1,905 matches
-
comandat de cardinalul Scipione Borghese; the rear portion overlooks the Piazza Montecavallo and Palazzo del Quirinale. Masiva frescă este încadrată "in quadri riportati" și îl reprezintă pe "Apollo în carul său precedat de Aurora aducând lumină lumii". Lucrarea prezintă un clasicism redus, copiind posturi de pe sarcofage romane, mult mai simplă și modestă decât "Triumful lui Bacchus și al Ariadnei" de Caracci din Farnese. Reni s-a aliat în această pictură mai mult cu sumbra școală Cavaliere d'Arpino, Lanfranco, și Albani
Guido Reni () [Corola-website/Science/323434_a_324763]
-
europene și mondiale, probleme de teoria literaturii și de antropologie culturală. Volume - Ion Ghica, Documente literare inedite, ESPLA, București, 1959 - Ion Ghica, Editura pentru Literatură, București, 1965 - Al. I. Odobescu, Editura Tineretului, București, 1966 - Dimitrie Bolintineanu, Editura Tineretului, București, 1969 - Clasicismul românesc, Editura Minerva, București, 1971 - Clasicism și romantism. Studii de literatură română modernă, Editura Albatros, București, 1973 - Studii și evocări, Editura Cartea Românească, București, 1974 - O carte și șapte personaje (în colaborare cu Claude Pichois), Editura Cartea românească, București, 1976
Dimitrie Păcurariu () [Corola-website/Science/324011_a_325340]
-
literaturii și de antropologie culturală. Volume - Ion Ghica, Documente literare inedite, ESPLA, București, 1959 - Ion Ghica, Editura pentru Literatură, București, 1965 - Al. I. Odobescu, Editura Tineretului, București, 1966 - Dimitrie Bolintineanu, Editura Tineretului, București, 1969 - Clasicismul românesc, Editura Minerva, București, 1971 - Clasicism și romantism. Studii de literatură română modernă, Editura Albatros, București, 1973 - Studii și evocări, Editura Cartea Românească, București, 1974 - O carte și șapte personaje (în colaborare cu Claude Pichois), Editura Cartea românească, București, 1976 - Clasicism și tendințe clasice în literatura
Dimitrie Păcurariu () [Corola-website/Science/324011_a_325340]
-
românesc, Editura Minerva, București, 1971 - Clasicism și romantism. Studii de literatură română modernă, Editura Albatros, București, 1973 - Studii și evocări, Editura Cartea Românească, București, 1974 - O carte și șapte personaje (în colaborare cu Claude Pichois), Editura Cartea românească, București, 1976 - Clasicism și tendințe clasice în literatura română, Editura Cartea românească, București, 1979 - Dicționar de literatură română. Scriitori, reviste, curente (coordonator și coautor), Editura Univers, București, 1979 - Scriitori și direcții literare I, Editura Albatros, București, 1981 - Scriitori și direcții literare II, Editura
Dimitrie Păcurariu () [Corola-website/Science/324011_a_325340]
-
Referințe istorice. Începuturile literaturii italiene, Evul Mediu, Începuturile Renașterii - principalele etape și răspândirea modelului renascentist (secolul al XII - lea, al XIII - lea, al XIV - lea, al XV - lea); - Elemente culturale ale spațiului italian: Referințe istorice. Renașterea. Umanismul. Reforma și Controreforma. Clasicismul. Barocul. Commedia dell'arte. Începuturile Iluminismului. (secolul al XV - lea, al XVI - lea, începuturile secolului al XVII - lea); - Elemente culturale ale spațiului italian: Romantismul. Verismul. Decadentismul; - Repere moderne ale spațiului italian: Crepuscularismul. Futurismul. Ermetismul. Neorealismul. Modernismul. Postmodernismul. PROGRAMA DE EXAMEN
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
În anii 1706-1714 a fost proiectată de Scamozzi biserică Sân Nicola da Tolentino. În 1760 a fost construită în stil neoclasic biserică La Maddalena ("Chiesa della Maddalena"). În exterior construită circular, cu un interior hexagonal. Printre bisericile în care predomina clasicismul napoleonian este evidențiata Sân Maurizio. În Veneția, un palat este în general denumit "Casă" (abreviat "Că′"). Au existat doar două palate din oraș care au fost desemnate ca atare: Palatul Dogilor ("Palazzo Ducale") și reședința Patriarhilor Veneției. Din așa-numitele
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
și împotriva mediocrității. El susține scrisul artistic în critică pe care însuși l-a cultivat. Mai târziu, va medita asupra Tiparelor de cultura. Atic și asiatic, în care clasificările (Aticul este clasic, simplu, organizat, raționalist...") amintesc eseul lui George Călinescu, Clasicism, romantism, baroc. Tot acum, el definește specificul românesc pe care-l vede ca o expresie a clasicismului, drept aesthesis carpato-dunărean", incorporat în primul rând în Miorița. Vladimir Streinu a fost, înainte de toate, un critic de poezie pe care a îmbrățișat
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
va medita asupra Tiparelor de cultura. Atic și asiatic, în care clasificările (Aticul este clasic, simplu, organizat, raționalist...") amintesc eseul lui George Călinescu, Clasicism, romantism, baroc. Tot acum, el definește specificul românesc pe care-l vede ca o expresie a clasicismului, drept aesthesis carpato-dunărean", incorporat în primul rând în Miorița. Vladimir Streinu a fost, înainte de toate, un critic de poezie pe care a îmbrățișat-o aproape în întregimea ei, de la Eminescu și încă de mai înainte (măruntul romantism, tenebros, exotic și
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
din pasteluri și din unele legende. Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru, cu o viziune în general romantică, viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninătate a înțelegerii care îl apropie de clasicism. Epoca în care trăiește Alecsandri este fundamental romantică, dar fără îndoială că a vorbi despre clasicism și romantism la modul concret (implicând așadar o conștiință și practică concretă), e o aventură la fel de mare ca aceea de a descoperi marile curente
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
teatru, cu o viziune în general romantică, viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninătate a înțelegerii care îl apropie de clasicism. Epoca în care trăiește Alecsandri este fundamental romantică, dar fără îndoială că a vorbi despre clasicism și romantism la modul concret (implicând așadar o conștiință și practică concretă), e o aventură la fel de mare ca aceea de a descoperi marile curente europene într-o literatură cu altă evoluție culturală și istorică decât cele din vestul Europei. "După
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
poate cea mai inteligentă privire critică asupra structuralismului, carte ce a stârnit entuziasmul lui Jean-Francois Revel ori Roger-Paul Droit; apoi "L'art de l'eloignement" (Paris, Gallimard, 1996)( trad. rom. "Arta îndepărtării", exegeză care, în lunga serie de sinteze asupra clasicismului, ocupă un loc distinct și proeminent. Ultimele sale cărți se intitulează "De Barthes et Balzac" (scrisă în colaborare cu Claude Bremond, Paris, 2000) și, mai ales, "La pensée du roman", la Editura Gallimard. Romancier impenitent el însuși (prin [["Le miroir
Thomas Pavel () [Corola-website/Science/297618_a_298947]
-
Odobescu devine directorul Școlii Normale Superioare, calitate în care publică manuale școlare, printre care și unul de gramatică. Alexandru Odobescu a murit la 10 noiembrie 1895, sinucigându-se în urma unor tragice evenimente de ordin familial și public. Format la școala clasicismului francez și la aceea a antichității, om de gust și de știință, fondator al arheologiei în România și istoric, Alexandru Odobescu a scris o proză admirabilă în eleganță și puritate. A priceput, ca și Junimea, că literatura adevărată trebuie să
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Profetul postmodernității" a fost arhitectul și criticul american Charles Jencks, în al cărui studiu au fost definite trăsăturile esențiale ale curentului. Arhitecții postmoderni au căutat un punct de conjuncție între tehnologia secolului XX și stilurile tradiționale din trecut, în special clasicismul. Ca reacție la austeritatea mișcării moderniste, arhitecții s-au întors la surse regionale și tradiționale, introducînd ornamente, culori, și sculpturi, adesea într-o manieră neașteptată, hibridă, sau chiar jucăușă. Exemplul arhetipal de arhitectură postmodernă este Portland Public Services Building în
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
ai Vienei, cuvântul de adio l-a rostit poetul Franz Grillparzer. A fost ulterior de două ori exhumat și reîngropat în Cimitirul Central ("Zentralfriedhof") din Viena. Producția muzicală a lui Beethoven este considerată în mod tradițional ca o punte între Clasicism și Romantism și se poate împărți în trei perioade: Importanța lui Beethoven în muzică este semnificativă și din perspectiva transformării rolului compozitorului în societate. De la compozitorul medieval, artizan dependent (și de cele mai multe ori umil) aflat în serviciul Bisericii sau al
Ludwig van Beethoven () [Corola-website/Science/296598_a_297927]
-
a Evului Mediu, cu structura să ierarhică rigidă, dominată de economia agrară și sub puternică influență a Bisericii Catolice, a început să se destrame. În decursul Renașterii, un rol determinant l-au avut oamenii de cultură și artiștii înclinați spre clasicismul greco-roman. Noțiunea de "Renaștere" a fost folosită pentru prima dată la începutul secolului al XIX-lea de către istoricul francez Jules Michelet, de la care a fost preluată de istoricul elvețian Jacob Burckhardt în lucrarea sa fundamentală "Die Kultur der Renaissance în
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
scris în greacă, au fost aduse din Bizanț în Europa de Vest, fiind cercetate. Umaniști ca Lorenzo Valla și Erasmus din Rotterdam militau pentru revenirea la originalul Noul Testament în limba greacă, ceea ce a deschis astfel calea spre Reforma Protestantă. Întoarcerea artistică la clasicism poate fi exemplificată în sculptură lui Nicola Pisano, iar pictorii florentini conduși de Masaccio s-au străduit să-i înfățișeze portretul cât mai realist, dezvoltând tehnici pentru a redă o perspectiva, lumina și umbre cât mai naturale. Filosofii politici, ca
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Sau, dacă voi le faceți, eu le voi încalcă. <br> Eu nu sunt poet și de aceea scriu poezie. Eu sunt un antipoet sau un nonpoet. Astfel, am venit în America pentru a reconstrui Statuia Libertății Versului eliberat de sub tirania clasicismului și a dogmelor sale. Eu autorizez orice îndrăzneala: antiliteratura și literatura să; forme flexibile fixate sau imaginea vie a morții!; stilul nonstilului; poeme fără versuri (pentru că noțiunea de «poem» nu corespunde nici unei definiții din dicționare sau din enciclopedii) - poeme care
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
1830 la Berlin, a fost fiul lui Julie (n. Salomon), din familia Felix Mendelssohn și a profesorului universitar Karl Wilhelm Ludwig Heyse. Heyse s-a format într-un climat intelectual în care cultul pentru antichitate se îmbină cu admirația față de clasicismul german. După încheierea studiilor universitare la Berlin și Bonn (1848), unde audiase cursurile renumitului profesor Diez și-și dăduse doctoratul cu o teză despre aspectele poeziei provensale, este introdus în cercul literar berlinez ""Tunnel über der Spree"" (Tunelul peste Spree
Paul Heyse () [Corola-website/Science/298192_a_299521]
-
25 martie, 1914 Maillane) poet francez de limbă provensală, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1904. A fost întemeietor al mișcării "felibrilor", care viza independența culturală a Provenței, reînvierea și promovarea limbii, literaturii și tradițiilor provensale, după modelul unui clasicism meridional. ""ca o recunoaștere a originalității lui pline de prospețime și a inspirației adevărate a creației lui poetice, care reflectă fidel priveliștile țării sale și sufletul autentic al poporului său, și, de asemenea, ca o recunoaștere a activității lui semnificative
Frédéric Mistral () [Corola-website/Science/298184_a_299513]
-
cât și anexele sale, grădina cu statui, parcul, pădurea, pajiștea și lacul au fost create pe un loc unde înainte nu existase nimic din ceea ce astăzi constituie elemente aparte ale unuia din locurile cele mai vizitate și admirate din Anglia. Clasicismul atinge apogeul în secolul al XVII-lea și este arta academică prin excelență. Se inspiră din antichitate și Renaștere și respectă, cu strictețe, tratatele de artă și canoanele de reprezentare estetică. Pornind de la modelele artistice (arhitectură, sculptură, literatură) ale Antichității
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
academică prin excelență. Se inspiră din antichitate și Renaștere și respectă, cu strictețe, tratatele de artă și canoanele de reprezentare estetică. Pornind de la modelele artistice (arhitectură, sculptură, literatură) ale Antichității, considerate ca întruchipări perfecte ale idealului de frumusețe și armonie, clasicismul aspiră să reflecte realitatea în opere de artă desăvârșite ca realizare artistică, opere care să-l ajute pe om să atingă idealul frumuseții morale. Urmărind crearea unor opere ale căror personaje să fie animate de înalte idealuri eroice și principii
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
ceva vetust, ci, așa cum o merita, ca o întreagă perioadă artistică marcantă. Cele mai importante curente artistice ale secolului XIX sunt: Acest curent artistic evoluează, cu precădere, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ca o extensie a clasicismului, fiind numit și "clasicism târziu". Folosind aceleași surse de inspirație (antichitatea și Renașterea), are ca punct de interes personalitățile istorice, care să evoce anumite virtuți și calități și are ca obiectiv realizarea unor forme cât mai corespunzătoare modelelor canonice. Conform
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
o merita, ca o întreagă perioadă artistică marcantă. Cele mai importante curente artistice ale secolului XIX sunt: Acest curent artistic evoluează, cu precădere, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ca o extensie a clasicismului, fiind numit și "clasicism târziu". Folosind aceleași surse de inspirație (antichitatea și Renașterea), are ca punct de interes personalitățile istorice, care să evoce anumite virtuți și calități și are ca obiectiv realizarea unor forme cât mai corespunzătoare modelelor canonice. Conform lui Giulio Carlo Argan
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
și din plafonul interior al Capelei Sixtine, iar ale artei orientale sunt scenele din viața lui Buddha sau picturile mormintelor faraonilor egipteni care au reprezentat trecerea la imortalitate. André Félibien (n. mai 1619 - 11 iunie 1695), arhitect și teoretician al clasicismului, a arătat o ierarhie de genuri, ale picturii clasice, acestea fiind „istoria, portretul, peisajul, mările, florile și fructele”. Pictura este una dintre cele mai vechi expresii artistice umane. În ceea ce privește estetica sau teoria artei moderne a picturii, ea este considerată o
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
de nebunie, în cursul căreia are manifestări delirante, considerându-se Dionysos sau Iisus. Este îngrijit până la sfârșitul vieții de sora sa, Elisabeth Foerster Nietzsche. Filosofia lui Nietzsche gândește reevaluarea filozofiei și artei Greciei din perioada istorică cea mai veche, în defavoarea clasicismului, văzut ca afirmare a viziunii raționale și, în consecință, decadent. Nietzsche identifica în tradiția greacă patru etape: 1) etapa obscură a Titanilor când lumea era indefinită; 2) etapa rațiunii echilibrate și a visării (apolinicul); 3) etapa haosului, a beției, a
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]