimbă cetățenii. O parabolă pentru funcționarea securității. Analogia este clară și imprimă imaginea terifiantă a anchetatorilor. Comicul de limbaj accentuează ironia situației: pentru a scăpa de plimbările obligatorii, protagonista recurge la un argument surprinzător și anume grăsimea. Grăsimea ei și
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
invazii iminente a României se răspîndea frenetic. "United Press International" a anunțat că sovieticii au avertizat conducerea de la București că vor invada țara dacă Ceaușescu nu demisionează 1275. Presa occidentală susținea această opinie. Se publicau caricaturi în care apărea o cizmă mare, sovietică, strivind Ungaria în 1956 și Cehoslovacia în 1968, însoțită de un comentariu în care se spunea că următoarea este România 1276. Pe 30 august, Statele Unite au trimis Moscovei o notă în care se preciza: "noi nu știm ce
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]