3,254 matches
-
avut o discuție lungă și foarte serioasă cu Nick. Iar el mi-a comunicat cât se poate de dureros de clar că nu vrea să încerce să facem un copil. —Cum? Adică niciodată? Susan a ridicat din umeri și-a clipit repede ca să-și oprească lacrimile care amenințau să-i umple din nou ochii. Nu știu. Dar e foarte sigur că nu vrea să încerce nici acum și nici în următorul an de zile. Ți-a dat și vreun motiv? — Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Luca pe un ton relaxat, deși, în mod ironic, în vreme ce dansau pe melodia „Baby Love“. —Nu-ți face griji, draga mea, îi spusese el și-o sărutase pe obraz. O să se întâmple. O să vezi. Stând acum lângă Susan, Alison a clipit repede ca să-și oprească lacrima din colțul ochiului, un amestec de milă față de sine și alcool. Din fericire, Susan era mult prea beată ca să observe ceva și, după numai câteva secunde, atenția amândurora a fost distrasă de tornada Julia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mine! Susan vorbea cât se poate de serios. —Îmmmm, păi, să vedem! Ăăă... NU! Fiona a făcut o față de parcă Susan ar fi luat-o razna pe câmpii. — Dacă te duceai la spa-ul ăla, atunci mergeam cu tine fără să clipesc. Dar să bat Vietnamul pe o bicicletă pentru doi? Hai să spunem că sunt mai multe șanse ca Dale Winton s-o găsească pe femeia potrivită 1. —Ei, atunci... Susan părea ușor dezamăgită. —A fost doar o idee. Trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
înainte ca Milly să adoarmă. Cu toate că era lângă ea în toate celelalte serile, Susan se simțea vinovată dacă nu ajungea s-o pupe de noapte bună și în seara cu yoga. Femeia a ajuns în fața parcării și s-a uitat clipind în întuneric, încercând să determine care era mașina ei și continuând să-și pipăie buzunarele în căutarea cheilor buclucașe. Aha! Susan a scos cheile din culcușul buzunarului și le-a fluturat în aer triumfătoare. Acum nu mai trebuie decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu ochii înotându-i în lacrimi. Nick s-a întrerupt din rugăciune și s-a uitat la ea nedumerit. Apoi i-a urmărit privirea până pe fața lui Susan. Femeia zăcea în aceeași poziție, dar ochii îi erau acum deschiși și clipeau des. Susan părea îngrozitor de nelămurită în vreme ce fixa, pe rând, cele patru figuri care se uitau în jos, la ea. — Ce mama naibii, a croncănit ea. A murit cineva? Nick începuse din nou să plângă, dar, de data asta, lacrimile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bărbatul a privit-o direct. Dintr-odată, Fiona s-a simțit dezorientată - ca un copil care a fost legat la ochi și apoi învârtit pe loc, până când a ajuns să i se pară că pământul îi fuge de sub picioare. A clipit des. Pe față i se citea profunda nedumerire. Nu înțeleg. Te porți de parc-aș fi avut o aventură sau ceva în genul ăsta. — Într-un fel, e același lucru, i-a replicat el, învârtindu-se prin cameră și îndesând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a întors cu fața spre Luca și și-a strecurat o mână către ceafa lui, trăgându-l înspre ea ca să-l sărute. La început, preludiul a fost tandru, dar curând mișcările au devenit din ce în ce mai pasionale și mai precipitate. Cât ai clipi, Luca a și început să tragă de rochia lui Alison. Capsele au cedat rapid, lăsând la vedere desuurile special alese. Aruncând o privire în jos, Alison a remarcat satisfăcută că Luca era vizibil excitat. —Îmmmm, cara mia, a murmurat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-i atragă pe băștinași, care nu vedeau în ei decât niște străini nerușinați ce le rechiziționau cămilele, le luau puțurile și le deranjau femeile. Noaptea se lăsase grea peste întinderea pietroasă, prima hienă râdea în depărtare și stelele sfioase clipeau pe un cer ce avea să se umple în curând de ele, un spectacol minunat pe care nu se sătura niciodată să-l admire, pentru că acele stele din nopțile liniștite erau, probabil, cele care îl ajutau să continue să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și pervers... Avea în ea tot ce ademenește și provoacă, măcar că n-o fi fost chiar cum o arăta înfățișarea, Mirelo, se întâmplă că omul se ascunde sub masca chipului, se strânge și se înghesuie copleșit de frică. Cât ai clipi, i se topea tupeul. Îndrăzneala aia deșănțată ivită din furie și deznădejde, care ar fi susținut-o să iasă-n stradă la produs sau să-și ia lumea-n cap spre Turcia, Grecia sau Italia ca s-o facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-n cămașa cărămizie antijeg, care flutura pe el ca pe o sperietoare de ciori. Statura lui atletică, întrucâtva, emana o duhoare irespirabilă, de ocnă, și căpățâna rasă, colțuroasă, și obrazul supt, cenușiu, ciugulit de vărsat, îl fac pe celălalt să clipească des, frământându-și pumnii în buzunarele adânci. Ai zice că-i e frică, deh, lui Rafael parcă nu i-ar veni să creadă. De cine dracu’ să-i fie frică? Poate cel mult de animalul din el, care-i roade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
barem, ar fi fost binevenit, și ce-i veni lui atunci s-o întrebe de copii, chiar așa, cu copiii ce-o să facă dacă pleacă afară la muncă? Parcă a auzit că are doi... Da, doi, minți ea fără să clipească. Dacă nu cumva, în mintea ei, rămăseseră tot doi, după ce scăpase de cel mic în felul ăla de care ar fi vrut să uite... S-o fi simțit cât de cât la adăpost în iluzia asta, pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de sănătate, de cum trecu pragul, Mirela i-o trânti în față că-i mai trebuie niște bani. Direct, abrupt, de la obraz, însuflețită de acel tupeu al disperării, care fie te salvează, fie te îndeamnă să calci în străchini fără să clipești. Presimțea pasămite că cere în contul copilului, ca o arvună, deși nici nu-i trecuse prin cap așa ceva și de bună seamă că gândul ăsta ar fi îngrozit-o, iar doamna Petronela parcă ar fi înghițit în sec. Ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
stilului Goth, cu fețe pictate În alb, cu buze purpurii și straturi de haine cu franjuri negre. Strada era Întunecată și udă de la ploaie, iar semaforul din marea intersecție de lângă stația de metrou, ale cărui lumini verzi, galbene și roșii clipeau În băltoace, nu era băgat de nimeni În seamă cu excepția mașinilor care claxonau. Așa arăta colțul În care locuiam. Iubeam acel loc, căci nicăieri nu mă mai simțisem atât de bine. Însă Tom avea Îndoieli. Unde ziceai că mergem? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
locuri prin care avea piercing-uri și mi-a fost extrem de dificil să-l refuz politicos, dar fără să par pudibondă. În interior, era menținut un Întuneric de peșteră pentru a-i Îmbuna pe clienții mai vampirici, așa că m-am trezit clipind des când am ieșit iarăși la lumina zilei. La magazinul de alături aveau o uriașă lampă decorativă În formă de rachetă, prin care părea că iese lavă roșie cu bule albastre și la care râvneam de multă vreme, așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
zis că În nici un caz nu fusesem eu aceea care promisese să nu se mai ia de ea și că, În ce mă privea, dacă mai Încerca vreodată să facă asta, știam exact cum aveam să procedez. — Adică? Fără să clipească, Lesley spuse suav: — I l-aș fi luat pe Derek și aș fi făcut-o de ocară În fața tuturor. — Dar asta intenționai oricum, am subliniat eu. Cu siguranță, altele trebuie să fi fost gândurile tale. Părea derutată. Dar ușa biroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu asemenea concentrare, Încât chiar dacă m-aș fi Întins pe banca de alături și aș fi imitat-o cu toată convingerea pe Madonna În timp ce se chinuie și cântă Like a Virgin, tot n-aș fi reușit să-l fac măcar să clipească În direcția mea. Cum n-aveam nimic mai bun de făcut, m-am Învârtit o vreme pe-acolo. Nu se supăra nimeni că lumea stătea În vestiarele bărbaților, indiferent despre cine era vorba. Majoritatea băieților, tare fuduli, se bucurau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
expediați În aerul rece al dimineții. Dar aceste mici cluburi, ca Paradisiac, cărora li se făcea reclamă prin intermediul radio-șanțului, erau foarte la modă numai o lună sau două și, În intervalul ăsta, aveau tendința de a se umple cât ai clipi din ochi. Așa că, după ce-mi dădusem osteneala să trec râul, n-aveam chef să ajung acolo doar ca să constat că nu mai era loc. Clubul era perfect plasat, sub niște arcade de cale ferată, doar la câteva străzi distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Peste mijloc Își Încinsese - cum spun revistele de modă - o curea neagră foarte subțire. Dresul ei nu avea nici o cută, iar tocurile erau atât de Înalte și subțiri, Încât o făceau să se legene ca un copac În furtună. Am clipit. Ceea ce mă călca cel mai tare pe nervi la Baby era că reaușea să scape bazma curată cu astfel de ținută: dacă m-aș Îmbrăca eu așa, mi-ar face avansuri toți bărbații grași și soioși de pe stradă. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai mare. Singurul răspuns e că Jeff e nevinovat, dar dorea să-l ajute pe criminal. Și singura persoană pe care minciuna lui Jeff ar fi ajutat-o ești tu, Rachel. Ochii ei mari și negri mă priveau fără să clipească de pe chipul calm, În vreme ce Îi dădeam Înainte: — Dar tu nu aveai nici un motiv. Ideea că Linda a fost ucisă pentru ca sala să rămână În proprietatea Consiliului local a fost, de la bun Început, trasă de păr. Și, spre deosebire de Jeff, tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
știam că o să te oferi să mă conduci. La varianta asta te-ai gândit? Hawkins nu se obosi să-mi răspundă, fiind prea ocupat să negocieze un sens giratoriu dificil. Conducea foarte bine. — N-ai vreo lumină din aia care clipește și face zgomot? l-am Întrebat, Încercând să-mi storc ceva din apa de ploaie din păr. — Nu fi copil. A dat mașina În spate și o parcă atât de repede, că abia de-am avut timp să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un munte de haine. Culorile ar fi ajuns chiar și pentru papa, ca să nu mai poarte totdeauna doar alb. Tata a spus: „Pentru voi” și a fost de parcă venise Crăciunul. „Mai întâi copilul”, a hotărât signora Maria și, cât ai clipi, mă dezbrăcaseră și mă îmbrăcaseră, apoi mă urcaseră pe un scaun, ca să mă admire. Sus eram înflorat și galben, aveam gulerul lat, iar jos purtam o pereche de blugi noi, arătoși. Numai pantofii erau tot cei vechi, însă puteai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Și cu Anna. M-am gândit: până aici mi-a fost. Acum am lăsat-o pe Anna însărcinată și voi deveni ginere. Așa obișnuiesc ei în Italia. Când se îngroașă gluma, ești invitat la masa de prânz și, cât ai clipi, te trezești ginere. Pe urmă ai socri și obligații. Însă eu abia împlinisem zece ani, eram prea mic pentru obligații și, în afară de asta, probabil că tata mi-ar fi făcut fundul ferfeniță. Am luat hotărârea ca, în cel mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
degetul mare și mi-a netezit sprâncenele. Când a socotit că eram destul de frumos, tata a dus aparatul la ochi, a spus „cucu” și a vrut să apese. Însă, pentru că soarele era în spatele lui, eu n-am putut să nu clipesc, așa că tata a trebuit să aștepte. Până a scos-o la capăt cu fotografia aceea de aducere aminte, a imitat de șapte ori cucul. Apoi au început pregătirile pentru meci. Tinerii au instalat porțile și au desenat marcajele din teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de mine și m-a întrebat: „Come va con la vita?” Viața mea deocamdată mergea bine, mulțumesc de întrebare. Dar, în cazul când tata avea să prindă cumva de veste că fusesem plecat, totul putea să se schimbe, cât ai clipi. Atunci ar fi avut ce să-mi audă urechile. După ce Paolo m-a lăsat singur, am scos capul cu mare prudență prin gaura din fereastră. Nimeni nu se sinchisea de mine. Nici măcar tata. Juca mai departe boccia și era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se întrerupea curentul ori se răceau caloriferele. Am alunecat pe jumătate în somn și mi s-a năzărit că îl văd pe Superman zburând pe deasupra țării noastre: a astupat într-o secundă toate gropile de pe străzi, a construit cât ai clipi nenumărate locuințe frumoase, a făcut să curgă prin țevi șuvoaie de apă caldă și a șters praful așternut pe străzi și pe oameni. În urma lui totul lucea, ca scos din reclame. Ajuns la marginea capitalei, Superman s-a oprit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]