1,966 matches
-
Țării Moldovei, p. 41 footnote>. Zidurile de incintă cu turnurile de colț și cu cel de la intrare erau terminate la 10 iunie 1670, după cum găsim menționat pe inscripția în limba slavonă, cu stema țării, pusă de Gheorghe Duca pe turnul clopotniță: ,,Herbul prealuminatului domn Io Duca voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, anul 7178( 1670) luna iunie, 10”<footnote Nicolae Iorga, Inscripții din bisericile României, vol. II, București, 1908, p. 337 footnote>. Stema Țării Moldovei cu inscripția în
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
formă poligonală, este înalt de 7 metri și gros de 1,4 metri și este asemănător unui sistem de apărare. El închide un teren de 120 de metri în lungime. Intrarea în incintă se face prin zidul sudic pe sub turnul clopotniță. În partea nordică se găsește o poartă secundară de dimensiuni mici în comparație cu poarta principală de intrare în incintă. Zidul incintei se compune dintr-o curtină puternică, prevăzută în interior cu un drum de strajă la înălțimea căruia se află un
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
părțile. Partea nordică a zidului care se termină în unghi obtuz, dispunea de drum de strajă, de metereze și de o ieșire mică tăiată la o înălțime de 2 metri de la nivelul pământului. La turelele de flancare și la turnul clopotniță, meterezele sunt rotunde, cu o deschidere deasupra pentru ochire. Pentru secolul al XVII-lea o caracteristică aparte o constituie fortificarea mănăstirilor. Aceasta din cauza vremurilor tulburi când voievozii nu făceau față revoltelor interne, când țara era greu apărată. Aceste fortificații erau
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
când țara era greu apărată. Aceste fortificații erau destinate rezistenței în fața pericolelor interne și externe ale Moldovei. Vechile cetăți ale Moldovei erau ori sub stăpânirea turcilor ori au fost dărâmate, de aceea mănăstirile fortificate suplineau rolul cetăților de apărare. Turnul clopotniță are două etaje peste bolta de intrare în incintă. În turn intrarea se face pe o scară mobilă din exterior, la nivelul drumului de strajă și oferă acces într-o sală mică, de unde cu ajutorul unei scări din zid se urcă
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
moldovenesc trăsături speciale: contraforții care sprijină zidurile, nervurile de piatră ale bolților, tendința de înălțare a bisericilor, elementele decorative ale sculpturilor în piatră (soclurile, elementele la uși și ferestre), pietrele de mormânt și chivotele sau baldachinele, forma acoperișurilor turlelor și clopotnițelor. La bisericile din Moldova s-a constatat și o influență armenească, cum ar fi sistemul arcurilor piezișe și în elemente de decor extern menite să strâmteze și să înalțe turlele. Stilul romanic îl întâlnim la planul bazilical cu trei nave
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cu călugări, ceea ce s-a și făcut în anul 1910, înzestrăndu-se cu 100 ha de pământ, de jur împrejurul dealului Cetățuia - care, să fie pentru lucru și să se împădurească, și o șosea nouă, care pleacă de la Frumoasa și se ridică la clopotnița Monastirii. Chibzuind asupra cerințelor vremii, găsitu-s-a cu cale, ca acest Locaș, să fie o Monastire model, unde călugării aduși din Monastirile Moldovei, pe lângă pravila călugărească să se îndeletnicească cât mai mult și la felurite meșteșuguri de podoabe bisericești
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
nici o urmă”<footnote Dan Bădărău, Ioan Caproșu, op. cit., p. 239 footnote>. Fotografii de la sfârșitul secolului al XIX-lea ne dezvăluie existența pe latura de sud a unui al doilea palat, pe atunci deja în ruine, ce se înălța între turnul clopotniță și egumenie. Această clădire după stilul său cu parter și etaj, cu ferestre mari și numeroase, dispuse în ordine, care se aseamănă mult cu fosta clădire a Arhivelor Statului (...) de la Golia, aparține unei epoci mai târzii, și anume sfârșitul secolului
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
septembrie 1863. Obiectele prețioase și cărțile să fie bine păstrate, ferite de stricăciune și să fie expuse spre vizitare și cercetare. În 21 iunie 1865 se raporta ministerului că după furtuna din 20 iunie „a treia parte din turlele bisericii, clopotnița și casele care erau acoperite cu draniță au fost descoperite de vânt. Lucrările au tărăgănat până în 1868 din lipsă de fonduri. După trei ani îngrijitorul declara, că din cauza ploilor acoperișul se stricase că ploaia răzbea și apa curgea în biserică
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în biserică și că nu se mai putea oficia serviciul liturgic”<footnote Ibidem, f. 71 footnote>. În anul 1879 s-a menționat că apa se infiltra atât de tare prin acoperișurile stricate, încât casele nu mai puteau fi locuite. Acoperișul clopotniței era deteriorat încât s-a spus „că e pe cale de a se nimici cu totul, iar zlapazul din partea de apus era sfărmat și putred”<footnote Ibidem, f. 71 și f. 74. footnote>. Cetățuia se îndrepta încet și sigur spre ruină
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
lucrări de restaurare au început în anul 1908, după planurile arhitectului N. Ghica-Budești. A refăcut acoperișul caselor domnești, s-au restaurat chiliile de lângă sala gotică, s-au îndepărtat ruinele și s-au curățat pivnițele, s-a dărâmat casa egumenească dintre clopotniță și sala gotică, care nu prezenta nici o importanță istorică sau arhitecturală, fiind zidită târziu de către călugării greci. S-au reparat bolțile și încăperile anexe ale sălii gotice, s-au înlocuit cărămizile pardoselii cu altele noi. La 30 septembrie 1911 s-
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mondial, Mănăstirea Cetățuia a intrat într-un con de uitare din partea autorităților statului. Dar, din anul 1964 după proiectul Direcției Monumentelor Istorice și cu sprijinul Mitropoliei s-au început ample lucrări de restaurare. S-au refăcut: zidul de incintă, turnul clopotniță, turnul din colțul sudestic, baia turcească, casa domnească și biserica. S-a decapat pământul depus lângă ziduri și case până la pasul de călcare. S-a pus în valoare și porțiuni din fostul drum de strajă. La 29 iunie 1972 când
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
văzut o mare grijă pentru mănăstire și pentru călugării de aici. Ca exemplu putem aminti: vântul puternic din 20 iulie 1866 care a împrăștiat acoperișurile caselor de pe tot dealul Cetățuiei, furtuna din 20 mai 1877 care a smuls acoperișul bisericii, clopotniței și chiliilor. De fiecare dată egumenii mănăstirii au intervenit energic și stăruitor pentru a se lua măsuri urgente de înlăturare a pagubelor pricinuite. În 1910 personalul mănăstirii a plantat terenul din jur cu pomi și au făcut drenări, pentru a
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
zinc, în interior s-a pardosit cu marmură, s-a pus mobilier nou, veșminte noi, precum și obiecte de cult noi. S-au refăcut: stăreția, casa domnească, vechea stăreție cu sala gotică în care s-a amenajat un paraclis de iarnă, clopotnița, baia turcească, zidurile și s-a amenajat o bibliotecă. În afara incintei s-au construit chilii pentru călugări și o gospodărie anexă. În incinta mănăstirii s-a îngrijit de spațiile verzi plantând arbuști și flori. Vechile alei le-a lărgit și
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
sfărmându-se, prezentul clopot a fost turnat din nou cu cheltuiala panului Iota, arhimandrit și egumen al sfintei mănăstiri Cetățuia fiind domnul Matei în anul 1816 aprilie 23”. Acest clopot este în stare bună de funcționare și se află în clopotniță. Clopotul mijlociu, 1669 Clopotul: buciumul lui Duca, 1669 Clopotul mijlociu, rămas de la Duca Vodă este spart și se află expus pe un soclu, în curtea mănăstirii. Are următoarele inscripții: sus: ,,Da pacem Homine în diebus nostris. Anno Domini 1669”; la
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de către prea evlaviosul și prea ilustrul domn al întregii Moldovlahii și ctitor, domnul domn Ioan Duca Voievod spre veșnică pomenire”. Cel de-al treilea clopot, cel mai 138 mic, rămas de la Duca Vodă, este și el crăpat, aflându-se în clopotniță. În afară de inscripția în limba latină, de sus, celelalte inscripții sunt identice cu cele de pe al doilea clopot. Inscripția de sus în limba latină spune: ,,Laudet Domine Anno Dominis 1669”. Tot în clopotniță se găsește și un clopot din 1932 care
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Vodă, este și el crăpat, aflându-se în clopotniță. În afară de inscripția în limba latină, de sus, celelalte inscripții sunt identice cu cele de pe al doilea clopot. Inscripția de sus în limba latină spune: ,,Laudet Domine Anno Dominis 1669”. Tot în clopotniță se găsește și un clopot din 1932 care are o greutate de 535 kg. El are inscripția: ,,În al treilea an de domnie a M. S. Regelui Carol al II-lea și al XXIV an de arhipăstorire a Î.P.S.
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mame care-și creșteau copiii singure. Când eram mică, le vedeam pe fete cutreierând prin orășel fără țintă. Victime lipsite de apărare, li se puneau în spinare toate relele care se abăteau asupra orășelului Stibbly, până și căderea giruetei de pe clopotnița bisericii. Câteva mile mai încolo am încetinit la o curbă periculoasă. Renault-ul a început să se cabreze, apoi, dintr-odată, s-a oprit. Am tras frâna de mână, am pus schimbătorul de viteze în poziție inițială și am întors cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
drepturi cu ei când aveam 5 ani. Am urcat toată gașca să tragem clopotul în timpul slujbei, la ora cuvenită. M-am prins și eu de sfoară, ca tot copilul. La sfârșit, Popa Timișan a făcut o slujbă de despurcare a clopotniței și mi-a rușinat bunicii că nu mă cresc cum trebuie. Fată la locul ei. Toată viața m-a urmărit acest „ne-la-locul-meu”. Mărul. Am crescut o dată cu crucea crestată de bunica. Fetițele s-au împrăștiat în lumea altor relații și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
neliniște a regelui Lear după ce, purtând pe Cordelia ucisă în brațe, strigă naturii răsculate un adevăr infinit de tragic: " Nimeni nu este de vină, nimeni !" Suflați voi, vijelii, până ce vă crapă obrajii ! Urlați ! Și izbucniți, voi, ploilor în cascade, Potopiți clopotnițele noastre !... Voi, flăcări de pucioasă, iuți ca gândul, Iscoade ale trăsnetelor ce despică puternicii stejari, Ardeți cărunta-mi țeastă! Tu, tunet, care zgudui tot, Turtește-a lumii groasă rotunjime, Sparge al firii teasc, distruge dintr-odată Toate semințele ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de peste deal, care venise și el să se treacă voluntar la apărare. S-au dus la bufet și s-au luat și cu alții care mai era acolo și s-au îmbătat ceva de pomină. Tata s-a suit în clopotnița bisericii și a bătut clopotul în dungă, de mobilizare. Ăialanții se-ncolonase pă șosea și defilau și cântau cum cântă recruții când pleacă la armată. Mai să-i ia cu miliția, să-i ducă la bulău. - Cehoslovacia a fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Sau să-și tragă de-o policlinică, ca doctorul Fârtat. Io eram la noi, la Șoptireanca, nu m-am băgat. M-a prins revoluția poporului la țară, că venisem să tăiem porcul. Da’ a strigat și la noi unul din clopotnița bisericii să sară lumea c-a venit democrația și să-i strângă de gât p’ai lui Soporan, că ei era comuniștii comuniștilor și cu securiștii lor. Și? Mângâie și el cureaua, netezind-o, alintând-o cu buricele degetelor. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
răsărise, și i-a învelit pe cei doi care se drăgosteau pe apa neagră. Andromanda i-a vegheat și le-a șoptit descântece. A chemat întruna norișorii care învăluiau gromovnicul ce-l ținea încuiat popa Băncilă în lada din turnul clopotniței și i-a pus să răsfoiască filele bătrânei cărți, în care se pecetluiseră semnele tunetului ceresc ce va să vină. Și pe răscolire de unde, în hârjoana celor doi înlănțuiți, norișorii i-au povestit șișcoaicei despre pruncuța care se va naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vorba de apărarea tronului și a tinerei noastre Dinastii. În fine, un dosar întreg din 1907, de la Ministerul de Interne, conținea actele cercetării întreprinse în jurul spânzurării preotului Lavrentie Goncea. Fusese găsit atârnat de limba clopotului mare (1.234 kilograme) din clopotnița bisericii „Sfinții Constantin și Elena“ din oraș, unde peste mai bine de opt decenii avea să slujească popa Ioachim, prosper întreprinzător, care ținea (printr-un nepot) și restaurantul „Clodie’s dandy“, cu club de zi privat. Din mai multe declarații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
țăranilor și muncitorilor. Toți ceilalți au fost toți prinși, doar Lavrentie reușind să se ascundă câteva zile la unii de-ai lui Soporan, din Șoptireanca. Apoi a venit în ascuns acasă, și-a făcut testamentul și s-a spânzurat în clopotnița bisericii. În 1947, la 30 ani de la răscoale, cei de la Județeana de partid au încercat să-l prezinte ca pe unul dintre eroii răscoalelor de la ei din județ. S-a opus episcopia, care nu-i putea ierta gestul păgân de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
stă lumea-n promoroacă, Ce sate și câmpie c-un luciu văl îmbracă; Văzduhul scânteiază și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar. Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghiază, O cucuvaie sură pe una se așează, Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca, Și străveziul demon prin aer când să treacă, Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână, Și prin
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]