1,924 matches
-
loc în cursul proliferării clonale aparent la o rată de aproximativ 10-3 per pereche de nucleotide, per generație celulară. Aproximativ jumătate dintre celulele rezultate dobândesc câte o mutație, astfel că celulele care exprimă anticorpi mutanți reprezintă o fracție mare a clonei din care fac parte. În multe cazuri, este utilizat în mod consistent o singură familie de segmente genice V, în realizarea răspunsului imun la un anumit antigen. După expunere la un antigen, se presupune că regiunea V cu cea mai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
specificitate pentru un anumit antigen. Proporția și eficiența limfocitelor care răspund sunt amplificate prin selecția efectuată la nivelul populației de limfocite pentru acele celule care produc anticorpi în care mutația a indus creșterea afinității pentru antigen. Mutația somatică într-o clonă în curs de diferențiere (clona „1”) de celule B face ca specificitatea de receptor originală să se modifice prin mutație punctiformă în ADN ce codifică regiunile hipervariabile. Acestea produc subclone variate (fig. 3.17). Mutațiile care cresc afinitatea receptorului pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Proporția și eficiența limfocitelor care răspund sunt amplificate prin selecția efectuată la nivelul populației de limfocite pentru acele celule care produc anticorpi în care mutația a indus creșterea afinității pentru antigen. Mutația somatică într-o clonă în curs de diferențiere (clona „1”) de celule B face ca specificitatea de receptor originală să se modifice prin mutație punctiformă în ADN ce codifică regiunile hipervariabile. Acestea produc subclone variate (fig. 3.17). Mutațiile care cresc afinitatea receptorului pentru antigen favorizează acele celule B
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cel al regiunilor variabile ale catenelor H și L poate fi explicat pe baza principiilor fundamentale ale Geneticii. Variabilitatea secvenței de aminoacizi a regiunii variabile poate fi explicată numai admițând că fiecare individ uman este purtătorul unui număr mare de clone de celule B, fiecare producând o imunoglobulină cu o regiune variabilă diferită. Pe această bază s-a enunțat postulatul că specificitatea anticorpului este determinată de regiunea sa variabilă (V). Dacă regiunea variabilă (V) a catenelor L și H prezintă o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
întâlnește și la om. 7.3. SELECȚIA CLONALĂ După interacțiunea cu antigenul specific, limfocitul B este stimulat să prolifereze și să se diferențieze în plasmacit care secretă imunoglobulina indusă de antigen. Astfel, după legarea antigenului, celula B dă naștere unei clone de celule plasmatice care secretă imunoglobuline cu aceeași specificitate de legare pe care a avut-o celula B inițială. Scenariul teoriei selecției clonale omite însă multe detalii interesante, în special rolul critic al celulelor accesorii și al factorilor de creștere
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
intracelular cu molecule CMH clasa II și apoi sunt expuse la suprafața celulei, unde sunt recunoscute de limfocitele TCD4+. Recunoașterea și legarea complexului antigen-moleculă CMH clasa II de către limfocitele TCD4+ induc activarea și proliferarea limfocitelor B specifice antigenului purtat rezultând clona de limfocite B ce suferă maturare, devenind celule plasmatice producătoare de anticorpi secretați, complementari antigenului stimulator al limfocitelor B. Moleculele CMH clasa II sunt exprimate pe suprafața limfocitelor B, a celulelor dendritice și a macrofagelor. Asemenea celule au capacitatea de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a ingera sau de a fixa antigene exogene pe suprafața membranei și a le prelucra cu ajutorul unui aparat enzimatic degradativ expunând epitopii unor asemenea antigene, ce sunt asociate cu moleculele CMH clasa II. Sub formă de plasmacite, limfocitele B din clona constitutivă, produc forma solubilă (excretată) a imunoglobulinelor care, în calitate de receptor al antigenului care a stimulat proliferarea limfocitelor B și constituirea clonei de limfocite B, recunoaște în mod specific antigenului stimulator. Astfel, în circulația sangvină se realizează o concentrație mare de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
epitopii unor asemenea antigene, ce sunt asociate cu moleculele CMH clasa II. Sub formă de plasmacite, limfocitele B din clona constitutivă, produc forma solubilă (excretată) a imunoglobulinelor care, în calitate de receptor al antigenului care a stimulat proliferarea limfocitelor B și constituirea clonei de limfocite B, recunoaște în mod specific antigenului stimulator. Astfel, în circulația sangvină se realizează o concentrație mare de imunoglobulină specifică antigenului stimulator, reformându-se nenumărate complexe antigen-anticorp. Liza celulelor din țesuturile infectate cu bacterii localizate intracelular ar conduce la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
complexului, celulele T helper sintetizează și secretă limfokine care reduc proliferarea celulelor B, producătoare de anticorpi. Celulele B suferă maturare, se diferențiază în celule plasmatice, sintetizând și secretând anticorpi specifici antigenului bacilului tuberculozei. Proliferarea limfocitelor B activate conduce la formarea clonei de celule B. Acestea produc anticorpi specifici antigenului bacilului tuberculozei, dar și limfokine stimulatoare ale funcției litice a macrofagelor. Și astfel, agentul patogen poate fi lizat. Prin aceasta, în condiții normale, prin activitatea limfocitelor TCD4+ este împiedicată declanșarea și instalarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și limfokine stimulatoare ale funcției litice a macrofagelor. Și astfel, agentul patogen poate fi lizat. Prin aceasta, în condiții normale, prin activitatea limfocitelor TCD4+ este împiedicată declanșarea și instalarea stării patologice. Când se realizează testul cu tuberculină, limfocitele TCD4+ ale clonei de memorie răspund rapid și viguros la contactul secundar cu antigenele bacilului tuberculozei, prin sinteză de limfokine, declanșând o reacție amplă de hipersensibilitate întârziată. Limfokinele activează alte celule (macrofage, limfocite B) care sunt recrutate la punctul de injectare a tuberculinei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la atacul agentului patogen real al tuberculozei. Celulele TCD4+ stimulează deopotrivă imunitatea mediată celular și imunitatea mediată umoral prin intermediul limfokinelor. IL-2 este principala limfokină a celulelor TCD4+ care stimulează răspunsul limfocitelor B la antigenul specific și proliferarea acestor celule în clone secretătoare de anticorpi. Datorită acestui rol pe care îl au celulele TCD4+ de a ajuta, adică de a stimula limfocitele B în îndeplinirea rolului lor de producătoare de anticorpi, celulele TCD4+ s-au mai numit și limfocite T helper. În
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în combinație cu determinanți CMH self, proprietate care se numește restricția CMH. În anul 1984, Saito și colaboratorii au afirmat că „natura chimică a TCR este neclară”. Ulterior, obținerea de anticorpi monoclonali care recunosc și precipită proteinele cu specificitate de clonă de pe suprafața celulelor T a permis să se elucideze natura chimică a TCR. Hedrick și colaboratorii (1984) au abordat studiul genetic al TCR, pornind de la patru premize:- TCR sunt exprimați în limfocitele T, nu însă și în limfocitele B;- ARNm
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
un remarcabil conservatorism în evoluția mamiferelor. Catenele TCRB și TCRD au o diversitate suplimentară, aportată de participarea segmentelor D în edificarea genelor funcționale pentru sinteza lor. Nu este cunoscut numărul exact de segmente V, în linia germinală, dar analiza secvenței clonelor cADN a permis identificarea a 100 secvențe diferite ce pot fi grupate în subgrupe de câte 32 cu o omologie de aproximativ 75%. În cursul dezvoltării celulelor T, au loc rearanjamente ale segmentelor genice (D) și J, cu asamblarea de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
B, specificitatea de legare a RCT față de epitopul antigenic este generată în stadiul preliminar de maturare a celulei T, în timus și în absența antigenului. Contactul celulei T cu un epitop antigenic asociat moleculelor CMH induce proliferarea și formarea unei clone de celule T cu acțiune specifică față de celulele care expun epitopul antigenic. Pe lângă recunoașterea și legarea cu epitopul specific, TCR îndeplinește și funcția de transductor al semnalului activator al celulei. În celulele T, receptorul de antigen este un component al
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pe celulele specializate pentru înglobarea, prelucrarea și prezentarea antigenelor exogene. Aceste celule sunt reprezentate de macrofage, celule B și celule dendritice. Cunoașterea organizării structurale a genelor codificatoare pentru RCT este rezultatul tehnologiei ADN recombinant și a tehnicii Southern blotting asupra clonelor cADN și hibrizilor acestora cu fragmente ADN care au suferit rearanjări genice în limfocitele T. Inițial s-a izolat gena care codifică pentru subunitatea β a moleculei heterodimerice a RCT. Ulterior s-au izolat genele pentru subunitatea α a RCT
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
infecție desfășurat în sângele gazdei-mamifer, strategie prin care se realizează evaziunea sistemului imunitar al acesteia și supraviețuirea sa de-a lungul întregului ciclu de infecție. Datorită acestui mecanism de evaziune a sistemului imunitar al gazdei-mamifer, câțiva dintre indivizii populației, reprezentând clona inițială a parazitului care a declanșat infecția, rezistă acțiunii neutralizante a anticorpilor specifici produși de sistemul imunitar al gazdei. Acesta este un mecanism de evaziune imunologică, ce are la bază o variație periodică a unei glicoproteine a suprafeței celulei parazitului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
evaziune imunologică, ce are la bază o variație periodică a unei glicoproteine a suprafeței celulei parazitului și astfel că în 7-10 zile se reface populația de T. brucei. Procesul se repetă luni de zile, cu episoade succesive de infecție cu clone diferite ale parazitului, distincte serologic, la fiecare 7-10 zile, în fiecare episod o altă clonă a parazitului cu un alt tip de antigen variant ce este expus pe suprafața parazitului unicelular, antigen simbolizată VSA (de la Variant Surface Antigen) sau VAT
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
parazitului și astfel că în 7-10 zile se reface populația de T. brucei. Procesul se repetă luni de zile, cu episoade succesive de infecție cu clone diferite ale parazitului, distincte serologic, la fiecare 7-10 zile, în fiecare episod o altă clonă a parazitului cu un alt tip de antigen variant ce este expus pe suprafața parazitului unicelular, antigen simbolizată VSA (de la Variant Surface Antigen) sau VAT (de la Variant Antigen Type). În consecință, în fiecare episod al infecției, un alt tip serologic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
parazit, accesibil sistemului imunitar al gazdei, este o glicoproteină denumită VSG/VAT. Aproximativ 107 molecule de glicoproteină sunt inserate în membrana plasmatică a flagelatului. Fiecare tip serologic de Trypanosoma are un antigen de suprafață nou, diferit față de cel expus de clona anterioară, adică un tip distinct de VSG/VAT. O singură clonă de Trypanosoma poate produce în descendență peste o sută de variante antigenice de VSG/VAT. În organismele gazdă individuale umane infectate cu aceeași linie de Trypanosoma se succede același
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
VAT. Aproximativ 107 molecule de glicoproteină sunt inserate în membrana plasmatică a flagelatului. Fiecare tip serologic de Trypanosoma are un antigen de suprafață nou, diferit față de cel expus de clona anterioară, adică un tip distinct de VSG/VAT. O singură clonă de Trypanosoma poate produce în descendență peste o sută de variante antigenice de VSG/VAT. În organismele gazdă individuale umane infectate cu aceeași linie de Trypanosoma se succede același set de variante antigenice ale VSG/VAT. În glandele salivare ale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pentru un alt tip de VSG/VAT. În organismul insectei, diferitele celule ale gazdei intermediare, parazitul exprimă gene diferite pentru antigen de suprafață. Repertoriul de variante antigenice ale glicoproteinei (codificate de un număr echivalent de gene) produse de o singură clonă de Trypanosoma formează o SERODEMĂ. Fiecare linie de T. brucei exprimă o anumită serodemă, iar repertoriul variabilității antigenelor de suprafață este constituit de antigene de suprafață care sunt exprimate într-o anumită ordine. Astfel, anumite variante antigenice au tendința să
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a succesiunii apariției variantelor antigenice este reinițiată. De regulă, chiar prima populație de paraziți dintr- o gazdă nou infectată conține variante antigenice multiple, pe când ciclurile ulterioare au tendința de a deveni mai omogene. Săptămâni după infecție Aceștia proliferează ca o clonă A. Unii indivizi ai acestei clone suferă translocații ale genei VSG astfel că în momentul în care sistemul imun al gazdei răspunde la infecție, proliferează deja cea de a doua clonă (B). Clona A este eliminată pe când clona B crește
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
reinițiată. De regulă, chiar prima populație de paraziți dintr- o gazdă nou infectată conține variante antigenice multiple, pe când ciclurile ulterioare au tendința de a deveni mai omogene. Săptămâni după infecție Aceștia proliferează ca o clonă A. Unii indivizi ai acestei clone suferă translocații ale genei VSG astfel că în momentul în care sistemul imun al gazdei răspunde la infecție, proliferează deja cea de a doua clonă (B). Clona A este eliminată pe când clona B crește numeric. Ciclul acesta continuă cu celelalte
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mai omogene. Săptămâni după infecție Aceștia proliferează ca o clonă A. Unii indivizi ai acestei clone suferă translocații ale genei VSG astfel că în momentul în care sistemul imun al gazdei răspunde la infecție, proliferează deja cea de a doua clonă (B). Clona A este eliminată pe când clona B crește numeric. Ciclul acesta continuă cu celelalte clone (C-F), epuizând gazda (din Clark și Wall, 1996). Deși fiecare tip de VSG este distinct din punct de vedere antigenic, toate au o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Săptămâni după infecție Aceștia proliferează ca o clonă A. Unii indivizi ai acestei clone suferă translocații ale genei VSG astfel că în momentul în care sistemul imun al gazdei răspunde la infecție, proliferează deja cea de a doua clonă (B). Clona A este eliminată pe când clona B crește numeric. Ciclul acesta continuă cu celelalte clone (C-F), epuizând gazda (din Clark și Wall, 1996). Deși fiecare tip de VSG este distinct din punct de vedere antigenic, toate au o structură de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]