2,043 matches
-
închinăm, acum când fostul director al unității ne veghează dintr-o lume mai bună: Maria Vrabie, Mariana cum îi spuneau toți cei apropiați, a fost un profesor desăvârșit, dar întâi de toate, un om exemplar. Valori morale ferme și de neclintit, atitudine urbană ca definiție a civilizației, bun simț dus până la extrem și fibră de lider în adevăratul sens al cuvântului. Făcea parte dintre aleșii care nu devin, ci se nasc conducători. Știa cum trebuie să convingă pe fiecare că e
DESPRE NOI CEVA EXTRA... (CURRICULAR). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Săndica Bizim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1863]
-
în valoarea Națiunii. nealterabil devolament pentru libertatea și binele ei primește din mânele Națiunii și pune pe capul său simbolul suveranității României, emblema stabilității și asigurării viitorului. Poartă, Sire, poartă, Doamnă, cu fală și credință această Coroană Regală. Ea stă neclintită pe Capetele Voastre, căci s-a oțelit prin sângele nostru și s-a întărit prin devotamentul și iubirea noastră. Urmașii Voștri o vor purta cu aceeași mândrie, cu aceeași tărie și dinastia voastră va fi tot atât de națională ca și Voi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
la cuvînt Al. Marghiloman, care a fost primit cu huiduieli și strigăte de trădător. Timp de multe minute n-a putut spune un cuvînt, atît de mare era zgomotul. Șeful conservatorilor, cu favoriții și mustața sa îngrijită, nu s-a clintit o clipă și a rămas la tribună pînă cînd spiritele s-au mai liniștit și a putut să vorbească. Apărarea lui a fost demnă, ca și ținuta cu care a știut să primească senin, acuzația de trădător. Bun vorbitor, Adunarea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
aici a nins ca-n Andersen, dar nu știu de ce omătul nu-mi place. Mi-a plăcut doar faptul că fulgii erau grași. Albul e culoarea în care orbesc singur; sau, în orice caz, e o culoare prea rece și neclintită pentru fragilitatea-mi meridională. Rămîn să chem ploile, puhoaiele și toate diluviile saturniene care stimulează plăcerea-mi pentru expresivitățile... mișcătoare. Sînt tare mulțumit de viața mea atunci cînd citesc mult! Există o plăcere aproape bolnavă în mine (în noi) de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
stăpânului său, așteptând la o distanță respectuoasă să fie Întrebat. Hugo se Înclină ușor și-i șopti ceva la ureche, arătând către Simeon, care, legat burduf, urmărea toată scena cu emoție. Domnul Eglord ascultă fără ca vreun mușchi să i se clintească pe față. Apoi ceru să fie adus captivul mai aproape. — Doamne, se plecă Simeon, atât cât Îi Îngăduia asprimea legăturilor, pricepând că a intrat Într-o poveste primejdioasă care l-ar fi putut costa viața. Doamne, sunt un biet pribeag
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
totdeauna o bănuială că s-ar găsi niște ieșiri tăinuite din castel. Dar niciodată nu putuse descoperi nimic, oricât dă duse raită prin toate Încăperile, ciocănind pe la colțuri și pi păind să descopere mânere ascunse. Nici un pe rete nu se clintise din loc și nici o spărtură tainică nu se ivise În zid. Totul se făcu după cum poruncise Conrad, care, după ce cercetă cu de-amănuntul copitele cailor Înfășurate În cârpe, Își puse oamenii să facă un ocol prin curte, Încre dințându-se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un ciot de suliță. Mâna alunecase de pe crăcană În foc și nu mai rămăsese din ea decât cenușă. Altul ducea la gură, Înmărmurit pentru totdeauna În acest gest, o cupă cu vin. Sabia care Îi tăiase pe jumătate capul nu clintise degetele care strângeau Încă pocalul. Înfiorați, Conrad și oamenii lui Îl căutară zadarnic printre cadavre pe cel al domnului Bertold. Lipsea de asemenea Siegebert, maestrul de vânătoare. Cu voce Întunecată, Conrad șopti: — Va trebui să aflăm ce s-a Întâmplat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
unde anume dau treptele. Altfel tot nu ne folosește că le-am descoperit. O piatră mare, pe care numai un uriaș ar fi putut-o urni, astupa puțul. Îi chemară și pe ceilalți să pună umărul, dar piatra nu se clinti. Trebuie să se poată deschide altcumva, șopti tânărul. Altfel cei doi n-ar fi putut trece nici ei pe aici... Își trecu cu băgare de seamă mâna peste suprafața netedă ca-În palmă. Într-un colț descoperi o scobitură, atât cât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
scutură praful de pe straie și ceru să i se aducă grabnic trăsurica cea ușoară cu care călătorea, Întovărășit de un lacheu de casă mare, un tânăr arătos și Îngrijit, așa cum se vedeau deseori În casele distinse și care nu se clintea de pe capră, de lângă birjar. Bancherul Urs nu era acasă. Nici slugile nu știau unde e. Cu o săptămână În urmă sosise un curier, pesemne tocmai din Breisgau. Imediat după aceea stăpânul s-a azvâr lit În șa, deși nu mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
numai din dragoste nețărmurită pentru noi, oamenii. Știți că a fost îngropat, dar a biruit puterile întunericului, înviind a treia zi, dându-ne și nouă, oamenilor, speranța unei vieți veșnice. Dragii mei copii, având drept scut sfânta Cruce și credința neclintită în Tatăl, în Fiul și în Sfântul Duh, vom învinge până la urmă toate greutățile din calea noastră. Curaj! Eram mici, dar înțelegeam "clipa", simțeam tensiunea momentului. Ne-am așezat, dar nu mișca nimeni, ochii noștri, fără să clipească, erau ațintiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și mânat încă de entuziasmul neadormit al vârstei, a luat decizia să treacă prin vamă folosind un pașaport fals. Tatăl său l-a întrebat din nou: Ești sigur că asta vrei? - Vreau mai repede acasă, tată! Rațiunea nu-l putea clinti. Au acționat în consecință și au închiriat o mașină: părinții, în față, cu Jeep-ul lor, iar el, cu cea închiriată, în urmă. În această ordine au intrat în vama turcească și, fără incidente, la fel au și părăsit-o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
au votat pe Traian BĂsescu, și nu pe Gheorghe Ciuhandu, care nu m-a iertat niciodată. Știam că BĂsescu e omul care e, adică un om care creează conflicte și care, atunci când are un scop, îl urmărește fărĂ să se clintească niciun pic din hotărârea sa. Îl știam de la conflictul cu Ciorbea. Dar, în același timp, în 2004 vedeam, fiind de meserie sociolog, că numai BĂsescu avea potențialul electoral să-l învingă pe Adrian NĂstase, în timp ce Theodor Stolojan nu. Și asta
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
dintr-o dată toate simpatiile din vechiul regat în preajma lui. Moldova, în special, se simte măgulită că a doua intransigență morală răsare tot în ținuturi moldovenești.” Iar în Bucovina nr. 82 se spune: „Nedespărțit de pământul său iubit, a stat strajă neclintită în tot timpul de dominație a altor nații, a austriecilor și rușilor, apărând de-a pururi interesele neamului nostru . Neclintit în acest post de onoare la găsit în momentul istoric al dezmembrării Austriei, când fără prezența lui, unirea Bucovinei ar
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
răsare tot în ținuturi moldovenești.” Iar în Bucovina nr. 82 se spune: „Nedespărțit de pământul său iubit, a stat strajă neclintită în tot timpul de dominație a altor nații, a austriecilor și rușilor, apărând de-a pururi interesele neamului nostru . Neclintit în acest post de onoare la găsit în momentul istoric al dezmembrării Austriei, când fără prezența lui, unirea Bucovinei ar fi întârziat poate total pentru noi. Persoana sa, însemnând apariția desăvârșită a tuturor naționalităților de respectare a drepturilor lor, a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Bogdanovici citește colegilor săi de celulă cărți marxiste, încercînd o îndoctrinare ideologică pașnică. La această acțiune se alătură și Țurcanu, devenind un fel de adjunct al "inițiatorului". În scurt timp, nesuportînd rolul secund și manifestîndu-se mult mai intransigent și de neclintit în a urma linia ideologică, își va forma propriul său grup. Transferat la Jilava, după o întrevedere cu Nicolski, cînd se vor pune la punct cu noul stil de reeducare, va forma, împreună cu vreo zece-douăzeci de studenți, O.D.C.C. (Organizația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Suedia), Vytautas Landsbergis (membru al Parlamentului European, fost disident și președinte al Lituaniei) și alții. Aceste repetate demersuri sînt încă departe de a deveni realitate. Nici impresionanta literatură memorialistică, atît emoțional, cît și cantitativ, publicată după '89, nu pare a clinti Sistemul, un Sistem care continuă și în prezent să refuze condamnarea torționarilor și disculparea victimelor. Cartea lui Florin Constantin Pavlovici, Tortura pe înțelesul tuturor (Editura Cartier, 2001), este, cum citim pe prima filă, cu amară ironie dedicată delatorilor, anchetatorilor, procurorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se frân- seseră prea cruzi, în care succesul obținut peste noapte putea fi strivit peste zi de un gest nepotrivit sau de o răgușeală, era un zid înalt format din cele mai dure și tari cărămizi întâlnite vreodată. Cărămizi de neclintit, formate din aminti- rea tatălui său, din promisiunile făgăduite mamei sale, din cursurile și repetițiile infernale cu marele profesor Romulus Vrăbiescu, din intrarea Teatrului Național, unde își avea loc, pe lângă piesele și actorii pe care îi iubea atât de mult
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Hei, puștiule, încearcă Cristi să salveze situația, ia-o de braț pe domnișoară și vezi-ți un pic de drum, nu vezi că n-ai nimerit crâșma ? Dar evreul nimic și nimic. Tăcea și se uita în jos, fără să clintească un mușchi. Fără nicio intenție de a pleca, blocat parcă. Până și tânăra îi spune că ar fi mai bine să meargă în altă parte, dar degeaba. Haide, Iacob, să mergem mai sus, la o cofetărie poate. Hai, ridică-te
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
chircit. A închis ochii și a ațipit cam o jumătate de oră, timp în care apa îl spăla de păcate, de probleme, de griji și mai ales de dureri. A fumat o țigară, privind tavanul în gol, fără să se clintească, respirând încet, simțind cum se însănătoșește și cum fiecare celulă din corp reînvie, odată ce apa o învă- luia. Era tot mai cald, iar mirosul împuțit pe care îl prinsese dispărea ușor, ușor. I-a venit să se și pișe la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Așa cum un Michelangelo Buonarroti nu va putea fi dat deoparte de pe Înaltul său soclu chiar și după revolta „modernilor”, un Rodin sau Brâncuși, așa cum un gigant al polifoniei simfonice, concertistice sau camerale, precum Ludwig van Beethoven, nu va aputea fi clintit de pe uriașul său piedestal În ciuda tuturor valurilor de post-romantism, dodecafonism, artă concretă etc.!Ă Sigur, toate artele trăiesc o „criză” cum se spune și, În fața acestei crize care se prelungește de decenii, tehnicile și artele minore - am citat mai sus
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
România este așadar, În același timp, balcanică, răsăriteană și central-europeană, fără să aparțină pe deplin nici uneia dintre aceste diviziuni, de altfel destul de artificiale. Dar așezarea geografică, oricât ar fi de importantă pentru destinul unei țări, nu trasează o evoluție de neclintit. Intervin și conjuncturile istorice (comunismul, de pildă, a făcut ca o bună parte a Europei, atașată Uniunii Sovietice — până În inima Germaniei —, să fie percepută la un moment dat drept „răsăriteană“; odată ieșite din comunism, aceleași țări sunt considerate astăzi „central-europene
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Roman prezintă două dintre tipurile principale ale clasei politice românești de după 1989, Convenția Democrată oferea alte două tipuri caracteristice. Cel dintâi este simbolizat prin Corneliu Coposu, liderul țărănist care și-a petrecut aproape Întreaga tinerețe (17 ani!) În Închisorile comuniste; neclintit În anticomunismul său, el a fost principalul artizan al Convenției și fermentul ei spiritual. Al doilea personaj simbol a devenit Emil Constantinescu, profesor la Facultatea de Geologie și rector al Universității din București Între 1992 și 1996; Înainte de 1989, a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de comunicare ieșită din comun, Tăriceanu, dimpotrivă, nu prea reușește să comunice. Băsescu are imaginație În exces, Tăriceanu nu are destulă. Cel dintâi se pricepe să dea lovituri, cel de-al doilea a reușit să le Încaseze fără a se clinti din loc. Cert este că românii nu s-au plictisit; spectacolul politic funcționează non-stop. P.S.D. a scăzut mult În sondaje, fapt ce a continuat să avantajeze Alianța, În ciuda dezmembrării ei de facto. La congresul P.S.D. din aprilie 2005, Iliescu, mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Românie părăsită de Vestul orgolios și îmbibat de victoria sa contra nazismului, fraternizând în luptă și, cum am văzut, uneori și în ideologie cu Rusia lui Stalin. Acești intelectuali de vârf, mulți dintre ei cu doctorate în Apus și privind neclintit spre valorile sale, deodată părăsiți în mlaștina unei noi ocupații, o teroare, spre deosebire de cea seculară, turcească, nemulțumindu-se să ne spolieze aurul, petrolul și minereul, dar încercând să ne distrugă și ființa națională, tradiția și marile repere care au făcut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ta ai să trăești mai mult decât monumentul acesta". Când eram la stână, era acolo un cioban de care toți se temeau: că el singur ridicase un butuc de fag, o curmătură, pe care zece oameni nu putuseră s-o clintească. Și cum se tot răcăduia și nu voia să mă asculte, am umflat parul de la cazan, l-am pleznit la cap și l-am culcat la pământ. Și nu m-am mulțămit cu atât: l-am pisat pân-ce m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]