16,530 matches
-
izbea încă o dată de berlină. Porțiuni ale coliziunii erau reluate cu încetinitorul. Într-o lentoare calmă de vis, roata din față a motocicletei lovi bara de protecție a mașinii. Când janta cedă, pneul se îndoi în sine formând cifra opt. Coada vehiculului se înălță în aer. Manechinul, Elvis, se ridică din șa, cu corpul diform în sfârșit atins de grația mișcării cu ralentatorul. Precum cel mai strălucitor dintre cascadori, acesta stătu pe pedale, cu picioarele și brațele complet întinse. Capul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lui Al Capone) este, în mod fundamental, consecința unei carențe educaționale venite din comunism. Sistemul ceaușist nu a încurajat formarea liderilor veritabili și a indivizilor integri, întrucât o dictatură nu se poate perpetua prin ei. Autocrația exploatează (cu fulminant succes) cozile de topor, poltronii și ipocriții capabili să dea «cezarului» din vârful piramidei onorul suprem. Aceste personaje au reprezentat «eșalonul doi» al puterii ceaușiste. Era inevitabil ca ei să nu apuce frâiele mecanismului imediat după sucombarea tătucului și să nu-și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
alegerile din noiembrie 2004. Nu s-a întâmplat astfel, întrucât din vina autorităților române aflate la sfârșit de mandat s-au organizat alegerile în străinătate în condiții nesatisfăcătoare. Drept dovadă, au votat doar 39.000 de români, s-au înregistrat cozi imense la unele secții de votare, s-au deschis prea puține centre de votare (încât unii au fost siliți să vină de la distanțe foarte mari), nu au votat toți cei care s-au prezentat și exemplele pot continua. Fapt indiscutabil
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de socialism.” La fel de promptă este și opinia domnului Mircea Dinescu, după alegerile din 2000, care a declarat la Suceava: „Au trecut de atunci 10 ani și soarta României este dezastruoasă. Există un flux care ne face să ne învârtim în jurul cozii, să vină din nou la putere PDSR și Ion Iliescu președinte. Din păcate, ei nu vin pentru că au făcut o opoziție formidabilă și au convins populația că sunt cei mai buni. Au condus atât de nefericit țara cei aflați acum
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
extinderea UE, a făcut recent o declarație «neagră»: România (alături de Bulgaria și de Turcia) pierde valul integrării europene, așteptând afară, la ușă, anul 2005. Motivul: lipsa unei economii de piață. Domnule Nistorescu, oare de ce rămânem mereu repetenți? De ce suntem mereu coada listei? Cine ne trage înapoi și ne împinge cu capul în zid? Sunt de vină politicienii din fruntea țării sau și noi înșine, ca popor? - În mod sigur, România n-a avut norocul, n-a fost în stare să-și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să îi zic când se va fi trezit. Mai puteam aștepta câteva ore. Cam așa mă gândeam. Și tot gândindu-mă, am ajuns în Victoriei și am luat-o pe Buzești. Un câine zăpăcit de ceva trecu pe lângă noi cu coada între picioare. Alt câine traversă strada. - Mi-e somn, se plânse Sonia. Vreau și eu un fum. I-am băgat țigara între buze. - Ajungem imediat, am zis, sărutând-o pe cap. Am tras-o mai aproape de mine. Era mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care am văzut-o a fost o clădire destul de mare, cam cât Casa Poporului din București. Mă aflam înăuntrul ei. Asta chiar imediat după moarte. Interiorul arăta ca un aeroport: ghișee, indicatoare de direcție, oameni grăbiți, oameni mai puțini grăbiți, cozi, spații pentru fumători. Lipseau doar cărucioarele pentru bagaje, bagajele și panourile cu reclame. Un cvartet de coarde interpreta Vivaldi. După ce am citit instrucțiunile pentru nou veniți, am luat o bandă rulantă către ghișeul 433 din terminalul C. Spre mulțumirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
spații pentru fumători. Lipseau doar cărucioarele pentru bagaje, bagajele și panourile cu reclame. Un cvartet de coarde interpreta Vivaldi. După ce am citit instrucțiunile pentru nou veniți, am luat o bandă rulantă către ghișeul 433 din terminalul C. Spre mulțumirea mea, coada de la ghișeu nu era formată decât din trei persoane: un copil nigerian și două surori gemene din India. Am așteptat liniștit să-mi vină rândul, răsfoind un exemplar din Daily Telegraph de pe pământ. Voiam să aflu ce se întâmplase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
niște Jimi Hendrix. Lume așa-și-așa. Grupul pe care îl căutam stătea în jurul celei mai prost luminate mese și era compus din circa unsprezece oameni care, văzându-l pe Luca, au început să se bucure și să dea din coadă. Majoritatea erau regizori de film, ca și Luca, deși nu semănau cu el. - Ăsta-i Alex, un prieten de-al meu, mă prezentă Luca. Unul dintre meseni, probabil cel mai răsărit, a început să-mi explice cine e el, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-mă, când am auzit de jos, din stradă, un fel de urlete și un mieunat teribil. Am aruncat o privire de control, văzând nimic mai puțin decât patru puști la vreo 12-13 ani care chinuiau un pisoi: îl trăgeau de coadă, dădeau cu un băț în el, îl aruncau în fața unor maidanezi osoși, iar îl trăgeau de coadă etc. Nasol lucru. Îmi era clar că trebuia să intervin. Mi-am pus pardesiul, am înfundat în buzunare cheile, portofelul, șase pachete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aruncat o privire de control, văzând nimic mai puțin decât patru puști la vreo 12-13 ani care chinuiau un pisoi: îl trăgeau de coadă, dădeau cu un băț în el, îl aruncau în fața unor maidanezi osoși, iar îl trăgeau de coadă etc. Nasol lucru. Îmi era clar că trebuia să intervin. Mi-am pus pardesiul, am înfundat în buzunare cheile, portofelul, șase pachete de țigări și două brichete și am pornit pe scări în jos. Locuind la etajul unu, am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
De sub un gard țâșni un maidanez gri-maro, poate din cauza prafului, și se năpusti în direcția lui Alin. Acesta se așeză pe vine și începu să-l mângâie pe cuț, care la rândul său îi linse mâinile lui Alin dând din coadă ca un metronom. - Ce faci, măi Cerber măi, zise Alin. - Hau hau, făcu cățelul. - S-a blocat din nou universul, așa că poți să vorbești liniștit, îi zise Alin. - Ei, cum, iarăși? se miră Cerber. Păi, n-a fost blocat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
viața lui. Fata aceea... - Cine e fata aceea? - am întrebat, și cu un gest nesocotit am întins mâna să apuc fotografia în rama ei de lemn sculptat Era o fată deosebită de cele de pe la noi, care au fața rotundă și cozile de culoarea tărâțelor. Abia atunci m-am gândit la Brigd, i-am văzut dintr-o dată pe Ponko și Brigd, care aveau să danseze împreună sărbătoarea Sfântului Tadeu, Brigd care avea să cârpească mănușile de lână ale lui Ponko, Ponko care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-se. Miercuri. Am mers să duc un buchet de violete la hotel pentru domnișoara Zwida. Portarul mi-a spus că a ieșit demult. M-am învârtit îndelung, sperând s-o întâlnesc din întâmplare. În piața fortăreței, rudele deținuților stăteau la coadă: azi e zi de vizită la închisoare. În mijlocul femeilor cu basmale pe cap și copii care plâng, am văzut-o pe domnișoara Zwida. Fața îi era acoperită de o voaletă neagră, fixată sub pălărie, dar mersul ei era greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
plâng, am văzut-o pe domnișoara Zwida. Fața îi era acoperită de o voaletă neagră, fixată sub pălărie, dar mersul ei era greu de confundat: stătea cu capul sus, gâtul drept și mândru. Într-un colț al pieței, parcă supraveghind coada de la poarta închisorii, erau cei doi bărbați în negru, care mă interpelaseră ieri la observator. Ariciul de mare, voaleta, cei doi necunoscuți: culoarea neagră continuă să-mi apară în circumstanțe care o impuneau atenției mele; sunt mesaje pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Acum, în jurul tău nu se mai află camera institutului, bibliotecile, profesorul: ai intrat înăuntrul romanului, vezi plaja aceea nordică, urmărești pașii unui domn firav. Ești atât de absorbit încât întârzii să-ți dai seama de o prezență lângă tine. Cu coada ochiului o descoperi pe Ludmila. E acolo, așezată pe o grămadă de volume in-folio, ascultând concentrată urmarea romanului. A sosit în clipa asta sau a auzit lectura de la început? A intrat pe tăcute, fără să bată la ușă? Era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să mergeți înainte fără a vă opri. Fără a se teme de vânt și amețeală La cinci dimineața orașul era traversat de coloane militare de transport; în fața prăvăliilor de alimente, femei cu lanterne cu seu începeau să se așeze la coadă; pe ziduri, vopseaua lozincilor de propagandă, mâzgălite în timpul nopții de echipele diferitelor curente ale Consiliului Provizoriu, era încă umedă. Când membrii orchestrei își puneau instrumentele la loc în cutii și ieșeau din subteran, aerul era verde. Obișnuiții localului „Noul Titania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de asprime, aproape de resentiment. La acest punct, dialogul, care a concentrat asupra sa toată atenția, făcându-ne aproape să uităm orașul răvășit, ar putea să se întrerupă: aceleași coloane militare de transport traversează piața și pagina, despărțindu-ne, femeile la coadă în fața magazinelor, șirurile de muncitori cu pancarte. Irina e departe acum, pălăria cu trandafir plutește peste o mare de berete gri, de căști, de basmale; încerc să alerg după ea, dar ea nu se uită înapoi. Urmează câteva paragrafe pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-i vorbești, că cineva îi aduce planul de lucru pentru următorii cinci ani să-l aducă la zi, sau un indice de nume la care trebuie schimbate toate numerele paginilor, sau o ediție din Dostoievski de refăcut de la cap la coadă, pentru că de câte ori e scris „Măria“ acum trebuie scris „Mar’ja“, iar de câte ori e scris „Pjotr“ trebuie corectat în „Petr“. El le dă dreptate tuturor, deși preocupat la gândul că a întrerupt la mijloc o conversație cu un alt postulant, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e vorba de amintiri dintr-o altă parte a globului. Și cine îl conduce? întreb. Da, directorul, patronul! — Ah, Madame Tatarescu, vreți să spuneți... și ridică cada de zinc să plece cu puii. Priveam fix agitația de solzi verzi, labe, cozi, boturi căscate și era ca și cum aș fi fost lovit cu măciuca în cap, urechile nu mai transmiteau decât un bâzâit profund, un vuiet, trâmbița de pe lumea cealaltă, de cum auzisem numele femeii de sub influența devastatoare a căreia reușisem s-o smulg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
critică sau încredere, jucăușă; apoi, amănuntul descoperit incidental e valorificat peste măsură, de pildă forma bărbiei tale sau un semn special pe umăr; și din acest început își ia avânt, parcurge (parcurgeți împreună) o pagină după alta de la cap la coadă, fără a sări o virgulă. Între timp, în satisfacția pe care o resimți din felul ei de a te citi, din citatele textuale ale obiectivității tale fizice, se strecoară un dubiu: ea nu te citește pe tine, unul și întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
oare, la călătoria aeriană sau la lectură?) Aparatul aterizează: n-ai reușit să termini romanul Pe covorul de frunze luminate de lună de Takakumi Ikoka. Continui să citești coborând scara avionului, în autobuzul care traversează câmpul de zbor, stând la coadă la controlul pașapoartelor și la vamă. Avansezi ținând cartea deschisă în fața ochilor, când cineva ți-o smulge din mână și, ca la o ridicare de cortină, vezi înșirați în fața ta polițiști împopoțonați cu banduliere de piele, zdrăngănindu-și armele automate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
amintesc de condiția mea de subalterni. Subalternii mei, căci detest să fiu investit cu o autoritate ce mi pare meschină, cum meschine sunt invidia, servilismul și ranchiuna suscitate de ele. Îi elimin pe unii și pe ceilalți, fără ezitare; cu coada ochiului îi văd micșorându-se și dispărând într-o ceață subțire. Acționând astfel, trebuie să fiu atent să-i cruț pe trecători, pe străini, pe necunoscuții care nu m-au importunat niciodată: dimpotrivă, chipurile unora dintre ei, dacă le observ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fi la fel de util la alungarea șerpilor din curte. În copilărie, la Molepolole, domnul J.L.B. Matekoni avusese un câine care-și câștigase reputația legendară de prinzător de șerpi. Era un animal maroniu, costeliv, cu una sau două pete albe și cu coada tăiată. Îl găsise la marginea satului, abandonat și mort de foame, și-l luase să stea cu el în casa bunicii. Ea fusese împotriva ideii de-a irosi mâncarea pe un animal care, aparent, nu le era de nici un folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o să-i rog să plătească ei taxele. — Nu există astfel de instituții, i-am spus. Dacă ar exista, ar fi copleșite de cereri. Toată lumea vrea să-și dea copilul la o școală particulară. Toți părinții din Botswana ar sta la coadă. E imposibil. — Imposibil, zici? O să stau de vorbă cu conducerea instituției de caritate chiar mâine. Vom trăi și vom vedea. A doua zi s-a dus în oraș și când s-a întors mi-a zis că totu-i aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]